38,836 matches
-
de la fântâni nefiind de foarte bună calitate. Satul Săndulești este străbătut de Valea Săndulești. La sud de sat s-au găsit două lacuri cu apă dulce ("Tăul Mare" și "Tăul Mic"), propice pescuitului sportiv. În ultimele decenii "Tăul Mic" a dispărut, prin colmatare treptată. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Săndulești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,6%), cu o minoritate de maghiari (3
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit ca materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
Presbiteriu), care avea drept de judecată. Tot aici erau închise perechile care, din diferite motive, doreau să se despartă, exista doar un pat, o masă, o farfurie și un singur set de tacâmuri. După secolul al XVIII-lea construcția a dispărut. Comunitatea reformată din Lona este înfrățită cu cea din Zeist (Olanda). Corul bisericii reformate Imreh Sandor - care a activat între 1920-1948 și a fost reînființat în 1990 - condus azi de Felházi Lenke participă la diferite festivaluri de coruri bisericești din
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
existat încă din neolitic și a continuat fără încetare în epocile care au urmat. Majoritatea descoperirilor au fost făcute în zona cheilor Turenilor. În perimetrul comunei s-au descoperit și o serie de mici sate, care, cu trecerea timpului, au dispărut: Localitatea este atestată documentar din anul 1276. În trecut, localitatea a fost timp de mai multe generații o posesiune a familiei Túri. Următoarele obiective din satul Tureni au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
și subechipă, a disparut odată cu apariția combinelor de cereale autopropulsate produse la "Semănătoarea " București. Apariția combinelor autopropulsate a dus la dispariția cosașilor, a secerătorilor și legătorilor. De asemenea s-a înlăturat transportul din câmp a clăilor de grâu și au dispărut din peisajul sătesc " Ariile "- adica locurile de treierat cu Batoza { și de colectare a cotelor }. După apariția combinelor s-a trecut la reorganizarea muncii în sectorul vegetal, renunțându-se la lucrul în echipe și trecându-se la sarcini individuale, în
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
renunțându-se la lucrul în echipe și trecându-se la sarcini individuale, în care fiecare lucrător, primăvara - dupa semănat, lua în primire suprafață stabilită fiecărei familii { după numărul brațelor de muncă }. Normele de producție și evidență zilelor de muncă au dispărut, plata colectiviștilor făcându-se în cote procentuale din producția realizată. Toamnă, în tarla există cantar și, în prezența funcționarilor CAP-ului { magazioner, brigadier etc. } se cântarea producția { aceasta se corectă cu un procent de umiditate discutabil } și se achită direct
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
grup de investitori suedezi a eșuat, iar stațiunea Malnaș a fost complet abandonată. Băile reci amenajate cu mai bine de două secole înainte de localnici, dar și micul muzeu Casa Satului au fost demolate, iar apa minerală din izvorul Maria a dispărut de pe piață. În 2013, în urma unor investiții considerabile în reabilitarea izvorului și în renovarea fabricii de îmbuteliere, apa minerală a izvorului Maria a primit o nouă identitate: Malnaș Aqua Telluris - un produs terapeutic într-un ambalaj inovator din ceramică, menit
Malnaș-Băi, Covasna () [Corola-website/Science/300379_a_301708]
-
3%. De asemenea, comuna Mischii este și zona pomicola, în anul 1995 fiind plantați 1180 de pomi fructiferi. După anul 1995 s-au înființat ferme paticulare de creștere a pocinelor și taurinelor, unele reușind să țină pasul cu timpul, altele dispărând din economia de piață. Trebuie amintit că în comuna Mischii există sonde pentru extragerea țițeiului, industria combustibililor apărând odată cu valorificarea zăcămintelor de țiței și gaze naturale existente în împrejurimile orașului Craiova.
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
costisitoare, dar neterminata. Gardul - destul de nou și încă țeapăn - a făcut și el câteva parale bune acum vreo patru ani. Plătite din buzunarul lui Dinel Staicu, cel care a decis să achiziționeze în felul său personal ultimele lucrări ale artistului dispărut cu doar doi ani înainte. „A venit într-o zi și a luat tot ce îmi mai rămăsese de la dânsul. Cinspe-douazeci de statui. Le-a dus la Podari. Două sute de milioane mi-a dat și numai una făcea atât! Da
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
În 1950, comuna Prundu a fost transferată raionului Oltenița, iar comuna Pueni raionului Giurgiu, ambele din regiunea București. În 1968, ele au fost incluse în județul Ilfov, iar comuna Pueni a fost desființată și inclusă în comuna Prundu. Satul Comeni dispăruse deja la acea vreme. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șapte obiective din comuna Prundu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Șase dintre ele
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
el, amândoi muriră înecați! Arhitectură nu este foarte complicată,însă aceasta a început să se modernizeze pe aproape tot cuprinsul satului.Casele nu respectă anumite cerințe, fiind diferite una de alta. În trecut pădurile erau numeroase, dar din cauza locuitorilor acestea dispar treptat. Mai există câteva pâlcuri de arbori și arbuști. Păduri: Pădurea Grădinari (Sud) Pădurea Mihai Vodă (Nord) Tântăvean Tântăveancă Tântăveni Biserică Ortodoxă Sfântă Treime cu hramurile Sfântă Treime, Sfanțul Meletie, Sfanțul Lazăr. Din data de 31 mai 2015, în această
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
mentă sălbatică), coada șoricelului, gălbenelele etc. sunt aproape peste tot. Măceșele pot fi culese până și iarna. Fauna: Pot fi întâlnite des căprioare cu cerbi, bursuci, iepuri, veverițe, nevăstuici, șoareci de câmp și vulpi. Fazanii se întâlnesc din ce in ce mai des. Au dispărut lupii și mistreții iar căprioarele sunt mai puține. Oare pentru că au apărut în ultimul timp acțiuni de vânătoare așa-zis autorizate pe spații care ar trebui protejate?. Există foarte multe păsări care găsesc un areal excelent pt. înmulțire. Ulii, tuturelele
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
un areal excelent pt. înmulțire. Ulii, tuturelele, privighetorile, pupezele, ciocănitorile, mierlele, gaițele, pițigoii, vrăbiuțele, cotofanele sau alte înaripate sunt aproape peste tot. Uneori poți găsi în cale, dar fără pericol, șopârle de câmp sau șerpi negri. Cei „galbeni” (viperele) au dispărut în ultimii 30 de ani. Ape: Rămase din perioada marelui lac Roșu, Lacul Mutu, Baltă Bisericii și cele două bălti din zona Vălenilor sunt ultimele existente pe teritoriul Budieniului. Încă mai există anumite specii de pește dar, fără întreținere și
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
au opus cu îndârjire dar represiunea a fost extrem de violentă și totală. Mulți dobridoreni au pierit în închisorile comuniste, alții s-au sinucis, alții au părăsit satul. Ulterior s-au destrămat toate cutumele și morala proverbială a dobridorenilor a dispărut. După decembrie 1989 s-a încercat cu timiditate reînnodarea tradițiilor culturale cu mijloace noi Unul dintre monografii Dobridorului, incitat de opinia unanimă a sătenilor că se trag toți din „vița nobilă” a Fraților Lungulești, a verificat improbabila ipoteză. Genealogiile celor
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
drept capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola gepidă a căpeteniei princiare gepide creștine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich. Resturile gepizilor au dispărut sub stăpânire străină. În secolul al VII-lea însă scriitorii bizantini foloseau pentru Oltenia-Banat numele de Gepidia. Ultima lor menționare a fost făcută în secolul al IX-lea, când încă mai exista un rest de populație gepidă până după căderea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
lat de ceva mai mult de un kilometru. Locuitorii părții de nord se numesc deleni,iar cei din sud - văleni.Pe buza malului, la ieșirea spre sud, dincolo de apă, se afla o moară, distrusă în anii socialismului.Tot atunci a dispărut și dublul șir de sălcii bătrâne ce însoțeau tot parcursul Balasanului. Ca arhitectură, casele sunt modeste, cele de cărămidă arsă apărând de abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Cea mai veche casă de cărămidă este casa Vlădulescu, făcută într-
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
un hectar, dar foarte pitoresc, la apus de sat, iar la SE, Cărămiziul, Cârjanul și Sărăceaua, din care doar Cărămiziul sau Lacul ăl Mic mai păstrează un ochi de apă. Către Boureni ar mai fi existat un lac, numit Reni, dispărut încă din perioada interbelică probabil datorită drenajelor. Chiar și pârâul care trecea prin Boureni și alimenta acest lac a cam dispărut.Ultimele trei lacuri menționate aveau amenajate pe maluri instalații de irigat grădinile de zarzavaturi, după modelul adus de bulgarii
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Lacul ăl Mic mai păstrează un ochi de apă. Către Boureni ar mai fi existat un lac, numit Reni, dispărut încă din perioada interbelică probabil datorită drenajelor. Chiar și pârâul care trecea prin Boureni și alimenta acest lac a cam dispărut.Ultimele trei lacuri menționate aveau amenajate pe maluri instalații de irigat grădinile de zarzavaturi, după modelul adus de bulgarii din Băilești, cu o uriașă roată a grădinarului, învârtită de măgari, pentru scos apa ce era ridicată în jgheaburi înalte și
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de irigat grădinile de zarzavaturi, după modelul adus de bulgarii din Băilești, cu o uriașă roată a grădinarului, învârtită de măgari, pentru scos apa ce era ridicată în jgheaburi înalte și lungi, care o conduceau unde era nevoie. Toate au dispărut cu desăvârșire. Drenajele și canalizările executate la sfârșitul anilor 60 au modificat drastic hidrografia zonei. Dispariția acestei splendide biocenoze acvatice a atras după sine și dispariția dramatică a faunei si florei adiacente. De-a lungul vechiului traseu cotit al Balasanului
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cu specii valoroase, crap, plătică, știucă, caras, caracudă, lin, pe lângă plevușcă și scoici sau raci, iar avifauna era reprezentată de toate speciile acvatice din lunca Dunării, cocori, stârci, bâtlani, egrete, nagâți, pescăruși, rațe, gâște, lișițe, găinușe de baltă, care au dispărut toate. Au mai rămas doar câteva berze. În flora arborescentă din Covei predomină salcâmul, denumit aici cu un termen impropriu dafin. Adus și la noi din America, prin Turcia, în 1850, pentru a fi plantat pe nisipuri, s-a adaptat
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
aici de când lumea. Prin sat se mai întâlnește oțetarul fals sau puturos, denumit, tot impropriu castan, un arbore cu creștere rapidă și lemn bun mai ales pentru foc, cu un frunziș ce amintește palmierii.Sălciile, ca și stejarii, au cam dispărut. Au mai rămas ceva plopi, ulmi și arțari, crescuți prin curți drept lemn de foc sau pentru eventuale construcții. Pomii fructiferi obișnuiți, corcodușul, mărul, părul, vișinul, gutuiul, prunul, cireșul și caisul sau zarzărul, cât și dudul, se găsesc prin curți
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
pentru infuzii. Dintre plantele de apă trestiile se foloseau la acoperit șoproane și cotețe, papura la împletituri, cum ar fi rogojinile și vestitele sacoșe oltenești, papornițele, iar nuielele de răchită pentru împletit coșuri, garduri și pătule. Lintița și nuferii au dispărut odată cu lacurile. Despre faună se poate vorbi tot așa, la trecut și la prezent. Până la colectivizare aproape fiecare familie avea vite mari și mici, vacă, boi, de multe ori și cai, carul și căruța fiind singurele mijloace de transport la
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
răpitoarele de noapte, huhurezii și cucuvelele, detestate dintr-o superstiție stupidă. Prin pădure ar mai fi existat bufnițe, dar acum mai sunt doar granguri, mierle, sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și desigur, vestiții cuci. Din păcate turturelele au dispărut prin anii 60, eliminate de guguștiuci, păsări mai mari și mai agresive. Prigoriile și gaițele sunt ceva mai rare, dacă nu cumva au și dispărut. Mamiferele sălbatice includ de la șoareci ce câmp, guzgani, popândăi, cățelul-pământului, cârtița, hârciogul, iepurele, până la nevăstuică
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și desigur, vestiții cuci. Din păcate turturelele au dispărut prin anii 60, eliminate de guguștiuci, păsări mai mari și mai agresive. Prigoriile și gaițele sunt ceva mai rare, dacă nu cumva au și dispărut. Mamiferele sălbatice includ de la șoareci ce câmp, guzgani, popândăi, cățelul-pământului, cârtița, hârciogul, iepurele, până la nevăstuică și dihor, ca să amintim și carnivorele, apoi mai apare uneori șacalul, venit de peste Dunăre, precum și vulpea.S-ar putea să reapară mistreții, poate și căprioarele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
avut, care a ascuns-o din cauza năvălirilor turcești ce s-au succedat mult prea des în Oltenia în perioada 1770-1839. Din auzite știu că ar mai fi existat un alt tezaur, descoperit prin zona lacului Cărămiziul, prin anii 1930 și dispărut în anii tulburi de după război. Acesta ar fi fost compus din niște podoabe femeiești, de argint, ornate cu pietricele colorate. Aici ar mai fi fost descoperite și căni și farfurioare întregi, din ceramică, pierdute în timp. Tot în zona Capul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]