36,878 matches
-
din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul lunii octombrie 1916 în compunerea armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Bătălia de la Sibiu s-a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului 1 Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale. Bătătlia de la Sibiu a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
de partea română. O conducere incompetentă, atât a Corpului 1 Armată comandat de generalul Ion Popovici zis „Provincialul” - „"ofițer ce rămăsese cu apucăturile unui grad inferior"” - cât și a Armatei 2 comandată de un general „"dezastruos"” - Grigore Crăiniceanu, „"au pus trupele încă de la început într-o situație tactică disperată"”. Acest fapt a fost recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
a 10.000 spectatori anual. În ultimii ani, gradul de ocupare a sălii este de cca. 80%. Prima atestare a prezenței unor actori în oraș este din anul 1746, iar în 1753 administrația orașului autorizează susținerea de reprezentații de către o trupă germană de teatru de turneu. În continuare, activitatea teatrală germană este susținută de trupe care veneau aici în turneu, devenind una dintre atracțiile orașului. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbești - pe locul unde se află
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
de cca. 80%. Prima atestare a prezenței unor actori în oraș este din anul 1746, iar în 1753 administrația orașului autorizează susținerea de reprezentații de către o trupă germană de teatru de turneu. În continuare, activitatea teatrală germană este susținută de trupe care veneau aici în turneu, devenind una dintre atracțiile orașului. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbești - pe locul unde se află azi Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau“ - o sală destinată spectacolelor de teatru. În perioada 1852-1870
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
mai ales din Viena, se întindeau adesea pe stagiuni întregi. În 1875 s-a inaugurat Teatrul „Franz Joseph“ - astăzi Palatul Culturii. În 1899, activitatea teatrală de expresie germană este întreruptă în urma unei decizii administrative, având loc însă spectacole singulare cu trupe vieneze, până inclusiv în a doua decadă a secolului al XX-lea. După 1920, se desfășoară din nou - cu consistență variabilă - activitate teatrală profesionistă de expresie germană, vremelnic cu autorizarea Oficiului Cultural German din Sibiu, apoi prin intermediul Teatrului Național German
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
sub directoratul actriței Ildikó Jarcsek-Zamfirescu, căutarea și aflarea unui nou specific s-au concretizat într-o reorientare estetică de natură să atragă atenția publicului și a criticii de specialitate în mod constant asupra activității acestei instituții. Astfel, mai ales perfecționarea trupei și atragerea unora dintre cei mai apreciați creatori din România și din străinătate au fost de natură să recomande Teatrul German de Stat ca fiind unul dintre cele mai dinamice și interesante teatre din țară. În anii din urmă au
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
sprijinul Media Pro Music a lansat primul său album, „"Rămâi lângă mine"”, care a avut ca single-uri de referință piesele "Tu ești viața mea" și "Întoarce-te la mine". După lansarea albumului, a mers într-un un turneu alături de trupele Exotic, Valahia și LA. Tot atunci, a frecventat cursurile unei școli de modelling și bune maniere. În 2002 și-a lansat al doilea album al său, "Mesaj de Dragoste", pe care l-a dedicat mamei sale, decedată cu șapte ani
Cristina Spătar () [Corola-website/Science/333767_a_335096]
-
numărul 1 în Topul German în prima săptămână a lansării.Totodată a debutat că numărul 1 în Topul German de Descărcări.În a doua săptămână,albumul a căzut pe locul 2,ca urmare a lansării albumului Charm School,lansat de trupă rock Roxette.În a doua săptămână,albumul a fost certificat cu aur pentru vânzări de peste 100.000 de copii În a treia săptămâna,albumul a revenit pe prima poziție în top.În Austria,albumul a debutat că numărul 8,dar
Good News () [Corola-website/Science/333766_a_335095]
-
Gustloff" a servit ca figurant. Nava a stat la cheu peste patru ani, până când a fost pusă din nou în funcțiune pentru a transporta civili și personalul militar, ca parte a operației Hannibal. Operațiunea Hannibal a reprezentat evacuarea navală a trupelor germane și civililor din Curlanda , (Prusia de Est) și Danzig (Prusia de Vest) ca urmare a avansării Armatei Roșii. Misiunea finală a navei "Wilhelm Gustloff" a fost de a evacua refugiați germani și personal militar, precum și tehnicieni care lucraseră la
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
din cadrul "Fall Gelb". O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe acorperișurile fortificațiilor cu planoare militare. defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger" au intrat în fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
restul forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Gelb - invadarea Țărilor de Jos. Prin executarea unui atac prin Olanda, Luxemburg și Belgia, OKW dorea să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de fortificații o bătălie de întârziere a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
parașutiști, restul diviziei avea să aterizeze cu planoarele și să pornească atacul pentru ocuparea capitalei olandeze, arestarea guvernului olandez, a comandanților militari și capturarea familiei regale. Divizia trebuia de asemenea să împiedice deplasarea pe șosele și căile ferate ale oricăror trupe olandeze. Intenția OKW era să folosească cele două divizii aeropurtate pentru crearea unui culoar sigur, cu poduri funcționale, prin care să înainteze Aramata a 18-a spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
unui culoar sigur, cu poduri funcționale, prin care să înainteze Aramata a 18-a spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în teren a celor două divizii avea să țină deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru sprijinirea defensivei aliate din sud și să îi împiedice pe aliați să folosească aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în noiembrie 1939, a fost inițial formată din parașutiști din Regimentul 1 și gerniști din Divizia a 7-a, precum și dintr-un grup mic de piloți Luftwaffe. Deși detașamentul era compus în principal din parașutiști, s-a decis ca primele trupe să fie transportate la obiectiv cu palnoarele. Adolf Hitler, care a fost extrem de interesat de această operațiune, a ordonat ca să fie folosite planoarele pentru primul val de debarcare după ce a primit această sugestie de la pilotul său personal, Hanna Reitsch. Principalul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au fost emise pe 9 mai, când subunitățile separate au trebuit să se mute
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de aterizare, unul dintre planoare a fost grav avariat de focul antiaerienei, cei mai mulți dintre ocupanții lui fiind uciși în timpul aterizării. Restul de opt au aterizat fără probleme importante, iar parașutiștii au luat cu asalt pozițiile belgienilor. Până la ora 05:50, trupele aeropurtate au preluat ferm controlul asupra regiunii, înclusiv a celei din vecinătate satului Canne. Germanii au suportat contratatcurile belgienilor, respinse doar cu ajutorul bombardierelor în picaj Stuka. Contraatacurile belgienilor au continuat și pe timpul nopții, ceea ce a făcut ca parașutiștii să nu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
unor localități din regiunile Donețk și Luhansk. Pe 26 mai 2014 forțele guvernamentale au capturat Aeroportul din Donețk, iar pe 5 iulie au recâștigat bastioanele separatiștilor Sloveansk și Kramatorsk. O ofensivă ucraineană de amploare a avut loc dupa aceste cuceriri, trupele guvernamentale recucerind Lysychansk, Severodonetsk etc. și au încercuit orașele Donetsk și Luhansk. Lupte de stradă au avut loc în urmatoarele zile, dar separatiștii au declanșat o contraofensivă pe 25 august care a oprit ofensiva ucraineană, alungând trupele ucrainiene din Donetsk
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
dupa aceste cuceriri, trupele guvernamentale recucerind Lysychansk, Severodonetsk etc. și au încercuit orașele Donetsk și Luhansk. Lupte de stradă au avut loc în urmatoarele zile, dar separatiștii au declanșat o contraofensivă pe 25 august care a oprit ofensiva ucraineană, alungând trupele ucrainiene din Donetsk si Luhansk, încercuindu-le în Ilovaysk. În aceeași zi separatiștii pro-ruși au deschis un nou front la Marea Azov, bombardand Novoazovsk, cucerit pe 28 august. Pe 1 septembrie separatiștii au recucerit Aeroportul International din Luhansk, pe 2
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
5 rebeli, iar alți 30 luați ostatici. După câteva zile de când Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale, operațiunile antiteroriste din estul țării s-au intensificat. La început aceste operațiuni s-au soldat cu succese: utilizând artileria grea, mașini blindate și trupele de aviație, Garda Națională și batalioanele de voluntari au început să-i respingă pe rebeli, încercând să ocupe pozițiile ce fac legătura dintre Donețk și Luhansk și să-i taie de la hotarul cu Rusia. Cu toate acestea în august a
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]