38,836 matches
-
anilor. Americanii au încercat să cucerească din nou Canada, luptele fiind duse și pe mare. În 1813, americanii au fost înfrânți în încercarea lor de a cuceri Canada. În cursul unei bătălii din toamna 1813, Tecumseh moare, iar confederația indienilor dispare. Americanii au dobândit însă controlul Lacului Erie în 1813, au acaparat porțiuni din Ontario de Vest, distrugând astfel și visul lui Tecumseh de a realiza o confederație amerindiană. În Sud-Vest, generalul Andrew Jackson a umilit națiunea Creek în Bătălia de la
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
1879. În această comună, pe râul Teleajen funcționau două mori de apă și o pivă, iar pe râul Drajna, în cătunul Făgetul exista o altă moară de apă. În perioada interbelică, Anuarul Socec consemnează că în 1925 cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin. Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Vălenii de Munte din regiunea Prahova
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
cea mai veche așezare omenească din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică. Se spune că în jurul acestui schit
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
și în DGJPh. În perioada interbelică satul intra în componența com. Gornețu-Cricov. După război, HCM restabilește apartenența de comuna Iordăcheanu, în componența căruia îl găsim, dar prin Decizia nr. 275/1989 a comunei ex. al Cons. Pop. Jud. Ph., satul dispărea ca unitate administrativ teritorială. Legea cu pricina fiind abrogată în 1990, toate revin la matca lor. În prezent este sat component al comunei Iordăcheanu.
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
în aceeași plasă. Comuna Giurgeni avea 1872 de locuitori în satele Giurgeni, Muncelu de Jos, Valea Ursului și în cătunele Băneasa, Fundu Șiștarului și Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
alături de alte varietați de stejar și gorun. Pădurea permitea dezvoltarea unui strat de arbuști, ca și a unei bogate varietăți mărunte de vegetație. Fauna a fost inițial a unei păduri de câmpie. Pe măsura dezvoltării așezării, animalele sălbatice mari au dispărut, fiind înlocuite de cele domestice (bovine, cabaline, porcine și chiar ovine). Ca mamifere mici s-au întâlnit până la cel de-al doilea razboi mondial, parsul( Glis glis) și chițcanul (Crocidura), cârtița și în prezent guzganul sau șobolanul cenușiu (Rathus norvegicus
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
74 de familii. Prin HCM 1116/1968 trece în componenta comunei Iordacheanu. Și, deși în perioada sistematizării ceaușiste (1975) nu era propus pentru dezafectare, prin Decizia nr. 275/29 mai 1989, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Prahova, dispărea ca unitate administrativ-teritorială. Legea fiind abrogata după decembrie 1989, situația a revenit la normal, astfel că, în prezent este sat component al comunei Iordacheanu.
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
decursul anilor, au fost obligați să „"boteze"” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-au păstrat în majoritatea lor până în zilele noastre. O dată cu „colectivizarea agriculturii” din vara anului [[1950]] și cu comasarea terenurilor din hotarul satului, unele toponime au dispărut din graiul racovicenilor, apărând altele noi, „adecvate” , cum sunt: „La Arie” , „La Colectiv” , „La Saivane” etc., care prin aplicarea Legii nr.18 vor intra în mod sigur într-un lent - dar sigur - proces de dispariție. În ultimii ani ai secolului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
perioada de la începutul secolului XX până în anii 1960. Soarta ei a fost să prezinte o mărturie autentică a unei lumi răsturnate, a cruzimii nemaiîntâlnite a evenimentelor secolului XX: două războaie mondiale, revoluția, teroarea stalinistă, blocada Leningradului. Sub ochii Ahmatovei a dispărut în neființă o epocă întreagă, a încetat existența Rusiei tihnite dinainte de război și de revoluție. scria ea în notele ei autobiografice. Istoria fericită a acelei Rusii, pe care o cunoscuse Ahmatova în tinerețe, nu a continuat. «Нам возвращаться некуда», „Nu
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de curgerea unei ape. Atractivitatea peșterii, care are o lungime de câțiva km și o intrare monumentala, foarte înaltă și lata, este sporită de ieșirea pârâului din interior.Pestera Cioclovina cu Apă,este străbătuta de apele râului Ponorici, rău ce dispare sub un perete de stâncă, în Lunca Ponoriciului. Peșteră se află la baza unui deal abrupt.Pentru a ajunge la ea trebuie să coborați un drum care se poate dovedi extrem de anevoios, daca nu sunteți echipați corespunzator.In lipsa unui
Cioclovina, Hunedoara () [Corola-website/Science/300543_a_301872]
-
Muzeului Ardelean, urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și care a fost prada incendiului din 1771. După această descoperire m-a preocupat întrebarea cum s-ar putea scoate la lumină biserica dispărută în negura timpului. Desenele arhitectului și viitorului inginer Lukács Zárug, reprezentând biserica și expuse la expoziția Muzeului Ardelean de la Gheorgheni din acest an, m-au îndemnat să cer colaborarea specială a sus numitului, care m-a și ajutat cu mare
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
1848-1849", scrisă de Silvio Dragomir, unde se arată că atunci când i s-a făcut inventarul moșiei nobilului maghiar Teleki Domokos(1880-1955) din Sânpetru, acesta avea "laburi" semănate cu secara la Barlibas și la Rapau. Satul Barlibas era în pericol să dispară că localitate. În anul 1974 a fost elaborată "Legea privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale". Prin această lege era prevăzut că până în anu1 2002, trebuiau să dispară 7000 de sate, unul din acestea era și satul Barlibas
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
Barlibas și la Rapau. Satul Barlibas era în pericol să dispară că localitate. În anul 1974 a fost elaborată "Legea privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale". Prin această lege era prevăzut că până în anu1 2002, trebuiau să dispară 7000 de sate, unul din acestea era și satul Barlibas. În 1988, la conferința pe țară a președinților consiliilor populare, Ceaușescu a arătat că trebuie să se reducă mai urgent numărul de sate. Ca Urmare, în Barlibas nu s-a
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
Londra în 1917. Marcat cu scrisul amiralului Hall deasupra documentului, sunt aceste cuvinte: „Aceasta este prim-înmânată domnului Page și expusă președintelui”. Cum multe din documentele secrete din această perioadă au fost distruse, se presupunea că manuscrisul decodat original a dispărut pentru totdeauna. Oricum, după descoperirea acestui document istoricul oficial al GCHQ a declarat: “Cred că acesta este într-adevăr același document pe care Balfour i l-a înmânat lui Page”.
Telegrama Zimmermann () [Corola-website/Science/300565_a_301894]
-
Jivanovici al Aradului (1751-1768) din anul 1755 cu mențiunea “biserică de lemn veche cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.” și conform Hărții iosefine din anul 1783 era situată nu departe de locul actualei biserici. Despre modul cum a dispărut această biserică nu se știe, fie a ars, fie a fost demolată de către enoriași. Probabil datorită situației materiale precare, locuitorii satului nu și-au permis construirea unei biserici noi, de aceea au găsit soluția de a cumpăra o veche biserică
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în anii 2000, vetrele și cuptoarele din locuințe au dispărut complet ( dar încă rămân în anumite locuințe, de exemplu în casa familiei Sava), fiind înlocuite cu teracote și șeminee. Iluminatul era asigurat cu ajutorul unor candele, lumânări sau lămpi cu gaz lampant. În anul 1963 în localitate s-a introdus curentul
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
comună cu a satului Betegi, ale cărei limite-hotar le-am arătat la satul Betegi. În partea estică a satului a mai existat un cătun de câteva case numit Chelușeii ( probabil de la călușari?!), care cu timpul, pierzându-li-se neamul, a dispărut. Cătunul Răiculești așezat între moară și dispensarul comunal, își are obârșia în comunele Icoana și Băliganu pe Olt, sat ai cărui locuitori, plecați cu oile spre răsărit să-și găsească loc bun de pășunat, au fost surprinși de legile țării
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
sat, iar comuna Valea Popii avea 1275 de locuitori în satele Huluba și Valea Popii. În 1950, comunele au fost transferate raionului Muscel din regiunea Argeș, iar in 1968 au trecut la județul Argeș. La acea dată, comuna Valea Popii dispăruse, iar comuna Drăghici a fost desființată cu acea ocazie, satele lor trecând la comuna Mihăești. În comuna Mihăești se găsesc bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul” din Furnicoși (datând din 1810) și „Sfântul Nicolae” (1767) din Valea Bradului, ambele monumente istorice de
Comuna Mihăești, Argeș () [Corola-website/Science/300631_a_301960]
-
de Sus a județului Bacău și era formată din satele Ardeoani, Hemeieni, Iliești și Mârzănești, având 993 de locuitori. Pe teritoriul comunei mai existase în trecut și cătunul Valea Bejeniei (prezent într-o statistică din 1873) dar la 1898 deja dispăruse. În comună existau trei biserici și o școală mixtă înființată în 1867 în satul Ardeoani, iar cel mai mare proprietar de pământuri din comună era Nicolae Haciu. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă
Comuna Ardeoani, Bacău () [Corola-website/Science/300653_a_301982]
-
iar cele 10 grajduri au fost distruse în totalitate. În secolul al XIX-lea, mai exista un sat pe actualul teritoriu al comunei - în Hută - în care exista și o importantă fabrică de sticlă, însă, după Primul Război Mondial, a dispărut în totalitate, în prezent existând doar urmele vechilor așezări. Biserica din respectivul sat a fost mutată în aceeași perioadă în actualul sat Nicorești. Din punct de vedere al utilităților, toate zonele sunt electrificate, există rețea de televiziune prin cablu și
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
populației se execută încă din secolul al XIX-lea , iar rezultatele au fost folosite la diferite analize și planuri economice . După al Doilea Război Mondial , populația activă a satului Băhnășeni ,era formată din țărani săraci și mijlocași , situație care a dispărut definitiv până astăzi. După evenimentele din decembrie 1989, tineretul în mare parte a plecat la studii , calificându-se în diferite profesii. Trebuie să menționăm că structura socială a populației este omogenă , toți locuitorii sunt români de religie ortodoxă. Învățământul Din
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
numele de "Hemeiuș". În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Andrieșeni a fost desființat și comasat cu satul Hemeiuș. Hemeiuș a devenit atunci comună suburbană a municipiului Bacău. A păstrat acest statut până în 1989, când a dispărut conceptul de comună suburbană din administrația din România, iar comuna a fost subordonată administrativ direct județului Bacău. În comuna Hemeiuș se află , monument istoric de arhitectură de interes național datând din perioada 1864-1880 aflat în satul Lilieci. Ansamblul cuprinde castelul
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
bereșteni, care mai apoi au coborât în sat. Bătrânii satului vorbesc despre zona numită astăzi La Cruce (acolo unde cei din vechime au înălțat o troiță care încă se păstrează) că era plină de stejari seculari uriași, care astăzi au dispărut și care troiță se află într-o poiană, în pădure, probabil în locurile unde odinioară răzeșii își puneau familiile la adăpost din calea turcilor. Mai mult decât atât, unele documente atestă chiar existența unui sat numit "Fânațul" sau Fânați pe la
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Coastă (locuitorii acesteia fiind numiți și cei de peste apă, sau peiorativ „năpărteni"). Locuitorii satului au fost până după cel de al doilea război mondial, predominant crescători de animale. Din anii 1950 și mai ales după colectivizare, caracterul de păstori a dispărut complet, cultivarea cerealelor devenind preocuparea principală. În gospodării a mai rămas câte o vacă pentru lapte și cu vițel, un porc și găini, mai mult nici nu permitea statutul de țăran colectivist. După spusele bătrânilor, satul, până în urmă cu cca
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Acest canal a fost acoperit cu pământ după colectivizare, încât astăzi nu i se mai văd urmele. Așa cum a fost prezentat anterior, casele erau construite din lemn de brad, adus din pădurea seculară din vecinătatea satului (a cărei existență a dispărut de mult), erau acoperite cu paie sau șindrilă.Această pădure din vecinătate, se numea ” Dumbrava”, denumire păstrată și în Registrul cadastrului, pentru această zonă. Turcu Petru Ponoran, care consemnează aceste date despre trecutul satului își amintește din copilărie (începutul sec
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]