35,688 matches
-
instituții educative tipice ale acesteia, anume biserica (respectiv mănăstirea) și școala națională. A fost obișnuit cu un trai auster, iar viața lui a constat din rugăciune, cântare, post și binefacere. Munca sa a urmărit răspândirea învățăturii moral-religioase și a dragostei creștine. Serile și le-a petrecut de obicei în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a dragostei creștine. Serile și le-a petrecut de obicei în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost un autodidact cu o rară vocație de misionar. Bibliofil fiind, a obținut cărțile tipărite în celelalte provincii românești cu ajutorul oierilor care practicau transhumanța. Biblioteca sa a numărat peste 200 de volume (un număr rar întâlnit mai ales în
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
și influențe ale poeziei culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante), "viersurile" sale au fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa și care însumează 1400 de pagini este reprezentată de "„Stihos adică viers”". Este cea mai amplă operă care îi aparține și cuprinde
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
copiate având ca sursă lucrări ale lui Anton Pann, Vasile Aaron, Ion Tincovici. Deasemeni conține texte originale suplimentare, precum și compilații sau copii ale unor texte cum ar fi "Divanul" lui Dimitrie Cantemir sau ale unor autori ca Gherasim Gorjan ("Manual creștin"), Salomon Gessner ("Moartea lui Abel"), Eugène Sue ("Crucea de Argint"). Picu Pătruț este și autorul a două texte dramatice religioase populare. Unul, cu numele de "Mironosițele", a fost publicat în Cartea Satului de către Victor Ion Popa (pentru a avea o
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
în acuarelă. Culorile folosite au provenit din diverse plante pe care el însuși le-a adunat și apoi le-a transformat în nuanțele care i-au fost necesare. Miniaturile sale - influențate atât de pictura murală bisericească, cât și de iconografia creștină, la început au fost într-o oarecare măsură influențate de xilografiile aflate în diferite cărți bisericești vechi. Aceste influențe s-au îmbinat și au fost asimilate într-o viziune personală, cu puternice note de tradiție locală. Picturile monahului Procopie au
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
de icoane, icoanele împărătești noi, icoana de hram de pe fațada principală precum și toate celelalte realizări a justificat pe deplin hotărârea de sfințire a acesteia în data de 21 septembrie 2014. În satul Găbud până în anul 1948 au conviețuit două comunități creștine românești, fiecare cu biserică proprie. Comunitatea ortodoxă, cea mai veche a apărut concomitent cu înființarea satului în sec. al XV-lea. După anul 1700 din comunitatea ortodoxă s-a desprins comunitatea greco-catolică. Din anul 1948 și până în prezent aici viețuiește
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
primit parohia din partea Mănăstirii Oașa, păstorită de către părintele stareț, Protosinghelul Iustin Miron, fiu al satului Găbud. De-a lungul unei perioade de aproape 90 de ani în Parohia Ortodoxă Română din Găbud au slujit o serie de preoți devotați cauzei creștine și comunității locale. Aceștia au fost preoții: Teodor Onițiu, 1923; Nicolae Gherman, 1924; Laurențiu Ardeleanu, 1924-1935; Atanasie Șerban(Botez), 1935; Cucerzan Grigore, 1936-1967; Mititeanu Trifon, 1967-1972; Câmpean Ioan, 1972-1997; Ienei Adrian, 1997-2007, iar din anul 2007 până în prezent, Pr. Dârjan
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
de Balaguer în fruntea Opus Dei. Era doctor inginer în construcții de drumuri și doctor în filozofie și drept canonic. A fost beatificat la Madrid la 27 septembrie 2014. A fost al treilea dintre cei opt copii al unei familii creștine. În 1935 a intrat în Opus Dei, fondat de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer la 2 octombrie 1928. A trăit cu desăvârșită fidelitate chemarea sa la Opus Dei, sfințindu-și activitatea profesională și împlinirea îndatoririlor zilnice. A desfășurat o intensă
Alvaro del Portillo () [Corola-website/Science/332911_a_334240]
-
și credincios slujitor al Său. În dimineața dinainte, celebrase ultima sa Liturghie la Cenaclul din Ierusalim. Procesul de canonizare a început în anul 2004. Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a declarat pe data de 28 iunie 2012 eroismul virtuților creștine ale Venerabilui Slujitor al lui Dumnezeu, pe data de 5 iulie 2013 Papa Francisc a confirmat un miracol atribuit mijlocirii sale și a fost beatificat în data de 27 septembrie 2014 la Madrid.
Alvaro del Portillo () [Corola-website/Science/332911_a_334240]
-
diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul grecesc clasic. Este o compilație de compilații, care utilizează biografii, bibliografii și alte informații despre scriitori păgâni și creștini, dintre care cei mai mulți dispăruți; Scholiile despre Aristofan, Sofocle și Tucidide au servit mult. Notițele biografice provin, adesea, din mărturiile autorului, din "Onomatologion" sau din "Pinax" de Hesychius din Milet (secolul al VI-lea). Printre alte surse folosite din abundență figurează
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
a optat pentru România în vederea continuării studiilor universitare. Alegerea a fost decisă astfel datorită argumentelor mamei sale care, printre altele, a subliniat argumentele referitoare la calitățile și generozitatea specifice poporului român, mai apropiat familiei Salameh datorită împărtășirii acelorlași valori spirituale creștin ortodoxe. După o perioadă strict necesară însușirii limbii române, în 1984, Nawaf Salameh este admis pentru a studia medicina la Universitatea de Științe medicale Carol Davila pe care a absolvit-o în 1991. Rezidențiatul l-a efectuat în cadrul Spitalului Universitar
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
dezvoltare, și deține investiții importante de capital în energie regenerabilă, materiale de construcții, automobile, leasing operațional, agricultură și afaceri imobiliare. Afacerile gestionate de dl. Nawaf Salameh acoperă o arie geografică largă incluzînd Sud Estul Europei, China, Brazilia și China. Comunitatea creștină din Marmarita, agregată cu mult timp înainte de constituirea primelor nuclee de adepți ai islamului din arealul montan căruia îi aparține așezarea, a fost întemeiată de cinci familii ai căror urmași, peste generații, pot fi încă găsiți în zona Homs sau
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
un mod cât mai original realitățile unei lumi mereu supuse criticilor și atacurilor altor culturi, devenind astfel vocea a milioane de oameni și manifestul celor dornici să militeze pentru un scop unic: acela al reabilitării imaginii islamului în rândul statelor creștine și al oferirii unei imagini cât mai complete și neutre asupra situație statelor arabe. După spusele lui Khalid Albaih, o mulțime de probleme au drept cauză clivajul și ciocnirea dintre civilizații. O altă cauză pentru aceste disensiuni este existența unor
Reprezentări artistice ale islamului în secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/333601_a_334930]
-
a avut loc în luna "Muharram" în a 10-a zi, anul 61 d.Hr. după calendarul musulman sau 10 octombrie 680 d.Hr. după calendarul creștin. Situat în Irakul de astăzi, acest oraș reprezintă locul de pelerinaj al șiiților în comemorarea martirului Husayn ibn 'Ali, fiul celui de-al patrulea calif, rudă a profetului Mahomed. a avut loc între Husayn ibn 'Ali și fiul califul Muʿăwiya
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
cu Sfântul Iuda Tadeul. Adresa exactă a Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă este strada Franceză nr. 1 Sec. XV - cercetările arheologice întreprinse în cadrul Șantierului București, Sectorul Curtea Veche - coordonat de către Academia Română începând cu anul 1954 - au evidențiat urmele unui lăcaș de cult creștin, semnalat de către necropola din jur, dar fără a se putea preciza dimensiunile acestuia, planul exact, precum și alte detalii. Sec. XV-XVI - aceleași cercetări au evidențiat urme de locuire în jurul bisericii și a necropolei aferente. Toate vestigiile au fost afectate, ulterior, de
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
lepede de “numele de sclavi”, care aparțineau stăpânilor de strămoșilor lor de dinainte de abolirea sclaviei. Se dorește o așa-zisă separare a poplației maltratate de culoare, de cea caucaziană, care nu a reușit să-i integreze cu adevărat. Profețiile Mesiei creștine și a Mahdi-ului musulman au a apărut în persoana fondatorului, Wallace Fard Muhammad, care a fost și întruparea efectivă a lui Dumnezeu, în carne și oase [1]. De asemenea, se mai consideră împlinită și profeția că Dumnezeu îi va mai
Nation of Islam () [Corola-website/Science/333607_a_334936]
-
a timpului obișnuia să și-o petreacă în singurătate (chiar și după cea dintâi căsătorie a sa, din 1852), studiind Coranul, meditând, fiind cufundat în rugăciuni. Dar era de asemenea cunoscut și pentru dezbaterile la care lua parte cu misionari creștini. Ġulăm Aḥmad a prezentat, toată viața sa, o predilecție pentru o viață austeră; spre exemplu, majoritatea anului 1875 l-a petrecut postind aspru, ajungând chiar la a se limita la două-trei îmbucături pe zi. A refuzat moștenirile de la tatăl și
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
sau rea, datoria omului fiind să poarte toate aceste semne ale voii destinului ( „Ce multe haine are "dahr"! La rându-ți poartă-le pe rând/ așa cum vin în calea ta: de-s zdrențe sau de-i nou veșmânt”). Chiar dacă era creștin, și "al-A’šă ibn Maymūn" ( m.cca 629 ) vorbește despre timpul-destin ca despre un paznic „atent în orice clipă”, necruțător și fatal („Rotindu-ne întruna, "al-dahr" nu scutește/nici tineri, nici bătrâni- dacă e voia sa!/O lume de-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
de acord să-i ajute să-și răzbune tatăl și să-ți redobândească tronul. O altă versiune ne spune că împăratul l-ar fi numit chiar guvernator al Plestinei. Unii pun această primire favorabilă pe seama faptului că Imru’ al-Qays era creștin ( firește, o supoziție rămasă neconfirmată ). Se presupune, de asemenea, că împăratul bizantin ar fi urmărit, prin "sprijinul acordat poetului", să contracareze strădania regilor persani de a-și extinde dominația asupra regiunilor locuite de arabi. Pe drumul întoarcerii în apropiere de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare regenerând timpul și repetând creația ). Textul poate fi citit ca un poem al erosului transfigurat, aducând valori psihologice pozitive într-o logică erotic-cinegetică a vieții
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
blândului Onache Cărăbuș, părăsit și uitat de toți cei care l-au cunoscut, simbolizează lipsa de unitate și de recunoștință a localnicilor față de un strămoș care păstrase și încercase să transmită generațiilor viitoare ideea de demnitate națională și de moralitate creștină, tradițiile populare etnice și ospitalitatea neamului. Această uitare și lipsă de unitate a populației este concretizată la nivel național prin dezbinarea propriului neam. Dezbinarea în timp a neamului produce pierderea identității sale etnice și lingvistice, determinând în cele din urmă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
relațiilor personale dintre protagoniști. Filmul Sodot (Secrete) din 2007, în care regizorul colaborează din nou cu fosta lui partenera de viață, Sharon Harel, povestește despre relația specială și trainica dintre două eleve de la un seminar religios evreiesc și o franțuzoaica creștin, care e preocupată de un păcat secret pe care vrea să-l repare. În acest film joacă Anya Buckstein, Mikhal Shtemler, Dana Ivghi, Adir Miller, Tiki Dayan, Șefi Rivlin, Rivka Mikhaeli, și actrița franceză Fanny Ardant. În 2007 Nesher a
Avi Nesher () [Corola-website/Science/333840_a_335169]
-
A editat de asemenea numeroase manuale și monografii. s-a născut într-o familie de evrei maghiarofoni, la Pinticul Românesc, în vecinătatea orașului Dej, în Transilvania, care pe vremea aceea aparținea Imperiului Austro-Ungar. A fost mai târziu botezat în religia creștină luterană. Părinții săi, Iacob (de profesie avocat) și Bertha Blatt, fratele și două surori ale sale, au murit la Auschwitz, unde au fost deportați în timpul Holocaustului evreilor transilvăneni. În 1913 Blatt absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Cluj. În timpul
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
surori) 30 au plecat la rude, iar cele rămase au fost impuse să lucreze pe câmpurile colhozului. La împlinirea vremurilor de ispită, în 1989, odată cu colapsul ideologiei comuniste, s-au împlinit și așteptările celor ce au păstrat în inimi credința creștină ortodoxă - mănăstirile și bisericile au început să fie întoarse credincioșilor. și-a reînceput viața monahală prin restaurarea bisericii de iarnă de către călugărițe și credincioșii din localitate sub îndrumările egumenei Eustafia, numită ulterior stareță. în anul 1990 mănăstirea a fost reînregistrată
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
a publicat diverse broșuri ale istoriei artei. Prințul a fost pasionat de călătorie, în timpul căreia și-a dobândit piese pentru colecțiile sale. A călătorit de multe ori în Rusia, Asia Mică și Marea Mediterană și a fost deosebit de interesat de arta creștină și arta bisericii primare. A colecționat obiecte de artă egiptene, ushabti, mumii, obiecte de teracotă, vase negre și roșii din Grecia antică, reliefuri funerare din Palmyra, vase de epocă, etc. El a fost, de asemenea, fascinat de arta bizantină, toate
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]