36,010 matches
-
pentru drepturile bărbatului din Israel, a fost fondată în 1966, de către Yaakov Schlusser cu scopul de a spori șansele de obținere a custodiei de către tați. Prima organizație ne-occidentală pentru drepturile tatălui, a apărut în India în 2005, sub numele Fundația pentru salvarea familiei indiene (Save Indian Family Foundation), o organizație non-profit cu sediul în Bangalore. Ca mișcări sociale, cele ce abordează drepturile bărbaților, cuprind o mare varietate de organizații și indivizi, uniți și divizați în moduri numeroase ce au la
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
alianțe accidentale sau munca unui grup de indivizi. Printre organizațiile importante se numără Coaliția americană a taților și copiilor (American Coalition of Fathers and Children), Tați pentru justiție (Fathers 4 Justice), Coaliția națională a bărbaților (National Coalition for Men) și Fundația indiana pentru salvarea familiei indiene (Save Indian Family Foundation). Mișcarea pentru drepturile bărbaților este implicată în nenumărate probleme, unele dintre acestea dând naștere altor mișcări sau grupări, cum ar fi mișcarea pentru drepturile tatălui, ce este axată pe divorț și
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
române și tinerii aflați la studii la Budapesta. Foarte multe nume, pe atunci necunoscute, ulterior adevărate personalități i-au fost oaspeți. Asculta pe toată lumea, iar pe mulți, după posibilități, i-a ajutat. Era foarte respectat de către conaționali. În calitate de vicepreședinte al Fundației Mitropolit Alexandru Șterca-Șuluțiu din Blaj, toate recomandările sale pentru continuarea studiilor erau onorate, la fel erau tratate și recomandările către Comitetul Fundației Emanoil Gojdu. A protestat ferm împotriva încercării de încorporare a românilor greco-catolici din Budapesta, în parohia greco-catolică maghiară
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
pe toată lumea, iar pe mulți, după posibilități, i-a ajutat. Era foarte respectat de către conaționali. În calitate de vicepreședinte al Fundației Mitropolit Alexandru Șterca-Șuluțiu din Blaj, toate recomandările sale pentru continuarea studiilor erau onorate, la fel erau tratate și recomandările către Comitetul Fundației Emanoil Gojdu. A protestat ferm împotriva încercării de încorporare a românilor greco-catolici din Budapesta, în parohia greco-catolică maghiară de Muncaci, reușind să fie puși sub jurisdicția Episcopiei Române unite din Oradea. Deși înalt funcționar de stat, a rămas împreună cu toți
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
și a reprezentat sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul orașului Suceava și Muzeul „Porumbescu”, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. Lucrările de excavare executate în anul 2011 în vederea construirii parcării subterane au scos la iveală fundațiile acestui imobil care a fost cândva reprezentativ pentru orașul Suceava. În perioada 1965-1969 a fost ridicată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor, astfel piața centrală fiind redusă considerabil în partea sa vestică. În spațiul deschis care constituie actuala piață au
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
lăsăm cuprinși de somn”. Ea descoperea în acel film o serie de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
ale României cel putin 5000 de cetățeni români. Prin aceste structuri, românii din Diaspora desfășoară programe cu caracter cultural, educativ, artistic în scopul asigurării coeziunii comunitare și a promovării identității naționale. Până la alegerea în funcția de deputat a fost președintele Fundației pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului. La alegerile parlamentare de pe 11 decembrie 2016, Ovidiu Raețchi a fost ales deputat în circumscripția 42 București, pe listele PNL, el îndeplinind funcția de vicepreședinte PNL București din data de 18 iulie 2016. Raețchi
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
pe langă soțul său pentru a reglementa traficul de sclavi al tătarilor din Crimeea dinspre țara ei natală, Moldova și Caucaz. Pe langă politică, Roxelana s-a ocupat și de alte acțiuni, de la Mecca la Ierusalim, inspirându-se după modelul fundațiilor caritabile create de Zubaida, soția califului Harun al-Rashid. Printre primele ei fundații se află o moschee, două școli coranice, o fântână și un spital pentru femei, alături de piață de sclave din Constantinopol. Ea a construit o baie, "Haseki Hŭrrem-Sultan Hamami
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
din Crimeea dinspre țara ei natală, Moldova și Caucaz. Pe langă politică, Roxelana s-a ocupat și de alte acțiuni, de la Mecca la Ierusalim, inspirându-se după modelul fundațiilor caritabile create de Zubaida, soția califului Harun al-Rashid. Printre primele ei fundații se află o moschee, două școli coranice, o fântână și un spital pentru femei, alături de piață de sclave din Constantinopol. Ea a construit o baie, "Haseki Hŭrrem-Sultan Hamami", pentru a servi comunitatea credincioșilor din cartierul bazilicii Sfântă Sofia. În Ierusalim
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
sau greaca veche. Nu exista profil real. O gamă deosebit de bogată de activități în grup (de ex. sport, cor, teatru, olărit, limbi străine, engleza pentru afaceri) prevăzute după-amiaza, completează oferta educațională.. La începutul anului 2011 școala a intrat sub patronajul Fundației evanghelice școlare din Germania centrală. Școala parteneră: Liceul "Deak Teri Evangelikus" din Budapesta.
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că „regizorul rămâne consecvent sieși, vorbind, în stilul său - de un realism, uneori, abrupt -, despre viață, așa cum și-o dorește omul, despre nevoia de dragoste, despre aspirația spre înalt (pe care o
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau Contele de Chanteleine. În 1931, manuscrisul este cumpărat la Londra de Fundația Martin Bodmer, care autorizează apariția sa în revista "Cahiers de L'Herne", într-un număr consacrat lui Verne.
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de diverse forme. Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu blocuri de calcar decupate și asamblate cu grijă, fără mortar, dar cu crampoane de fier. Zidăria este continuă, fără cărămizi de ajustare. Ea este așezată direct pe fundația din substratul stâncos. Zidul devine mai gros în partea sa superioară — — care începe cu două niveluri sub ambrazurile ferestrelor pasarelei. Acestea sunt în formă de arce, formate din două rânduri de pietre îngroșate (fața exterioară 17, cea interioară 11), cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
două părți, de est și de vest ale zidului nordic — ele sunt de 3,60 și respectiv . Între turnuri, se găsesc câte 6 sau 7 deschideri. Pe latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o galerie cu arcade care evocă fațada unei vile: este un element frecvent întâlnit la palatele imperiale, regăsit de exemplu la fațada maritimă a palatului Bucoleon din Constantinopol, sau la palatul lui Dioclețian de la Antiohia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu o lățime echivalentă cu a Mausoleului, dar mai lung (). Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se numea Tordacatus, forma romanizată a numelui slav Tvrtko. Sculptura arhitecturală a capelei Sfântul Martin, de la poarta de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor porții de vest, către 1100, pentru capela denumită „Sfânta Maică a Clopotelor” ("Gospa od zvonica"). Cele
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
trilogie, scrisă de avocatul Matatias Carp, secretar general al Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România la începutul războiului mondial, și publicată prima dată în România, în anii 1946-1948. În anul 1996 cartea a reapărut în Editura Diogene, care aparține Fundației Clubul UNESCO - societate și cultură. Cartea a apărut treptat, în trei volume, primul volum e denumit "Legionarii și rebeliunea", al doilea e denumit "Guvernul Antonescu și războiul", al treilea e denumit "Tragedia Transnistriană" și al patrulea volum, care fusese proiectat
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
sama’. Mulțumită lor, oamenii își alinau tristețea. De asemenea recitau și predau marele poem doctrinar al lui Rumi, Mathnawi. Începând din secolul al XVI-lea ordinul Mawlawiya suferă o schimbare de stil. Devine centralizat, se întreține din donații, iar administratorii fundațiilor pioase își impun influența. Ordinul își pierde din caracterul popular pentru a deveni din ce în ce mai aristrocratic; astfel se împotrivește spiritului în care a fost gândit acesta de către întemeietorul ei. continuă să primescă privilegii din ce în ce mai mari din partea sultanilor care îi considerau un
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
(în ) este o campanie internațională coordonată de organizația "Free Software Foundation Europe" (Fundația pentru Programe Libere din Europa) și organizată de grupuri din întreaga lume cu scopul de a aduce în atenția publicului formatele digitale libere și importanța respectării lor. În această zi, celebrată pentru prima dată la 26 martie 2008, și reluată
Ziua Libertății Documentelor () [Corola-website/Science/329381_a_330710]
-
arta proiectării de poduri, fiind cei mai stimați din categoria lor. Podurile au fost construite din lemn sau piatră, în funcție de nevoile și posibilitățile de aprovizionare sau economice. Podurile de lemn erau sprijinite pe piloni fixați în albia râului, sau pe fundații de piatră. Podul construit în întregime în piatră, cu toate acestea, a necesitat construirea de arcade, o tehnică pe care romanii au moștenit-o de la etrusci. Podurile romane au fost atât de bine construite încât multe din ele, nu numai
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
finalizată în 1937), cât și la susținerea unei puternici unități de „Șoimi ai Carpaților”. În perioada de ocupație maghiară a Ardealulului de Nord - retras asemeni altora la București, "Iustin Handrea" a înființat în vara anului 1941 la Muzeul Satului în cadrul "Fundației culturale Regale „Regele Mihai I”" - "Căminului cultural “Avram Iancu” al Refugiaților Ardeleni". Aici a ocupat cu competență funcția de director și a inițiat și îngrijit (alături de Vasile Neta și O. Neamțu) și colecția " Cartea refugiatului ardelean", fiind sufletul adunărilor ce
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
și O. Neamțu) și colecția " Cartea refugiatului ardelean", fiind sufletul adunărilor ce se țineau aici.. Este de menționat că meritele lui Handrea în realizarea acestei instituții, sunt la fel de mari ca și cele ale susținătorilor săi, sociologul Dimitrie Gusti și directorul Fundației Regale - Octavian Neamțu. Modest și cu dăruire pentru cauza refugiaților, Iustin Handrea prin tenacitatea sa a pus bazele Căminului, ducând convorbiri personale fie acasă ori la locul de muncă cu oameni modești - țărani sau muncitori ori meseriași smulși din rosturile
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
continuă activitatea de compunere a scrierii sale la Universitatea Opole. Olga Tokarczuk face parte din partidul Zieloni 2004 și este membru al redacției „Critica politică”. Distinsă cu câteva premii, cum ar fi Premiul Asociației Poloneze a Editorilor de carte, Premiul Fundației Kościelski (1997), Pașaportul Politicii precum și câteva nominalizări la Premiul Literar NIKE, de patru ori laureată a premiului Cititorilor NIKE. În 2008 este recompensată pentru prima dată cu acest premiu de către juriu. A debutat în 1979 în revista „Na przelaj”, unde
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
se ocup în mare parte de femei și cauzele copiilor, inclusiv de sănătate, educație și alfabetizare. Ea a pus în aplicare patru inițiative majore: la timp pentru copii, sensibilizare pentru a educa părinții, de alfabetizare a familiei, prin colaborare cu Fundația Barbara Bush, ea a cerut comunităților din Texas să stabilească astfel de programe. A investit bani pentru construirea bibliotecilor publice și a înființat Festivalul de Carte din Texas. Soțul ei a anunțat campania să la președinția Statelor Unite ale Americii, la mijlocul anului 1999
Laura Bush () [Corola-website/Science/329445_a_330774]