35,501 matches
-
de grup: identitate culturală, națională, socială etc.). Termenul este folosit cu sensuri specifice în domenii de cunoaștere diferite precum psihologie, sociologie, psihologie socială etc. În geografie și în urbanism, termenul este folosit pentru a desemna identitatea de spațiu. În sens psihologic, "identitatea" depinde în mod direct de o multitudine de elemente precum imaginea de sine (modelul mental a unei persoane despre ea însăși), stima de sine și individualitatea. O parte importantă a identității în sens psihologic este identitatea de gen, deoarece
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
identitatea de spațiu. În sens psihologic, "identitatea" depinde în mod direct de o multitudine de elemente precum imaginea de sine (modelul mental a unei persoane despre ea însăși), stima de sine și individualitatea. O parte importantă a identității în sens psihologic este identitatea de gen, deoarece aceasta determină în mod semnificativ felul în care o persoană se vede pe sine însăși atât ca individ, cât și ca ființă socială. În psihologia cognitivă, termenul "identitate" se referă la capacitatea de introspecție a
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
fiecare dintre discipline poate folosi oricare dintre sensurile conceptului în funcție de necesități. Erik Erikson a fost unul dintre primii psihologi care s-au interesat în mod explicit de problema identității. Schema eriksoniană se bazează pe o distincție între "identitatea Eului" (sensul psihologic al continuității), "identitatea personală" (idiosincrasiile personale care deosebesc un individ de semenul său) și "identitatea socială" și "culturală" (ansamblul de roluri sociale pe care o persoană le poate juca). În buna tradiție psihodinamică, lucrările lui Erikson își propuneau să investigheze
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
practică. Identitatea asumată este aceea care presupune că o persoană își alege identitatea și își asumă alegerea. Într-un sens general, psihologia sinelui investighează relația dintre sinele personal și mediul social. În măsura în care aceste teorii se plasează în tradiția psihologiei sociale "psihologice", ele au în vedere explicarea acțiunilor unui individ în cadrul unui grup în termeni de evenimente mentale și de stări. În același timp, anumite teorii din perspectiva psihologiei sociale "sociologice" merg mai departe încercând să abordeze problematica identității atât la nivelul
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
în termeni de evenimente mentale și de stări. În același timp, anumite teorii din perspectiva psihologiei sociale "sociologice" merg mai departe încercând să abordeze problematica identității atât la nivelul cogniției individuale, cât și la nivelul comportamentului colectiv. Întrebarea "ce fundamente psihologice îl determină pe individ să adopte identități de grup" rămâne deschisă. Mulți oameni câștigă "stimă de sine" datorită grupurilor care le conferă identitate, ceea ce antrenează în plus un sentiment de comunitate și de apartenență. O altă problemă pe care cercetătorii
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
este sau nu conștient de faptul că în încăpere sunt poligloți, manifestă sau nu respect față de cei prezenți etc. Filozofii au reflectat la rândul lor asupra conceptului de identitate și, în multe feluri, reflecția filozofică asupra identității a precedat reflecția psihologică. Discursul filozofic asupra identității începe cu Descartes. Principiul lui faimos „[eu] mă îndoiesc, deci [eu] cuget, deci [eu] exist” i-a determinat pe mulți să se întrebe ce este acest „eu” și dacă se poate ajunge la o definire a
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
un standard printre scriitorii de science fiction. El a folosit teme comune ale science fiction-ului - invazii extraterestre, extinderea tehnologiilor, revoluție împotriva teocrației politice și colonizarea spațiului - dar, spre deosebire de predecesorii săi, a imprimat acestor teme clasice întreaga gamă a sofisticatei introspecții psihologice". Faima lui Clifton a pălit rapid, în 2010 fiindu-i decernat postum premiul de redescoperire Cordwainer Smith, pentru ignorare injustă.
Mark Clifton () [Corola-website/Science/322843_a_324172]
-
whole of human history."» -Wouter J. Hanegraaff. Pierre A. Riffard publică récent, la Presses Universitaires de France, eseuri ("Filozofii : viatà intimà", 2004 ; "Filosofie dimineață, la prânz și seara", 2006) care trateazà modul de viață al filosofilor, din punct de vedere psihologic și sociologic. În "Filozofii: viața intimă", el atrage atenția asupra anumitor caracteristici omenești ale filozofului, în general, trecute de regulă sub tăcere, de la Thales la Sartre: Viziunea pe care o are despre filosof este cea a unuia sfâșiat de solicitàri
Pierre Riffard () [Corola-website/Science/322016_a_323345]
-
sexuale umane sau practicile sexuale umane, reprezintă maniera în care oamenii experimentează și își exprimă sexualitatea. Oamenii se angajează într-o varietate de acte sexuale pentru o mare varietate de motive. Activitațile sexuale normale rezultă în excitare sexuală și schimbări psihologice a persoanei excitate, dintre care unele sunt mai pronunțate, în timp ce altele sunt mai subtile. Obiectivul activității sexuale al oamenilor este în general acela de a atinge orgasmul. Activitățile sexuale includ și comportamente sau activități care au ca scopul de a
Comportamentul sexual al oamenilor () [Corola-website/Science/322035_a_323364]
-
emoționale au de-a face cu legăturile de atașament care se formează între parteneri prin faptul că aceștia se implică în activitățile sexuale în comun. Aspectele fizice ale sexualității variază de la considerații de ordin pur medical la considerații de ordin psihologic sau sociologic. În anumite culturi, activitatea sexuală este considerată acceptabilă doar dacă se întâmplă în cadrul căsătoriei, deși în general în lume relațiile sexuale premaritale sau în afara unei căsătorii sunt foarte răspândite. Anumite activități sexuale sunt ilegale în unele țări. Anumite
Comportamentul sexual al oamenilor () [Corola-website/Science/322035_a_323364]
-
unei șatre de țigani) și este căsătorit cu Tatiana, sora Marikăi. Rahira l-a fermecat pe Sava și visează să intre în posesia averii părinților acestuia. Romanul prezintă câteva zeci de personaje minore, toate acestea fiind descrise dintr-o perspectivă psihologică profundă. Până la sfârșitul romanului drama ajunge la apogeu. Aflat acasă într-o permisie cu puțină vreme înainte de sfârșitul stagiului militar, Mihailo decide să dezvăluie părinților de sărbătoarea Sfântului Mihail că o iubește pe Anna și că vrea să se căsătorească
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
este stăpânul pământului, ci o slugă a acestuia. Romanul scriitorului polonez este mai complex, întrucât surprinde întreaga viață a satului, cu țăranii și intelectualii acestuia, cu toate neajunsurile legate de problema națională etc. Scriitoarea ucraineană pune accentul însă pe analiza psihologică a personajelor. Un exemplu în acest sens ar fi sentimentele contradictorii ale mamei celor doi frați în momentul în care și-a dat seama că mezinul familiei și-a ucis fratele mai mare. De teamă de a nu-și pierde
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
nu gândesc că un un om normal, nu pot să-și mențină sentimentele sau frustrarea în ei, aceștia o canalizează prin lucruri cu caracter violent. Empatia se dezvoltă la o vârstă fragedă, de unde deducem că nu ne naștem cu probleme psihologice ci acestea apar pe parcursul copilăriei din cauza unui eveniment neplăcut la care am asistat, lăsând în urmă traume și marcandu-ne pe viață cu aceste probleme. Conceptul de empatie a evoluat în timp: Psihologul Martin L. Hoffman (1982) a descris patru
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
de cei patru securiști timp de 4 zile. Ulterior a reușit să afle că respectiva locație era cabana - „Florei” - situată în pădure, într-un vârf de munte, dincolo de barajul „Paltinul” de lângă Câmpina. După 4 zile de tortură, îndeosebi de natură psihologică, fiind amenințat cu moartea a acceptat cererile ofițerilor care i-au impus redactarea unor angajamente și scrisori prin care își manifesta atașamentul și loialitatea față de Securitate și P.C.R. Eliberat și întors acasă, după câteva zile a redactat un document prin
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
evident o problemă de memorie și de vedere”. Melnik a declarat că Ceaikovski este Anastasia și a presupus că incapacitatea ei de a-și aminti întâmplări și de a vorbi rusă au fost provocate de starea ei precară fizică și psihologică. Fie din dorința sinceră de a o ajuta pe Anna să-și regăsească memoria, fie pentru că i-a devenit complice la înșelăciune, Melnik a învățat-o pe Ceaikovski diverse lucruri importante legate de viața în familia imperială. În 1927, sub
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
presupune că acesta încă trăiește. Împreună cu asasinarea directă Mossadul a folosit o varietate de alte mijloace pentru a răspunde la masacrul din München și pentru a descuraja terorismul pe viitor. Victor Ostrovsky spune că acestea au inclus și un război psihologic cum ar fi necrologuri ale soldațiilor încă în viață și trimiterea infrmatiilor personale în detaliu către ceilalți .Primul magistrat susține că Mossadul ar fi contactat oficialii palestinieni și după divulgarea informațiilor personale i-ar fi avertisat să disocieze de la orice
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
Cartea lui Iosua), fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), tonul elegiac (Cartea lui Tobit), grațiosul (Cartea lui Rut), umorul ușor picant (Istoria Susanei). Caracterul emotiv al subiectelor, succesiunea incidentelor, bogăția sufletească a personajelor și înclinația povestitorului anonim spre notația psihologică conferă acestor povestiri o importanță deosebită în cadrul literaturii antice. De asemenea, cei 151 de Psalmi sunt adevărate culmi de lirism, de o deosebită intensitate a sentimentului, cu metafore foarte plastice, subiective, pitorești sau suave. Cântarea cântărilor este un poem de
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
încrederea. De exemplu, o firmă poate folosi FUD pentru a determina publicul să exprime păreri și speculații negative asupra unui produs concurent, pentru a exagera estimarea costurilor de trecere la produse concurente sau pentru a minimaliza un posibil rival. Mecanismul psihologic de propagare și care asigură priză la public se bazează pe două componente principale:
FUD () [Corola-website/Science/322304_a_323633]
-
(cu titlul original Play Misty for Me) este un thriller psihologic american din anul 1971, regizat și avându-l în rolul principal pe Clint Eastwood. Filmul reprezintă (debutul regizoral) al lui Eastwood. Celelalte roluri principale au fost interpretate de Jessica Walter și Donna Mills, iar coloana sonoră a fost compusă de
Un cântec la cerere () [Corola-website/Science/329600_a_330929]
-
Genital - în care sursa de plăcere se localizează în diferite zone erogene ale corpului copilului. În teoria clasică psihoanalitică, identificarea copilului cu părintele de același sex reprezintă un moment cheie pentru instalarea complexului Electra și cel al lui Oedip; experiență psihologică definitorie pentru dezvoltarea un rol sexual matur și o identitate. Sigmund Freud s-a orientat însă către o altă abordare conform căreia fetele și băieții își soluționează altfel complexele: ea prin conștientizarea și invidia față de faptul că nu are penis
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al cărei complex Electra a rămas nerezolvat, prin confuzia dintre tatăl decedat și soțul de care s-a înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional. Biografii poetei au notat o ironie psihologică despre viața acesteia: își cunoștea tatăl numai timp de 8 ani înainte să moară și își cunoștea soțul de 8 ani înainte să se sinucidă. Soțul i-a fost „tatăl surogat”, aparent psihosexual când i se adresează acestuia ca fiind
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
august 2008 la editura Del Rey Books. Cartea povestește despre un tânăr matematician srilankez care descoperă demonstrația marii teoreme a lui Fermat, în timp ce Pământul este invadat de extratereștri. Romanul a fost început de Clarke, dar când sănătatea șubredă și forma psihologică (sau, poate, neurologică) de blocaj scriitoricesc l-au împiedicat să mai avanseze cu scrisul, el și-a înmânat notițele și manuscrisul incomplet lui Pohl, care, consultându-se continuu cu Clarke, a finalizat romanul. Clarke a revizuit manuscrisul final la începutul
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
(în original, în ) a fost un experiment psihologic care a produs câteva descoperiri senzaționale în domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
într-o închisoare simulată, situată la subsolul clădirii de psihologie „Jordan Hall” a Universității Stanford. Participanții s-au adaptat la rolurile lor dincolo de așteptările lui Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți deținuți, care încercau să-i împiedice pe gardieni. Participanții au fost recrutați explicându-li-se că vor participa la o simulare de închisoare
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
Jordan Hall” a Universității Stanford. Participanții s-au adaptat la rolurile lor dincolo de așteptările lui Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți deținuți, care încercau să-i împiedice pe gardieni. Participanții au fost recrutați explicându-li-se că vor participa la o simulare de închisoare, pe o perioadă de două săptămâni. Dintre cei 75 de
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]