3,530 matches
-
franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau de data aceasta celor trei caste - fii de proletari, viitori ingineri, intelighenția. Evocam îmbrățișările pătimașe în adâncul unui compartiment, noaptea, în trenul care zbura pe lângă sate moarte și poduri incendiate. Mă ascultau cu nesaț. Cu siguranță, le era mai ușor să-și imagineze perechea aceea de îndrăgostiți într-un tren decât un Președinte de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceașcă și închide ochii, sperând că întunericul momentan va repune totul în ordine, am strâns din pleoape: oare de ce nu putea orchestra să interpreteze același cântec, iar eu să îmi găsesc din nou partenera pentru a repeta toate gesturile, până la îmbrățișarea convenită? Niciodată nu simțisem și nu aveam să mai simt atât de intens apropierea foarte intimă și, în același timp, depărtarea cea mai iremediabilă de un trup de femeie... În toiul acelei rătăciri sentimentale, am auzit vocea lui Pașka, ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin integrarea În contextul local (Mitterand lucrase timp de 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
degrabă spre suporturile indirecte, materiale, care oferă doar o stabilitate parțială în favoarea deschiderii și încrederii în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, are sens să vorbim despre formarea părinților în vederea construirii unei familii în care se acceptă viața, confruntarea cu diversitățile fiecăruia, îmbrățișarea și proiectarea istoriei personale spre un viitor pozitiv, în care solidaritatea este prima dintre atitudini? Credem că există niște linii metodologice de respectat pentru ca intervenția educativă în domeniul familial să păstreze bunătatea, disciplina echilibrată și responsabilitatea: linia respectului demnității fiecărei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
relatează momentul în care Roma este asediată de volsci, conduși de romanul trădător Coriolanus. Acesta este înduplecat să renunțe la luptă în urma discursului rostit de mama sa Veturia, însoțită de soția și copiii lui Coriolanus.: „Mai înainte de a-ți primi îmbrățișarea, vreau să știu la cine am venit? La vrăjmașul patriei mele, sau la fiul meu? Oare sunt prizonieră, sau încă mama ta? Am ajuns la cea mai adâncă bătrînețe... ca să te văd vrăjmașul patriei? Ai putut trece prin foc și
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
31-32), Aurel Rău, A. Gurghianu, V. Felea (în Almanahul literar, Cluj, nr.6-7) și alții. Mihai Beniuc scrie, de pildă, acest Toast în cinstea tinerilor de la Festival: Veniți de peste nouă mări, De peste nouă țări veniți! Veniți și fiți primiți cu-mbrățișări. Cu cântece veți fi primiți. Noi înșine vă dăm bucate, Căci n-avem slugi și slujitori. Dar iată și așa se poate. Mai bine chiar de mii de ori. (...) Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la urmă, trebuie să alegi dacă ai sau nu Încredere În cineva. Și eu am. Am. — Vino’ncoa’. Luke mă trage spre el și mă sărută. — E ok, iubita mea. Totul o să fie bine. După o vreme, mă desprind din Îmbrățișare. Trag aer În piept adînc, Încercînd să-mi regăsesc calmul și scot două căni. Apoi mă Întorc spre el. — Luke, da’ de ce-a zis Venetia că aveți o aventură, dacă nu aveați? — Habar n-am. Luke pare deconcertat. — Ești
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la impulsiune, echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă. Ω. Deschiderea brațelor deasupra capului, trimite la semnificația coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă. Ω. Deschiderea brațelor deasupra capului, trimite la semnificația coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor semnifică o supunere
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât ce știam: "în îmbrățișarea ta", "se prelinge", "să soarbă din cupa întinsă", "extazul", "oh, iar și iar" (bucurii din Purley). Tradiția basmului cu Făt Frumos s-a preschimbat într-o poveste cu final încă neînțeles. Merg înainte doar ca să aflu cum se termină. (atâtea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atingă obrazul dacă în clipa aceea își amintește de iubirea lor, să-și atingă lobul urechii dacă vrea să-i reproșeze ceva iubitului ei. Poetul îndrăgostit este atât de gelos pe soțul ei, încât o îndeamnă să se ferească de îmbrățișările lui, de sărutările lui, să-i ucidă dorința prin refuzurile ei. O îndeamnă să-l amețească cu băuturi pe soțul ei pentru a se întâlni cu amantul torturat de dorință. Recunoaște că nu-și poate stăpâni patima și că se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu Da sau Nu. Statistica răspunsurilor este prezentată în Tabelul 91. Care sunt căile de transmitere a SIDA ? Nu Da Total WC-ul 93,6 6,4 100 Baia 94,9 5,1 100 Sărutul 84,6 15,4 100 Îmbrățișarea, atingerea intimă 88,9 11,1 100 Înțepături de insecte 74,1 25,9 100 Relații homosexuale 18,3 81,7 100 Relații heterosexuale 11,4 88,6 100 Transfuzii de sânge 4,9 95,1 100 Ace nesterilizate 5
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
teriomorfice sau, În orice caz, non-antropomorfice a divinității. Capace de urne cinerare, asemenea celui de la Pontecagnano (secolul al IX-lea Î.Hr.), pe care se observă reprezentarea, probabil, a perechii infernale, cu extremitățile și chipurile alungite, surprinsă În actul unei Îmbrățișări de natură hierogamică, sau asemenea celui de la Bisenzio (secolul al VIII-lea Î.Hr.), pe care se poate citi celebrarea unui dans războinic În jurul unei ființe gigantice cu trăsături monstruoase (mai degrabă un zeu decât un urs, așa cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om“ și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional. Identitatea (OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă îmbrățișare, de ștergerea a tot ce este diferit, de topirea tuturor hotarelor pe o cale afectivă, pentru ca elementele fondului intim străin să-și piardă forța negativă. Doar democrația în fața morții și a lui Dumnezeu (acest punct suprem de anulare a diferențelor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărât de ea și își primește sau își sporește astfel libertatea prin această prealabilă supunere. Vastitatea proiectului și a preluării în proiect poate să meargă de la un „altul“ simplu până la „mulți“ și până la omenirea toată. Ea poate să exprime fie îmbrățișarea tandră și convingătoare a unei puteri reale, fie un delir al puterii, o putere pervertită, în care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să se facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde să preia și să consume tot ce îi iese în cale. El „aruncă înainte“ propriul său nesaț și nevoia de lucrul numit devine atât de aprigă, încât îmbrățișarea care ocrotește se transformă în cuprindere devastatoare. Raportul meu cu ființa lucrului numit nu mai este sacrificial; în actul preluării lui în proiect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care generează fără încetare ființa lucrului consumat; eu nu mă mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
confirme acest diagnostic: tineretul european se juca de-a revoluția. Cei care „luptau În stradă” nu riscau, de fapt, mai nimic. În anii ’70, viitorul a devenit dintr-odată sumbru. Dacă Europa de Est, după invazia de la Praga, abia mai sufla În Îmbrățișarea frățească a patriarhilor Partidului, Europa de Vest părea să fi scăpat frâiele ordinii publice. Provocarea nu venea din partea stângii convenționale. Moscova era evident mulțumită de echilibrul internațional din acești ani: Watergate și căderea Saigonului au diminuat prestigiul Americii, În vreme ce Uniunea Sovietică, lider
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Parisului pe care o domina de la mijlocul anilor ’20. Cu toate acestea, Marchais era hotărât să candideze la următoarele alegeri prezidențiale: În parte din reflex, În parte din hybris, dar mai ales din conștiința acută că PCF trebuia smuls din Îmbrățișarea otrăvită a camarazilor socialiști. În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 1981, cei doi candidați conservatori, Giscard d’Estaing și tânărul Jacques Chirac, au câștigat Împreună mai multe voturi decât Mitterrand și Marchais (acesta din urmă a obținut doar 12
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
protestele de rigoare, dar cu puține regrete reale. Era mai Înțelept să construiască o relație strategică cu o nouă Germanie prietenoasă și recunoscătoare decât să și-o facă dușman; din perspectiva sovietică, o Germanie unită, prinsă (și strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vremea lui Molière. Nouă era scara continentală a transformării culturale. De la Barcelona la Budapesta, componența publicului era șocant de uniformă - la fel ca materialul oferit. O confirmare În plus, pentru critici, că artele și clientela lor erau prinse Într-o Îmbrățișare nocivă pentru ambele părți: eurocultură pentru eurosnobi. Oare, În final, tot mai unita Uniune Europeană Îi făcea pe beneficiarii ei mai cosmopoliți sau era pur și simplu un melanj de provincialisme separate? Întrebarea nu se rezumă la paginile de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Intitulat Forțele ostile, al doilea panou reprezintă adversitatea, obstacolul care blochează năzuința spre fericire a celor slabi. În ultimul panou, Muzica, având ca motto "Năzuința spre fericire își găsește împlinirea în poezie", avem împlinirea dorințelor care traversează eteric spațiul în îmbrățișarea cuplului adamic sub semnul concilierii cosmice a soarelui și a lunii, îmbrățișare asistată de un cor de îngeri. Cum putem observa, Klimt conferă poeziei semnificația orfică și redempționistă totodată a muzicii. Cuplul este încadrat în rama alcătuită de siajul făcut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre fericire a celor slabi. În ultimul panou, Muzica, având ca motto "Năzuința spre fericire își găsește împlinirea în poezie", avem împlinirea dorințelor care traversează eteric spațiul în îmbrățișarea cuplului adamic sub semnul concilierii cosmice a soarelui și a lunii, îmbrățișare asistată de un cor de îngeri. Cum putem observa, Klimt conferă poeziei semnificația orfică și redempționistă totodată a muzicii. Cuplul este încadrat în rama alcătuită de siajul făcut de cei doi aștri, iar părul femeii le înconjoară picioarele. Cu ajutorul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această temă ale Ceciliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]