38,836 matches
-
sau Vruzteluk ar fi de origine slavă afirmă regretatul istoric Liviu Borcea Localitatea Vruzteluk situată în raza comunei Șuncuiuș este amintită în bibliografia de specialitate . Localitatea Vruzteluk situată în raza comunei Șuncuiuș este amintită în unele izvoare istorice ca fiind dispărută. Dar, localitatea apare în documente, cu ocazia socotelilor de dijmă ale Episcopiei orădene din anii 1291-1294 . Azi denumirea se păstrează sub forma de Rustelec, fiind un cătun aparținător satului Bălnaca situat la hotarul cu localitatea Șuncuiuș. Ambele denumiri ale satului
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
practica pâna în urmă cu 15 ani,în mod curent, de câțiva meșteri cel mai cunoscut fiind Nicoras Terente zis Tere Fanii. Astăzi mai știu să lucreze doi bătrâni, Sabău Ioan și Nicoraș Iustin dar cererea pentru confecționarea spetelor a dispărut datorită industrializării. Olaritul nu se mai practică la Valea Neagră din anii 70.Exemplare ceramice aparținând acestui centru mai pot fi văzute la Muzeele din Beiuș și Oradea sau în colecții particulare.Ceramica de Valea Neagră era individualizată,față de celelalte
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
este scris de Dumitru din Suceava în anul 1598, luna februarie, ziua 28. Denumirea satului: Denumirea satului poate fi de origine slavă. În vechime satul de astăzi purta două nume, spre răsărit - Lișna, iar spre apus - satul Sfărcăuți, care a dispărut, probabil la 1822 când o bisericuță ce era în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
86°34`N la 24 aprilie 1900, într-o tentativă de a ajunge la Polul Nord pornind din Insulele Franz Josef. Reacția lui Nansen la primirea vestei a fost una filosofică: „Ce valoare există în a avea scopuri de dragul scopurilor? Toate dispar ... este doar o problemă de timp.” Nansen era considerat un oracol de toți viitorii exploratori ai regiunilor polare de nord și de sud. Abruzzi îl consultase, la fel și belgianul Adrien de Gerlache, ambii efectuând expediții în Antarctica. Deși Nansen
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
fonduri. În orice caz, în această ambiție i-a luat-o înainte Amundsen, care a zburat peste pol în dirijabilul lui în mai 1926. Doi ani mai târziu, Nansen a ținut la radio un discurs în memoria lui Amundsen, care dispăruse în Oceanul Arctic în timp ce organiza o operațiune de salvare pentru Nobile, al cărui dirijabil se prăbușise în timpul unei a doua călătorii polare. Nansen a spus despre Amundsen: A găsit un mormânt necunoscut sub cerul senin al lumii înghețate, cu vâjâitul aripilor
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Poiana (Valea Lingurari sau Pelihaciu) și Duruitoarea care se înfurie doar când precipitațiile depășesc limitele normale. Spre sud, pe distanță de 3-4 km se aliniază în șirururi aproape paralele spinări de “cueste” și văi, parțial împădurite, ce coboară lin până dispar în fața albiei Bașeului superior care secționează, tot de la vest la est, zona cea mai îngustă a comunei. Aici, la mijlocul traseului suhărean, Bașeul are o “piață” de adunare a apelor, a majorității afluenților săi de pe arealul comunei. Peisajul zonei de nord
Comuna Suharău, Botoșani () [Corola-website/Science/300924_a_302253]
-
leșească), cu capre și aflând lunca frumoasă, cu codrii seculari, neatinși de secure, ba nici de picior omenesc, apoi făcând oarece poiană prin tăierea pădurii spre nutrirea caprelor, s-a format comuna Leș, după numele leșilor, care mai târziu au dispărut, formându-se comuna prin emigrare mai mult de prin sate bucovinene și ardelene, aflând bune mijloace de trai în creșterea vitelor, căci trăiau numai cu lăptării și carne, vânat de soi, ba și bouri (zimbri), pești în abundență (între alții
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
lucrările de specialitate ale profesorilor leșeni Todica Larion și Maria Suciu , în vechime până în 1940, se jucau dansuri ce se asemănau atât ca ritm cât și ca melodie cu cele din Bucovina. Dintre aceste dansuri, care au început treptat să dispară, amintim: Alte dansuri cunoscute și jucate de tinerii leșeni, au fost, și unele mai sunt și astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
găsi un loc de muncă în centrele urbane apropiate, după aceasta, crește la 13,6% în 1970 pentru ca să depășească 15% în 1985, intrând în categoria celor cu intensitate foarte mare. După anul 1990, numărul plecărilor definitive se reduce sau chiar dispare. Perioada ultimului deceniu al secolului al XX-lea este caracterizată printr-o revenire masivă la baștină a persoanelor disponibilizate din industrie. Deplasările sezoniere care au avut o intensitate mare până în anul 1965 s-au redus considerabil, în prezent mai existând
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
este o depresiune intercarpatică. Însăși denumirea de "Luncă" spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Până în anul 1956 teritoriul satului era mlăștinos, însă, prin acțiunea de desecare a apelor, bălțile au dispărut. Terenul a fost mereu supus inundațiilor prin revărsarea Târlungului, combinat cu apele Râului Negru și ale Oltului. Climatul regiunii se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 7,8 °C și o cantitate de precipitații de 627 mm. Analizând valorile
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
pe care le-a adus țării, satul poarta acest nume. Referitor la vechimea satului, documentele istorice spun că poate fi atestat dinainte de anul 1687, în vremea domniei lui Șerban Voievod . Nu s-a putut admite, ca satul Parceanii să fi dispărut prin mutarea locuitorilor la alte sate și chiar în Dudescu de astăzi, deoarece în documente nu se spune ca au fost și alte sate în cuprinsul acestei moșii și nici azi nu este alt sat pe aceasta moșie decât Dudescu
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
sărbători totul strălucea ca o imensă și fantastică grădină de albastrele. Gospodăria țăranească se compunea din: sușop, șop, grajd, felderă, cocină, șură si țarc pentru oi. În prezent satul se compune numai din case de cărămidă, cele din lemn au dispărut, spre paguba culturii naționale românești. Portul țăranului sebeșan este de o mare frumusețe și varietate. Piesele portului tradițional pentru femei sunt: ia, pieptărelul, poalele, crătința, șurțul, betele, iar peste costum se purta frijura. Portul bărbătesc se compunea din: căciula rotilată
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
la stele știu să-și prezică durata vieții: caută un grup de nouă stele grupate câte trei; dacă în timp ce le numără apare vreo stea în plus, înseamnă că mersul vieții este bun și va trăi mult; dacă se întâmplă să dispară câte o stea în timpul număratului viața este scurtă. Număratul se face de trei ori, de la unu la nouă. Se zice astfel că cel care a numărat în acest fel grupul de stele și-a căutat ,roata vieții”.(Pavel Copil) In
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
spune că ar fi „sărit banii”, dar de la un moment dat începeau să aibă halucinații, părându-li-se că văd grămezi de aur și argint cu care își umplu buzunarele și hainele. In momentul în care ieșeau la suprafață, halucinația dispărea așa că nu s-a putut săpa mai departe și s-a renunțat(Ana Bodea). Aceeași sursă povestește că a auzit despre un locuitor mai îndrăzneț, care cu mulți ani în urmă a văzut o astfel de flacără. A înfipt un
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
în sus, din pământ, ca un vulcan istovit, am fi putut călări peste ele fără a bănui că dedesubt trăiau mai multe ființe umane." Începând cu anul 1864, odată cu constituirea comunelor și apariția primelor reglementări privind construcția de locuințe, bordeele dispar treptat locul acestora fiind luat de primele case de suprafață. Ele erau locuințe scunde, cu pereții ridicați din chirpici, vălătuci, sau pur și simplu lut, cu acoperișul din trestie, coceni sau paie, cu podeaua din lut bătut cu maiul, cu
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
fost de asemenea descoperite mărturii din perioada invaziilor pecenego - cumane din secolele X-XI. Teritoriul actualei comune Bordei Verde s-a situat de-a lungul întregii perioade medievale la frontiera estică a Țării Românești cu Imperiul Otoman. După 1540, județul Brăila dispare din catagrafiile Țării Românești, ca urmare a anexării Brăilei de către Imperiul Otoman, care a organizat în jurul orașului raiaua Brăilei, ce ocupa mai bine de jumătate din teritoriul fostului județ. Satele rămase în Țara Românească aveau să fie înglobate în județul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
au format comunitățile săsești, românești și cele de rromi, felul în care au evoluat sub raport social, economic, relatează viața din trecut, obiceiurile și datinile străvechi, precum și istoria Bisericilor Evanghelice și Ortodoxe pe aceste meleaguri. Din păcate această cronică a dispărut după Revoluția din 1989, o dată cu exodul sașilor în Germania. Din cronică mai sus amintită reiese că mulți dintre românii care s-au stabilit la Ungra (e.g. sec XIII-XVIII) provin din zonele de munte, si au fost în marea lor parte
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
de cult ce se regăsesc în intravilanul satului se numără și crucea de piatră din fața fostului CAP, datată ca fiind construită în secolul al XVIII-lea. O altă cruce de piatră, localizată pe teritoriul satului, declarată monument istoric, figurează ca dispărută pe lista Monumentelor Istorice din 2004.
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
curtea regală și au plătit 2/3 din cheltuieli. S-a decis ca în cazul în care Kemerii nu au urmași, părțile lor să revină ramurii Cykmanthor din Șmig și Chendu. Dacă unii dintre urmașii celor din neamul Cykmanthor (Țigmandru) dispar, moștenirea lor să revină Kemerilor. Alte știri despre urmașii banului Symon indică implicarea acestei familii nobiliare în problemele administrative și juridice ale zonei. Într-un document emis la Vișegrad, în 7 august 1364, de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
este atestată documentar la 13 decembrie 1783. Ea s-a format prin migrarea populațiilor unor sate mai vechi din zonă și anume Țânțăreni, Cătunul, Gorganul, Scăești, Voevodești, ulterior dispărute. Din 1861 devine comună, având în componență și satele Țânțăreni, Scăești, dispărute în jurul anului 1900. De la atestarea sa documentară și până în anul 1950 localitatea Bragadiru a aparținut județului Teleorman, plasa Marginea. Între anii 1904-1908 comuna Bragadiru a fost reședința acestei plăși, care conținea atunci comunele Bragadiru, Conțești, Frumoasa, Găuriciu și Năsturelu. În
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
ei cunoșteau bine nu numai hotarele satului lor, ci și pe cele ale satelor învecinate. Se dețin, de asemenea, date despre satul Mănicești sau Mănești, atestat în același act din 1513, care era așezat între satele Bășești și Crîngeni (sat dispărut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea datorită incursiunilor turcești). În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urmă Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
atestat în același act din 1513, care era așezat între satele Bășești și Crîngeni (sat dispărut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea datorită incursiunilor turcești). În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urmă Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești se înființează satul Rata cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la război. Denumirea satului vine de la ratele sălbatice ce se aflau în număr mare
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
de pe ultima locație ( Wikipedia) 1660 - Se construiește biserica de lemn din ”Groapa Bisericii” după inscripția ce se găsea la intrare. Ea a funcționat ca biserică parohială până în anul 1930, când a fost înlocuită de biserica de zid actuală. Biserica a dispărut puțin după documentarea ei de către Atanasie Popa, cel care ne-a lăsat mărturii prețioase despre valențele ei. Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea întâlnim locuitori și în Vlădeasa și Gura Vlădesei. Generațiile care au urmat primilor întemeietori ai satului din pădure
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
la Sibiu și a avut drept obiectiv principal discutarea proiectului Memorandumului. În primul război mondial au fost mobilizați 134 de bărbați din Marin, dintre care 18 au murit pe front, cinci s-au reîntors acasă ca invalizi, iar doi au dispărut. Numărul văduvelor de război a fost de 11, iar cel al orfanilor din Marin, rezultați din marea conflagrație, a fost de 27. La data de 4 noiembrie 1918, în Marin izbucnește o revoltă populară. Instigatori au fost soldații întorși de pe
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
familiei. Pe de altă parte el (țăranul) băgă de seamă cum în vremea recoltatului creștea numărul celor care sub pretextul că aduc "îndrumări prețioase", plecau cu autoturismele încărcate cu: miei, putini cu brânză, saci cu cereale, etc. Totdeodată observă cum dispăreau: azi un porc și un vițel, mâine trei miei și două putini cu brânză, etc. Câte un țăran mai curajos îndrăznea să protesteze sau să ceară lămuriri legate de dispariția anumitor bunuri ale C.A.P.-ului, atunci era apostrofat cu
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]