KorAP: Find »[drukola/base=rezolvare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1404 1405 1406 ...1467 >

36,673 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

dovedește mai eficient decât un tratament cu strategii exclusiv comportamentale sau exclusiv cognitive. Formele terapiei Protocoalele care urmăresc neliniștile excesive cât și mecanismele psihologice subiacente, cum ar fi intoleranța la incertitudine și evitarea cognitivă, antrenează ameliorări clinice importante. Ele permit rezolvarea tulburării de anxietate generalizată, eliminarea neliniștilor cronice cât și simptomele unor alte tulburări concomitente. Studiile demonstrează că terapia este mai eficientă decât simpla așteptare a trecerii timpului. Ele dovedesc faptul că terapia se desfășoară într-o manieră la fel de activă în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ca fiind inacceptabile. Chestionarul atitudinii față de probleme (QAP) conține doisprezece itemi care evaluează atitudinea cognitivă a persoanelor în legătură cu problemele de viață. In cazul lui Marie, acesta este utilizat pentru evaluarea modului în care ea își percepe problemele, abilitățile personale de rezolvare și soluțiile posibile, și permite evaluarea atitudinii sale negative în relație cu diferite etape necesare în mod obișnuit pentru rezolvarea unei probleme. Chestionarul de evitare cognitiv (QEP) este format din douăzeci și cinci de întrebări care evaluează cinci strategii de evitare. Chestionarul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
viață. In cazul lui Marie, acesta este utilizat pentru evaluarea modului în care ea își percepe problemele, abilitățile personale de rezolvare și soluțiile posibile, și permite evaluarea atitudinii sale negative în relație cu diferite etape necesare în mod obișnuit pentru rezolvarea unei probleme. Chestionarul de evitare cognitiv (QEP) este format din douăzeci și cinci de întrebări care evaluează cinci strategii de evitare. Chestionarul completat de către Marie permite identificarea intensității tendinței sale de a recurge la strategiile de evitare cognitivă și tipul de strategii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
grav nu se va întâmpla dacă fac lucrul acela”) cu ajutorul unor gânduri mai reliste („Există poate un risc ca ceva negativ să se întâmple, dar riscul este mic; trebuie să învăț să tolerez acest lucru”). Sedințele 9, 10 și 11: rezolvarea problemelor La fel ca și expunerea la neliniști, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor este utilizat în numeroase protocoale de tratament a tulburării de anxietate generalizată. Sedințele următoare introduc componentele rezolvării de probleme, acordând atenție lucrului în paralel cu cognițiile care exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
gânduri mai reliste („Există poate un risc ca ceva negativ să se întâmple, dar riscul este mic; trebuie să învăț să tolerez acest lucru”). Sedințele 9, 10 și 11: rezolvarea problemelor La fel ca și expunerea la neliniști, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor este utilizat în numeroase protocoale de tratament a tulburării de anxietate generalizată. Sedințele următoare introduc componentele rezolvării de probleme, acordând atenție lucrului în paralel cu cognițiile care exprimă atitudinea negativă față de problemele Mariei. Această etapă a terapiei urmărește : - să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să învăț să tolerez acest lucru”). Sedințele 9, 10 și 11: rezolvarea problemelor La fel ca și expunerea la neliniști, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor este utilizat în numeroase protocoale de tratament a tulburării de anxietate generalizată. Sedințele următoare introduc componentele rezolvării de probleme, acordând atenție lucrului în paralel cu cognițiile care exprimă atitudinea negativă față de problemele Mariei. Această etapă a terapiei urmărește : - să ajute pacienta să conștientizeze problemele pe care le are și care îi mențin starea de neliniște; - să o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapiei urmărește : - să ajute pacienta să conștientizeze problemele pe care le are și care îi mențin starea de neliniște; - să o învețe o modalitate structurată de a-și rezolva problemele în fiecare zi; - să dezvolte un sentiment de competență în rezolvarea problemelor sale și în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
că aceste probleme pot fi rezolvate? Crede ea că are abilitățile necesare pentru a lucra aceste probleme? In schimb, terapeutul îi transmite unele informații în legătură cu rolul atitudinii negative în menținerea problemelor și dezvoltarea neliniștilor. Ei abordează apoi etapele antrenamentului pentru rezolvarea problemelor dezvoltat de D'Zurilla și Nezu, metodă care i-ar permite să-și rezolve problemele regăsindu-și în același timp încrederea în abilitățile sale. Prima etapă: definirea unei probleme După identificarea și ierarhizarea problemelor, prima etapă constă în definirea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o ajută să se pregătească prin intermendiul jocurilor de rol în cadrul cărora terapeutul ține locul colegei. In fiecare săptămână, Marie realizează lista sa cu probleme utilizându-și emoțiile și neliniștile de tip 1. Ea aplică cel puțin un exercițiu de rezolvare a problemelor în fiecare săptămână, notându-și elementele fiecărei etape. Pentru a diminua automatismul gândurilor sale și a favoriza restructurarea atitudinii sale negative, Marie notează de fiecare dată un exemplu de gând negativ (de exemplu, „nici una dintre aceste soluții nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se întoarcă acasă). Terapeutul și Marie elaborează împreună obiective specifice în legătură cu aceste dificultăți pentru ultimele săptămâni. Marie se decide să utilize expunerea la imaginile neliniștii și restructurarea cognitivă pentru a lucra asupra temerii sale în legătură cu boala mentală, și tehnica de rezolvare a problemelor pentru neliniștile sale privind serviciul. Datorită faptului că expunerea la neliniști a ajutat-o foarte bine, terapeutul îi propune să utilizeze, seara, scenariul stabilit atunci când o așteaptă pe fiica sa, pentru a observa dacă acesta o ajută să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de vedere clinic. Rezultatele controlului efectuat după șase luni sugerează o menținere, chiar o ameliorare, a beneficiilor terapeutice. Alte observații clinice confirmă aceste rezultate. Marie spune că este mai puțin anxioasă și mai interesată de munca sa la serviciu. Tehnica rezolvării de probleme îi permite să discute cu șeful său, să se afirme mai mult, să se integreze mai bine, să obțină o diminuare a sarcinilor sale de serviciu la un nivel rezonabil. Ea își învinge timiditatea, propunând colegelor sale să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
continua să se bazeze pe modele conceptuale recente și cercetări care permit o mai bună înțelegere a mecanismelor psihologice implicate. Puține cercetări au evaluat schimbările care pot fi atribuite unei componente terapeutice specifice (de exemplu, expunerea cognitivă versus antrenamentul pentru rezolvarea problemelor versus relaxare). Studii secvențiale ar permite observarea schimbărilor obținute cu ajutorul fiecărui component, înțelegerea acțiunii lor specifice și a eficienței relative a acestora și identificarea unei modalități optime de abordare a unor mecanisme psihologice. Deoarece schimbările terapeutice sunt evaluate cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Terapia care rezultă din această analiză este structurată atât în ceea ce privește ședințele cât și tehnicile sale. Se recomandă, astfel, o schemă a ședinței care să permită optimizarea timpului și fixarea obiectivelor terapeutice (agenda ședinței, trecerea în revistă a sarcinilor, alegerea problemei, rezolvarea, stabilirea sarcinilor relative la problemă, feedback). Ea este centrată pe „aici și acum”. Terapeutul are un rol activ și directiv, în timp ce pacientul este încurajat să dețină un rol participativ și colaborativ. Stilul este empiric, adică terapeutul dezvoltă capacitatea pacientului de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mănânce împreună cu ei; observarea albumului cu fotografii de familie (fotografii ale bunicului decedat și ale surorii sale care se află în Statele Unite)... Cunoscând mai bine situațiile de risc, Gwen poate să le evite sau să le facă față altfel, prin rezolvarea problemei, controlul stimulului (evitarea confruntării cu alimentele care sunt utilizate în bulimii), afirmarea de sine... I se cere lui Gwen ca, atunci când simte dorința de a face o criză de bulimie, să facă rapid o analiză funcțională a acesteia cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
seara, funcționează: nu mai sunt înregistrate vomismente după cină. In schimb, mai exită bulimii însoțite de purgații la întoarcerea de la liceu cât și în week-end, atunci când Gwen este singură sau se izolează în camera sa. Sarcini de efectuat Cu ajutorul tehnicii rezolvării de probleme, Gwen împreună cu terapeutul său caută mijloacele eficiente pentru a lupta împotriva acestor bulimii și purgații. Gwen decide să nu se mai izoleze în week-end, cu excepția timpului necesar studiului. Ea se decide să-și programeze unele activități în exterior

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de familie se bazează pe câteva principii directoare: - schimbul de informații cu părinții (psiho-educație); - promovarea unui stil de comunicare sincer, empatic și colocvial dintre Gwen și părinții săi; - acțiunea comună în care s-au implicat Gwen, părinții săi și terapeutul (rezolvarea problemei...); - evaluarea continuă a problemelor și progresul lui Gwen. Programul și durata terapiei Tratamentul se realizează după un anumit program, cu ședințe, în prima parte, mai dese, apoi mai rare, și încă și mai rare după întreruperea acestuia. Terapia bulimiei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un timp cu fiica mea, ajung la parterul imobilului”. Anticiparea acțiunii: „O voi întâlni pe sora mea”. Declașator al consumului de alcool: stare de rău resimțită la perspectiva de a face o vizită surorii sale. Intărire a consumului de alcool: rezolvare cu ajutorul alcoolului a sentimentului de rău fizic (tremurături, dorință de a vomita, tahicardie). Figura 4. Cercul vicios numărul 1: Sonia în vizită la sora sa înainte de pregătirea întâlnirii SITUATIE „Mă duc la sora mea pentru a petrece un timp cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
precedente (aspecte pozitive și negative); - a zecea ședință: organizarea stadiului de penetrare dezinteresată, cu întărire pozitivă asupra faptului de a fi încercat împreună; - a unsprezecea ședință: recadrare și dedramatizare; reformularea protocolului și încurajări; - a douăsprezecea ședință: rezultat și comentarii în legătură cu rezolvarea comportamentului problemă, impotența. Sedința 1: organizarea terapiei Terapeutul îi primește pe Hubert și pe Carolyn, având grijă să le precizeze spontan faptul că nu se află în fața unui judecător, că sunt acolo pentru a-și exprima ideile și așteptările neîmplinite

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapia? Hubert - Da, în alegerea hainelor mele, am „întinerit”, mi-am schimbat look-ul spre marea mea plăcere. Cred că sunt mai seducător. Fără a o copleși pe Carolyn, doresc să-mi reiau locul... Sedința 12: rezultat și comentariu privind rezolvarea comportamentului problemă Terapautul - Cum s-au desfășurat aceste două săptămâni? Hubert - In timpul ultimei ședințe, m-am temut că m-am grăbit în legătură cu convingerile mele privind regăsirea erecției fără penetrație... Astăzi, lucrurile sunt în regulă. Cred că mi-am regăsit

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
emoția, senzația fac diferența. Medicamentele sexoactive, mai precis inhibitorii enzimei PDE, nu permit întotdeauna magiei să se manifeste. Pacienții trebuie să conteze mult timp, pe viață fără îndoială, pe calitatea sentimentului de dragoste pentru a crea o dulce intimitate. Deoarece rezolvarea disfuncției erectile depinde înainte de toate de trilogia: emoții, senzualitate și, in fine, sexualitate. CAPITOLUL 16 LIPSESTE 17 Tulburarea de personalitate de limită Dominique Page, Richard Toth, Aziz Salamat∗ 1. Contribuții teoretice Definiția tulburării de personalitate de limită (trouble de personnalitș

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
traversează. Regulile consultației telefonice Oricare ar fi contextul consultației telefonice, este necesar să se respecte cu strictețe două reguli: - o consultație telefonică nu este o convorbire terapeutică; ea se centrează pe modul în care pacientul supraviețuiește crizei și nu asupra rezolvării ei în acest mod și constă într-o supervizare a aplicării unor competențe care durează între 10 până la 20 de minute maximum; - terapeutul și pacientul nu sunt autorizați să utilizeze consultațiile telefonice în intervalul de timp de 24 de ore

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la ședința precedentă. Se realizează și o trecere în revistă a sarcinilor realizate în cursul săptămânii. Atunci când competențele au fost aplicate cu succes, co-animatorii întăresc pozitiv participantul; atunci când competențele au fost aplicate fără succes, animatorii utilizează o analiză de tip rezolvare de probleme; în cazul în care competențele n-au fost aplicate, aceștia lucrează asupra acestei probleme cu pacientul ca și cum ar fi vorba despre un comportament care interferează cu terapia. După o pauză de o jumătate de oră, partea a doua

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intenționată să nu descopere aceste fișe. Doamna B. ar dori să le completeze sub protecția anonimatului; animatorii o felicită pentru faptul că a identificat o sursă de dificultăți în ceea ce o privește și pentru că s-a gândit la strategii de rezolvare ale acestei probleme. Ei o invită să se gândească la incapacitatea în care s-ar găsi terapeuții de a oferi feed-back-uri celorlalți membri ai grupului dacă toți ar refuza să-și dezvăluie identitatea. Participanții și animatorii caută, în această situație

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
discuție cu grupul pentru a permite fiecăruia să înțeleagă diferența dintre a accepta lucrurile așa cum sunt - unică soluție pe care omul o are la dispoziție pentru a duce la bun sfârșit o analiză coerentă și a identifica strategii eficiente de rezolvare a problemelor - și a se resemna. La sfârșitul discuției, Doamna B. compară acest proces cu terapia: pentru ca tratamentul să aibă efect, trebuie acceptată patologia așa cum se prezentă ea, fără a renunța la schimbările care pot să-i amelioreze starea de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în tratamentul neliniștilor de tip 2. Ea poate să se dovedească profitabilă în aceeași măsură și pentru neliniștile de tip 1, în vederea desensibilizării reacției emoționale asociate imaginilor și consecințelor neplăcute, cu condiția de a o combina cu un demers de rezolvare a problemelor pentru a trata cauza care generează neliniștea. Vezi mai departe. Unii autori sugerează să se înceapă expunerea cognitivă cu neliniștea cea mai supărătoare. Dar dacă pacientul se arată reticent în a începe cu cea mai rea dintre temerile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]