37,049 matches
-
o viață religioasă intensă cu episcopi, protopopi și lăcașuri de cult proprii. Cea mai veche biserică ortodoxă existentă azi în Hălmagiu, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datează din secolul XIV, după cum atestă săpăturile arheologice efectuate între anii 1973-1975 de către Direcția Monumentelor Istorice București. Această biserică a fost luată de la ortodocși, cu toate bunurile ei, prin decret al împărătesei Maria Tereza și predată celor șapte persoane care trecuseră la Uniație, rămânând în folosința acestora până în anul 1948. Rămași fără biserică românii au
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
anul 1896, acoperișul din șindrilă a fost înlocuit cu tablă. În anul 1967 s-a hotărât pictarea bisericii și cu această ocazie s-a descoperit existența unei picturi de valoare ce a fost acoperită cu mortar în anul 1867. Direcția Monumentelor Istorice în colaborare cu Departamentul Cultelor, a organizat scoaterea de sub tencuială a picturii, cu valoare aristică și culturală deosebită, pictorii fiind unii cu renume în epocă, mai ales Radu Zugravu (el și ucenicii săi pictând biserica din Gura Văii-Vâlcea, schitul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
l din București a fost un monument al arhitecturii inginerești din secolul XIX, construit de către primăria București între 1887 și 1899 și demolat sub mandatul primarului Sorin Oprescu, în ziua de 25 martie 2013. Hala era situată în piața Haralambie Botescu nr. 10, București. Proiectul Halei a
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
l era, alături de Hala Traian (București) singura hală comercială de secol XIX care încă exista în Capitală la începutul secolului XXI. Valoarea ei istorică și culturală era considerată una de excepție, imobilul fiind clasat sub codul și identificat în Lista Monumentelor Istorice în vigoare drept Hala Matache Măcelaru, 1887, adresa poștală în "piața Botescu Haralambie 1" (adresă eronată). Hala Matache Măcelarul a mai purtat și numele de Hala Grivița, Hala Piața Haralambie Botescu și Hala Ilie Pintilie. În noiembrie 2011, o
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
este în același timp proprietar al firmei Urban Proiect, cea care prim este cele mai multe comenzi de la departamentul din primărie pe care tot el îl conduce . Urban Proiect are comenzi și în cadrul proiectului Diametrala Buzești Berzei, care a dus la demolarea monumentului Hala Matache.
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
statuii lui Jacques-Bénigne Bossuet. A avut un succes enorm,primește medalia de onoare și este făcut cavaler al Legiunii de onoare. După ce a terminat statuia, aceasta a fost instalată în 1911 în catedrala din Maux. În România, a ridicat următoarele monumente publice:
Ernest Henri Dubois () [Corola-website/Science/327405_a_328734]
-
, operă a sculptorului Carol Storck, se găsește în curtea din fața intrării principale a Palatului Facultății de Medicină din București. Este înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 5 cu și este amplasată la adresa Bulevardul Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, municipiul București. Inițiativa ridicării unui monument în cinstea lui Carol Davila, întemeietorul învățământului superior medical românesc, a fost luată la primul congres medical
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
găsește în curtea din fața intrării principale a Palatului Facultății de Medicină din București. Este înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 5 cu și este amplasată la adresa Bulevardul Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, municipiul București. Inițiativa ridicării unui monument în cinstea lui Carol Davila, întemeietorul învățământului superior medical românesc, a fost luată la primul congres medical național, care a avut loc la București în octombrie 1884, la mai puțin de 2 luni după moartea lui Carol Davila, survenită la
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
o panglică. Pe placă se găsește următorul text (în ortografia vremii): Pe placa de bronz în formă de scut de pe partea din spate a soclului este înscrisă o listă cu persoanele care au făcut parte din "COMITETUL DE ERIGERE" a monumentului. Statuia a fost turnată în atelierele "Școlii de arte și meserii" din București și a fost inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, simultan cu inaugurarea "Facultății de medicină", denumirea inițială a actualei Universități de Medicină și Farmacie Carol Davila
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe "Dealul Citadelei", având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
de sarcofage. În general, lucrările industriei locale din Dobrogea urmează modelul sarcofagelor de import, dar ele sunt simple și fără decorații, deși există și unele lucrări ce concurează la nivel înalt cu cele aduse din centrele producătoare de astfel de monumente din Grecia. În satul Eftimie Murgu, Caraș-Severin, la SV de localitate, în comun cu hotarul Prilipățului, pe un platou mărginit la sud de Dealul La Spânzurători, în anul 1895, și mai apoi, s-au descoperit sarcofage romane. La Muzeul de
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul grec Ctesias, care îi nota existența spre anul 400 î.Hr. Tacitus o menționa și el și descria unele monumente auxiliare, mult timp uitate, aflate la baza falezei, unde se află un izvor. Ceea ce a rămas este conform cu descrierea sa. Diodor din Sicilia a scris și el despre « Bagistanon » și declara că textul a fost gravat de regina Semiramida a
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
apostolii săi, sau triburile lui Israel și Salmanazar. În 1835 Henry Creswicke Rawlinson, un ofițer al Armatei Britanice care antrena armata Șahului Persiei, a început să studieze în mod serios inscripția. În timp ce numele orașului "Bisistun" este anglicizat în actualul « Behistun », monumentul a devenit cunoscut sub denumirea de « "" ». În pofida inaccesibilității falezei, Rawlinson a reușit să o escaladeze și să copieze inscripția în vechea persană. Versiunea elamită, care se află de cealaltă parte a unei prăpăstii, și versiunea în akkadiană, situată la patru
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
mic curs de apă subterană, inexistent în epoca creerii inscripției și secat astăzi, dar poate la originea poveștii căutării apei de către Fahrad. Acest mic curs de apă a provocat distrugeri considerabile unor personaje. Darius nu prevăzuse nici praful de pușcă: monumentul său a suferit pagube în urma tirurilor soldaților care îl utilizau drept ținte, în timp ce făceau exerciții de tragere, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent, arheologii iranieni au făcut unele lucrări de restaurare. Situl a intrat în lista Patrimoniului
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
din cele mai vechi timpuri. Cel mai vechi așezământ a fost datat cu mil.I î.e.n. care se afla la hotar cu orășelul Vulcănești. Aici locuia un trib care făcea parte din cultura eneolitică Gumelniță(a Olăritului). Aceasta constituind un monument istoric ce a fost declarată ca monument ocrotit de stat. De asemenea la hotarele de sud a comunei trece „Valul lui Traian”, fiind la fel un monument istoric ( acesta a fost creat în apărarea Imperiului Roman). Pe lîngă toate acestea
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
vechi așezământ a fost datat cu mil.I î.e.n. care se afla la hotar cu orășelul Vulcănești. Aici locuia un trib care făcea parte din cultura eneolitică Gumelniță(a Olăritului). Aceasta constituind un monument istoric ce a fost declarată ca monument ocrotit de stat. De asemenea la hotarele de sud a comunei trece „Valul lui Traian”, fiind la fel un monument istoric ( acesta a fost creat în apărarea Imperiului Roman). Pe lîngă toate acestea satul ca așezare se presupune că a
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
trib care făcea parte din cultura eneolitică Gumelniță(a Olăritului). Aceasta constituind un monument istoric ce a fost declarată ca monument ocrotit de stat. De asemenea la hotarele de sud a comunei trece „Valul lui Traian”, fiind la fel un monument istoric ( acesta a fost creat în apărarea Imperiului Roman). Pe lîngă toate acestea satul ca așezare se presupune că a fost fost constituit de diferite grupe de ciobeni din Ardial, care au venit trecînd cu turmele de oi și au
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
ai istoriei lor și este deseori considerat un simbol al naționalismului în Coreea. Recent, China a lansat un program de încorporare a istoriei Goguryeo în istoria țării lor, fapt care a fost primit cu indignare de coreeni. Stela lui Gwanggaeto, monument de aproape 7 metri construit de regele Jangsu în 414 la mormântul tatălui său a fost redescoperită în Manchuria în 1875 de un învățat chinez. Deși stela oferă o mulțime de informații despre domnia regelui, ea a cauzat și multe
Gwanggaeto cel Mare de Goguryeo () [Corola-website/Science/327492_a_328821]
-
foarte clar și menționează prezența Japoniei în peninsula coreeana în secolul 4, fapt respins de istorici Coreei. De asemenea, prezența Japoniei cu putere în 391 este respinsă și de istoria regatelor Shilla și Baekje. De aceea este ciudat că un monument dedicat reușitelor Goguryeo menționează o reușită a Japoniei care nu are nici o legătură cu regatul Goguryeo sau cu regele Gwanggaeto. Istoricii indică de asemenea diferențele tehnologice substanțiale dintre Coreea și Japonia la acea vreme. Ar fi fost imposibil ca Japonia
Gwanggaeto cel Mare de Goguryeo () [Corola-website/Science/327492_a_328821]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic) situată în județul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Săcelu. Rezervația naturală cu o suprafață de 1 ha. a
Piatra Biserica Dracilor () [Corola-website/Science/326916_a_328245]
-
cu o suprafață de 1 ha. a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o formațiune de interes geologic (monument al naturii) aflată în partea sudică a satului Blahnița de Sus, în nordul județului Gorj.
Piatra Biserica Dracilor () [Corola-website/Science/326916_a_328245]
-
Biserica evanghelică fortificată din Băgaciu, județul Mureș, a fost construită în secolul al XV-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Satul Băgaciu este atestat documentar în anul 1351, cu numele "Bogeschdorf". Înăuntrul bisericii din Băgaciu se află câteva minunate strane sculptate, împodobite cu intarsii din secolul al XVI-lea, poate cele mai frumoase dintre toate câte s-au
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Sălașu de Sus, județul Hunedoara a fost construită în secolul XVI. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, mai cunoscută sub numele de „biserica iobagilor” sau „biserica de peste apă”, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, este consemnată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul de cult, acoperit în prezent cu țiglă, se
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
, județul Hunedoara, datează din secolul XV. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Cetatea a fost simbolul cnezatului Sălașului între secolele XIV-XVII. Incinta este dreptunghiulară, cu laturile de aproximativ 99/35 m, fiind înconjurată de un zid gros de 1-1,10 m. La colțurile incintei, ca și pe laturile
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, patru turnuri, un bastion, turn de poartă este monument istoric, : Drăușeni, mai demult "Draușeni, Draos, Draoș, Dras, Drasu" (în dialectul săsesc "Dras, Drâts, Drauz", în , în ) este un sat în partea de nord-est a județului Brașov, în Depresiunea Homoroadelor. Aparține de comuna Cața. Satul este atestat documentar în anul
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]