35,642 matches
-
concerte, 700 minute înregistrări Radio-România, Zürich, Heildelberg, Baden-Baden, 35 prime audiții de muzică românească, concerte în țară și străinătate. În 1984 primește premiul ATM cu cvintetul Concordia. Putem spune că între anii 1966-1993, Valeriu Bărbuceanu a desfăsurat activități pe plan teoretic, solistic, muzică de cameră, înregistrări Radio și Electrecord. A realizat în această perioadă 175 concerte de muzică de cameră, 48 de lucrări de compozitori români în primă audiție absolută, 14 prime audiții de muzică românească și universală. În semn de
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
și o activitate didactică ca profesor asociat la Universitatea de Muzică din București, dăruind din experiența sa artistică studenților săi care au obținut diferite premii la concursurile la care au participat. Deasemenea, Valeriu Bărbuceanu a desfășurat activități și pe plan teoretic. În anul 1984 apare la Editura Muzicală București ""Repertoriu Instrumental" - Piese penru clarinet de compozitori români". În anul 1992 apare la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, "Dicționar de instrumente muzicale - editia I". În anul 1999 apare a doua
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
reflectătoare, nu există (clasic) nici un mecanism care să-i permită modificarea entropiei. Numai interacția cu un corp material - e suficient "un grăunte" - poate face entropia să crească. Un gaz are în contrast un mecanism natural - al ciocnirilor moleculare (ignorăm dificultățile teoretice) - care face ca entropia să atingă rapid starea de echilibru (de maximum al entropiei). Totuși numai prin introducerea acestui concept poate fi descrisă termodinamica unor procese zilnice, ca emisia luminii de către un bec!
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
Știinte Juridice din România. Între anii 1961 -1969, Puiu Nistoreanu urmează cursurile Școlii Generale numărul 2 (numită azi Școala cu clasele I-VIII „George Enescu”) la Moinești, județul Bacău. Apoi, între anii 1969-1973, este elev la clasa reală, a Liceului Teoretic Moinești (numit azi Liceul „Spiru Haret”), județul Bacău — unde obține și bacalaureatul. În paralel cu derularea activităților necesare asigurării existenței, începând cu anul 1982 urmează cursurile Academiei de Studii Economice din București (ASE), Facultatea de Comerț, specializarea "Economia Serviciilor de
Puiu Nistoreanu () [Corola-website/Science/316512_a_317841]
-
practice, aspectul cognitiv și cel motivațional creează activitățile afective, motivația împreună cu dimensiunea pragmatică generează acțiunile expresive. Reglajul psihic este asigurat de verb (homo loquens) împreună cu motivația (homo potens), iar orientarea perceptiv-motorie - de homo sapiens (cogniția) împreună cu homo faber (praxisul). Modelul teoretic a dat naștere unei metodologii de psihoterapie și optimizare umană ce are la bază aceleași „cupluri de forțe”, cuprinzând: Modelul umanist-sistemic a fost citat într-o serie de studii publicate în literatura psihologică anglosaxonă. este și fondatorul „Center for Advanced
Codrin Țapu () [Corola-website/Science/316552_a_317881]
-
24 de secțiuni sau module de studiu, fiind conceput pe principiul unui curs prin corespondență care dura 24 de săptămâni; fiecare dintre cele 24 de module (devenite ulterior capitolele cărții din cartea publicată în 1917) este constituit dintr-o parte teoretică și dintr-o parte dedicată exercițiilor practice și de meditație corespunzătoare și se încheie cu o pagină de “întrebări de lucru cu răspunsuri” destinate verificării și aprofundării cunoștințelor acumulate în respectivul modul. Autorul expedia cursanților săi câte un modul pe
Charles F. Haanel () [Corola-website/Science/316562_a_317891]
-
tiroidă, pe esofag, stomac, intestin subțire și gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină și sistem port, glandă mamară, ovar. În fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenții chirurgicale, în cea mai mare parte de chirurgie majoră. Contribuțiile teoretice ale lui Dan Setlacec și ale școlii pe care a format-o au fost numeroase. Ele s-au concretizat prin comunicări la simpozioane și congrese, dar și prin numeroase lucrări publicate în revistele de specialitate. A inaugurat, în cadrul Editurii Medicale
Dan Setlacec () [Corola-website/Science/316673_a_318002]
-
de a-și evalua aptitudinile, si de a intra pregătit în programul de rezidențiat. Dintre workshopurile pe care le organizează SSCR unele au un caracter general (Knots and Sutures, Basic Surgical Skills, Surgery Summer Câmp), la acestea studentul dobândind cunoștințe teoretice și practice utile în toate ariile chirurgicale, altele sunt axate pe noțiuni din anumite arii chirurgicale (Traumă Câmp, Basic Laparoscopic Skills, Basic Plastic and Reconstructive Surgery Procedures, Basic Microsurgery Course, Basic Cardiovascular Surgery Skills, Basic Ophtalmology Surgical Skills, Basic Urological
Societatea Studențească de Chirurgie din România () [Corola-website/Science/316719_a_318048]
-
arata independența: „Nu aparțin nici unei școli, doresc să creez ceva individual”. Deși foarte rezervat, Bonnard rămâne fidel prietenilor. Expune cu ei la Salonul Independenților și publică în "Revue Blanche" desene și ilustrații. Bonnard este cel care realizează, de fapt, dezideratele teoretice ale reprezentanților grupării: eliberarea de tirania subiectului și modelului și abordarea picturii prin prisma logicii interne a demersului plastic. Este foarte legat de Édouard Vuillard, prietenie durabilă până la sfârșitul vieții. În 1893 o cunoaște pe Marie Boursin, pe care o
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În compozițiile sale funcția principală o deține dialogul maselor cromatice, coloritul - în special după stabilirea sa în sud - dobândește acea strălucire ce transcrie lumina ce străbate obiectele. Străin de constrângerile unor formulări teoretice prea riguroase, dar departe de a fi un simplu "instinctiv", pictând cu plăcere, cu o încredere dezinvoltă în senzație, dublată de conștiința necesității compoziției, Bonnard rămâne, alături de pictori ca Raoul Dufy și Albert Marquet, unul din cei mai tipici reprezantanți
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
E(t), putem scrie:<br>formula 31Max Planck argumentează că funcția I(ω,t) poate fi determinată cu ajutorul unui oscilator „analizator” a cărui energie, grație unui coeficient de amortizare judicios ales, poate urmări variațiile ei în timp. Analizatorul este o idealizare teoretică a unui instrument de măsurare a intensității luminii după ce a trecut printr-o prismă sau o rețea de difracție și a fost astfel separată după frecvențe. La fel ca mai sus, o generalizare naturală a independenței practice de timp a
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
a propagării undelor de șoc și a comportamentului gazelor de propulsie, teorie de bază în studiul rachetelor. În 1941 a fost naturalizat cetățean al Statelor Unite. În toamna lui 1942 a fost cooptat la Proiectul Manhattan, în „Secția ("division") de fizică teoretică” și în aprilie 1943 s-a mutat la Los Alamos (la începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos, New Mexico, laboratorul de la Los Alamos). În 1946, dezamăgit de faptul că nu a primit sprijinul necesar pentru dezvoltarea bombei
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
putere explozivă de ordinul megatonelor de TNT (dinamită). Nu se cunoaște exact și a rămas controversată distribuția contribuției celor doi colaboratori, cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam”, baza teoretică a bombei cu hidrogen. Detonarea lui „Ivy Mike”, prima armă termonucleară construită conform schemei Teller-Ulam, la 1 noiembrie 1952, l-a găsit pe "părintele bombei cu hidrogen" la Laboratorului de Radiații al Universității California, pe care îl înființase, unde s-
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Manhattan"), se referă la perioada 1941-1946, când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub administrația generalului Leslie R. Groves. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer, profesor senior de fizică teoretică de la Universitatea Berkeley, California. La 6 decembrie 1941, Statele Unite au început să dezvolte bomba atomică, sub supravegherea lui Arthur Compton, șeful catedrei de fizică de la Universitatea Chicago, care coordona cercetările în domeniul uraniului împreună cu universitățile Columbia, Princeton și Berkeley. În
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
să devină "bomba cu hidrogen". După două luni, Teller s-a prezentat la Chicago, fiind cooptat în "proiect". La începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos, New Mexico laboratorul de la Los Alamos. Teller, aparținând „secției (division) de fizică teoretică” s-a mutat în aprilie 1943 la Los Alamos, într-un apartament în cartierul celor angajați la proiect. În timpul războiului el a continuat să-și susțină ideile în favoarea unei arme cu fuziune, deși acestea nu primiseră prioritate pe considerentele că
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
atomică era mai abordabilă, că avea șanse mai bune de reușită și că ar fi fost suficientă pentru asigurarea victoriei în război. Frustrat de abandonarea proiectului bombei cu hidrogen și de faptul că nu a fost numit director al secției teoretice (fiindu-i preferat Hans Bethe), Teller s-a închistat în propriile sale preocupări în jurul perfecționării bombei „Super” și a refuzat să contribuie la calculele privind implozia bombei cu fisiune. Această autoizolare a dus la tensiuni între el și alți cercetători
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
afirmații și a susținut că a spus în acel articol din 1955 o „mică minciună” pentru „a alina sentimentele rănite”, și a revendicat din nou toate meritele pentru invenție. Teller era adesea absorbit în proiecte interesante din punct de vedere teoretic, dar nerealizabile practic (Proiectul „Super” este doar un exemplu). Despre lucrul la bomba cu hidrogen, Bethe a spus: În timpul Proiectului Manhattan, Teller a lucrat la dezvoltarea unei bombe cu hidrură de uraniu, despre care mulți dintre ceilalți teoreticieni spuneau că
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
cuantică a moleculelor complexe. În 1953, împreună cu Nicholas Metropolis și Marshall Rosenbluth, Teller a scris o lucrare care a reprezentat un important punct de plecare în aplicarea metodei Monte Carlo în mecanica statistică. „Am vrut să lucrez în domeniul fizicii teoretice, nu în domeniul înarmării. Aceasta numai până în ziua când Hitler a invadat Belgia și Olanda. În ziua următoare am ascultat discursul președintelui Roosevelt. A vorbit la un congres al oamenilor de știință din toată America, unde a spus că dacă
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
împreună cu Comitatul Olanda și Frizia de Vest. Astfel acestea nu se aflau direct sub jurisdicția Consiliului de la Mechelen ci aveau propriul lor consiliu, "Hoge Raad van Holland, Zeeland en West-Friesland". , a existat ca stat federal independent (din punct de vedere teoretic) până la prăbușirea Republicii Olandeze și fondarea Republicii Batave, sub impulsul Revoluției Franceze. În cadrul acestei noi republici, orânduirea feudală este abolită, iar Zeelanda devne un departament.
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu. În hanul lui "Père" Ganne au loc discuții aprinse privind actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din confruntarea părerilor. Théodore Rousseau explică astfel concepțiile despre pictură: "Arta noastră reușește să atingă patosul, sentiment pe care ne străduim să îl găsim prin sinceritatea portretului, prin prisma adevărului dur. Ne străduim să studiem cu toată inima
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
de Facultatea de Psihologie a Universității „Tibiscus” din Timișoara. Cea de-a XVIII-a ediție a Simpozionului Internațional „Cercetări și Aplicații în Psihologie” 2009 este organizata impreună cu Centrul de Reeducare Buziaș al Administrației Naționale a Penitenciarelor, manifestarea fiind intitulată „Teoretic și aplicativ în cercetarea psihologică”. Această manifestare științifică se adresează îndeosebi specialiștilor și studenților cu cercetări în domeniul științelor socio-umane, dar și celor care doresc să audieze lucrările simpozionului. Detalii referitoare la secțiunile și programul simpozionului, condițiile de redactare a
SICAP () [Corola-website/Science/315082_a_316411]
-
1896-1900, metodele experimentale permiteau o determinare precisă a funcției "I(λ, T)" pentru lungimi de undă între 0,5 si 10 microni și temperaturi între ca. 600 K și 1500 K. Calitativ, rezultatele sunt arătate în fig.1. În domeniul teoretic, un pas important fusese realizat în 1894 prin formularea legilor de deplasare ale lui Wilhelm Wien, consecințe exacte ale principiului al doilea al termodinamicii și ale ecuațiilor lui Maxwell. După ele, funcția "I(λ, T)" are o formă cu totul
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
formule. S-a acreditat ideea pentru o perioadă de câțiva ani (înainte de 1900), că formula lui Wien (2.6),(3.4) este exactă și că trebuie găsită numai o justificare a ei microscopică convingătoare. Două argumente calitative, hotărâtoare pentru tratamentul teoretic al problemei, sunt datorate lui Max Planck: în primul rând, faptul că, după legile lui Kirchhoff, distribuția după frecvențe a intensității radiației corpului negru este realizată de radiația electromagnetică în echilibru termic cu orice material (la nici o frecvență complet reflectător
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Frank Stella (n. 1936) și Al Held (1928 - 2005) evoluează un abstracționism dur, tăios. Acel "dictum" al lui Marcel Duchamp, conform căruia pictura "trebuie să servească spiritului" genereaza o artă conceptuală care se rezumă la un singur cuvânt sau afirmație teoretică. Printre marii exponenți ai picturii postbelice europene se numără artistul francez Jean Philippe Arthur Dubuffet (1901-1985), ale cărui lucrări se inspiră din creația copiilor și a psihopaților și pictorul olandez Karel Appel (1921 - 2006) care de asemenea s-a inspirat
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și este brevetat observator aerian prin Ordinul de Comandament al Forțelor Aeriene nr. 78/1939. Se hotărăște să abandoneze arma vânător de munte și să devină aviator. În iarna dintre anii 1939 (1 noiembrie) și 1940 (1 aprilie) urmează cursurile teoretice de zbor (Cursul Tehnic Complementar) la Școala de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea”. La 1 aprilie 1040, prin certificatul de absolvire este clasificat al 15-lea din 32 și în aceeași zi, la vârsta de aproape 28
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]