KorAP: Find »[drukola/base=coborî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1408 1409 1410 ...1421 >

35,501 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

deal, căci brazii-nalți crescură! Vrei lucruri vechi? E turnul Sân Mihai, Matei Corvin încremenit pe cal... Vrei nevăzutul? Chiar acuma hai Să vezi orașul nostru de pe deal. Pe-aici bătură drumul spre Feleac Carele Iancului, împiedecate; Pe-aici au coborât după un veac, Vitezele, sovietice, armate. Privești și nu te saturi. Da să știi, E Clujul nostru-n anul 2000. Dar ca să-l vezi așa, lovește-acum Orice dușman care ne stă în drum. Vasile NICOROVICI - Critica măgarului (fabulă). În: Contemporanul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Și muștele-au regina lor. Această filosoafă toantă Te bâzâie la cap cu toane - Ea zbor de muscă-ți recomandă Când ești pilot de avioane. Îi va striga poporul: „Ce ți-i? - Stai sus, regino, la fereastră? Din turn au coborât poeții... Ia coborâți și dumneavoastră!” Îi va striga: „ Ți-e frică. Aștepți ca alții-ntăi să spună... Ești otrăvită, rea și mică Și la nimica nu ești bună. Te-ascunzi în turnuri crenelate Să nu greșești, să nu te-mpiedici Și-

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
regina lor. Această filosoafă toantă Te bâzâie la cap cu toane - Ea zbor de muscă-ți recomandă Când ești pilot de avioane. Îi va striga poporul: „Ce ți-i? - Stai sus, regino, la fereastră? Din turn au coborât poeții... Ia coborâți și dumneavoastră!” Îi va striga: „ Ți-e frică. Aștepți ca alții-ntăi să spună... Ești otrăvită, rea și mică Și la nimica nu ești bună. Te-ascunzi în turnuri crenelate Să nu greșești, să nu te-mpiedici Și-abia alegi ceva

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

e soțul meu, Luke. Haideți, intrați. O urmăm, iar pașii noștri răsună pe pardoseală și, cînd mă uit În jur, trebuie să-mi țin răsuflarea. Holul e efectiv uriaș. Iar scara interioară În spirală e Hollywood curat! Mă Închipui instantaneu coborînd grațios cu o rochie de seară fenomenală, În timp ce Luke mă așteaptă admirativ la baza treptelor. — S-au făcut multe ședințe foto aici, spune Fabia, arătînd spre scară. Marmura e importată din Italia, iar candelabrul este un Murano foarte vechi. E

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ascunde boilerul. Spune-i c-o vrem! Stai ușor, Becky. Luke pufnește În rîs. — Nu așa se negociază. Nici măcar n-am văzut tot. Dar văd cît se poate de limpede că și lui Îi place. Îi strălucesc ochii și, cînd coborîm Înapoi În holul de la intrare, se interesează despre vecini. Păi... vă mulțumim, zice Într-un final, strîngînd mîna Fabiei. Ținem legătura prin agentul imobiliar. Cum poate să se abțină? De ce nu scoate imediat carnetul de cecuri? — Vă mulțumesc foarte mult

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-se de burta mea. O auzi pe buni? — Bună, Jane, spune Luke politicos. Putem să intrăm? — Firește! Mama se repliază rapid și ne conduce În casă. — Intrați! Stai cu picioarele În sus, Becky! Ia un ceai. Graham! — Aici sînt! Tata coboară scările. — Becky! făcu el, Îmbrățișîndu-mă strîns. Hai să stai jos. Suze e aici, cu copiii... — A venit deja! exclam Încîntată. N-am mai văzut-o pe Suze de secole. Îmi urmez părinții În sufragerie, unde o găsesc pe Suze așezată

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-l umplu, Jane? Te rog frumos, dragă! spune mama, Îmbărbătînd-o. Biata Janice, adaugă spre mine și Suze, În șoaptă. E disperată după un nepot. Însă Tom nu iese aproape niciodată din casa lui de vară. Și, atunci cînd o face... Coborînd și mai mult glasul. Cred că nu s-a mai tuns de luni de zile! Ce să mai zic de bărbierit! I-am spus: „N-o să-și găsească În veci o fată drăguță dacă nu face ceva cu Înfățișarea asta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În cele din urmă. Ar putea să fie băiat. Acum un minut a zis că arată ca și cum o să am o fată. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Chestia cu superstițile astea din popor e că sînt toate numai baliverne. Hai să coborîm și noi, fetelor, zice mama, În clipa În care de jos Începe să duduie muzica. A venit Keith de la Fox and Grapes. Face tot soiul de cocteiluri țicnite. — Excelent! spune Suze, luîndu-și trusa de portfard. Coborîm imediat. Mama iese și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
numai baliverne. Hai să coborîm și noi, fetelor, zice mama, În clipa În care de jos Începe să duduie muzica. A venit Keith de la Fox and Grapes. Face tot soiul de cocteiluri țicnite. — Excelent! spune Suze, luîndu-și trusa de portfard. Coborîm imediat. Mama iese și Suze Începe să se machieze În viteză, sub privirile mele uimite. — Dumnezeule, Suze! Te antrenezi cumva pentru olimpiada de machiaj? — Așteaptă și-ai să vezi, spune Suze, dîndu-și cu sclipici pe pleoape. Peste nu foarte mult

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
că trebuie să vii! Luke mă privește atent, de parcă vrea să știe exact dacă vorbesc serios sau e doar o toană de-a mea. — Iain, spune În cele din urmă, revenind la telefon, e complicat. Dispare Înapoi În birou și coboară vocea, care la mine ajunge ca un murmur. Complicat? Cum adică, e complicat? Ne ducem la doctor, punct. Încep să mă plimb nervoasă prin hol, repetînd diverse replici În minte. Nu poate și Iain să aștepte, măcar o dată? Chiar trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu prea mult aftershave. Oare de ce fac bărbații chestia asta? Mersi c-ai trecut să ne iei, Iain, zic, pe tonul cel mai Încîntător, de nevastă de director de corporație, de care sînt În stare. — Pentru puțin. Privirea lui Iain coboară și se fixează asupra pîntecului meu rotund. — Ai mîncat prea multe plăcinte, Rebecca? Ha ha. — Cam așa ceva, zic cît pot de amabilă. Mașina demarează, iar Iain soarbe cu nesaț din cafeaua cumpărată din drum. — CÎt mai e pînă la ziua

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
uit pe geam, fierbînd de nervi. O să-i arăt eu lui. The Look poate fi un mare succes. N-are nevoie decît de... Mă rog, În primul rînd, are nevoie de clienți. Mașina trage lîngă trotuar, iar șoferul În livrea coboară să-mi deschidă ușa. — Îți mulțumesc Încă o dată că m-ai adus cu mașina, zic politicoasă. Luke, te aștept Înăuntru. — Îhîm. Luke Încuviințează din cap și deschide servieta, iar pe frunte Îi apar imediat cute de concentrare. — Nu stau mult

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
din cap și deschide servieta, iar pe frunte Îi apar imediat cute de concentrare. — Nu stau mult. Deci, Iain, care e exact problema cu planul ăsta pe care l-am schițat? În clipa În care șoferul Îmi oferă mîna să cobor pe trotuar, cei doi au intrat deja În miezul discuției lor de afaceri. — E bine dacă vă las aici? arată șoferul spre colț. Fencastle Street e chiar aici, după colț, doar că nu pot să ajung acolo din cauza stîlpilor care

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
grăbită În timp ce-i Întind fișa medicală. Vă sînt foarte recunoscătoare. Și Îmi plac la nebunie pantofii dumneavoastră! — Îți mulțumesc! ZÎmbește. — Ia să vedem. Deci ești Însărcinată În douăzeci și trei de săptămîni... e primul copil... Degetul ei cu manichiură Îngrijită coboară pe observațiile domnului Braine. — E vreo problemă cu sarcina? Ai vreun motiv anume pentru care ai decis să renunți la medicul de pînă acum? Nu, pur și simplu am vrut o abordare mai holistică, zic, aplecîndu-mă ușor În față, cît

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cineva la mine? Ce naiba i-a apucat? Păi nu-i mai bine să urc direct? sugerez. — Nu sîntem... prea siguri pe unde e Luke. Karen are un aer destul de evaziv. — Probabil e mai bine să... Începe, dregîndu-și drege glasul. O să coboare Adam la tine imediat. Nu-mi vine să cred. Adam Farr e directorul de corporate communications. El e cel la care apelează de fiecare dată cînd apare o situație dificilă. Luke spune că Adam e expertul-șef În „abureala omului

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
care-i cunosc, Însă nimeni nu-mi Întoarce zîmbetul. Cel puțin, nu e un zîmbet sincer. Cu toții par uluiți să mă vadă și apuc să zăresc cîteva flashuri rapide de dinți, vreo două persoane Îmi spun „Bună, Becky“, după care coboară privirea În pămînt, jenați. Însă nimeni nu se oprește să-mi adreseze vreun cuvînt. Nici măcar să Întrebe despre copil. Ce i-a apucat pe toți de sînt așa ciudați? LÎngă răcitorul de apă, două fete discută cu voce joasă și-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
la capătul ei și tocmai dă colțul. Încep să-mi asude palmele. Inițial, cînd am oprit taxiul, totul mi s-a părut un joc. Însă acum jocul a devenit serios. La un moment dat, mașina lui o să oprească, el o să coboare și... atunci ce fac? Ne Învîrtim pe străduțele Înguste din Soho. E o zi frumoasă, senină și luminoasă de toamnă și cîțiva oameni curajoși stau la cafenelele În aer liber de pe trotuare, cu cești de cafea În mînă. Deodată, șoferul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cești de cafea În mînă. Deodată, șoferul Îmi face semn și se bagă după o dubiță. — Se opresc. Mă uit, uitînd să mai respir, la Mercedesul care se oprește pe cealaltă parte a drumului. Șoferul deschide ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
extrem de impresionat. Pun pariu că sînt la ferestre acolo! — Așa e, Încuviințez. E capitala ferestrelor lumii. Extraordinar, habar n-am avut asta, spune bărbatul foarte interesat, moment În care Încremenesc. Aud un scîrțîit, un zgomot ca de pași. Cineva tocmai coboară scările. Luke. El trebuie să fie. Doar că... a stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă din prăvălie, În stradă. Ușa vopsită maro din fața

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu. Ia un loc. Mă așez pe un scaun maro de spumă poliuretanică și iau un Reader’s Digest de pe măsuța de cafea. O clipă mai tîrziu, se deschide o ușă și se apropie de mine un bărbat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
sînt oameni de bună credință și au mustrări de conștiință, ca dumneavoastră acum, se Întorc În maximum o săptămînă. Și se hotărăsc să continue investigațiile, doar că au pierdut o săptămînă degeaba. Avînd În vedere și sarcina avansată... Privirea Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul stacojiu. Nimănui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Brandon, dacă aflăm ceva, o să fiți mai mult decît interesată să aflați cît mai mult despre subiect. — Gata, zic Într-un final, Împingînd hîrtiile spre el. Nu-mi vine nici o altă persoană În cap. — Excelent. Dave Sharpness ia blocnotesul și coboară cu degetul pe lista de nume. — O să Începem investigațiile asupra lor. Între timp, o să vă plasăm soțul sub ceea ce noi numim etapa de supraveghere primară. — Aha, zic neliniștită. Și asta ce implică? — Unul dintre oamenii mei cei mai calificați vă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mă interesează - apoi o Închid la loc. Poate că n-ar fi rău să mă gîndesc o secundică. Vreau să zic că e o afacere destul de bună. Și poate că există vreun lucru pe care aș vrea să-l aflu. Cobor privirea pe foaia volantă. Mi-aș putea regăsi o veche colegă de școală... sau să localizez un autoturism prin satelit UPS... sau, pur și simplu, să aflu mai multe despre un prieten sau un vecin... O, Doamne. Știu! Nu sînt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
restaurant foarte drăguț chiar aici, arăt pe geam, În fața noastră. Nu putem să intrăm acolo pur și simplu? Numai noi doi, și fără nimeni altcineva? — A, face Danny, părînd că-i pică, În fine, fisa. Păi... sigur. Hai să mergem. Coborîm din mașină, tocmai În clipa În care Carla se apropie cu o tavă de la Starbucks. — S-a Întîmplat ceva? ne privește alarmată. — Ne ducem la masă, zic. Doar Danny și cu mine. Aici. Îi arăt spre restaurant, care se numește

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
A doua zi dimineață, cînd plecăm Împreună să mergem la centrul de cărucioare, toate simțurile mele sînt alertate la maximum. SÎnt sigură că sîntem urmăriți. Dar de unde? Din copac? Dintr-o mașină parcată, cu obiectivul de distanță fixat asupra noastră? Cobor stresată treptele clădirii, cu ochii În toate direcțiile. În stînga mea aud un clic și Îmi ascund instinctiv fața cu mîna - pînă Îmi dau seama că nu e un aparat foto, ci o persoană care deschide portiera automobilului personal. — Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]