5,710 matches
-
Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era Ludwig Kassak. Puternic învrăjbită cu evenimentele politice de atunci, revista lor a fost confiscată. Cu ajutorul juneței pe care o cîștigase în juru-i, Kassák scoase noua revistă Mà (Astăzi), unde se întîlniră toate talentele tinere. Aerul încărcat roșu al revoluției împleti tinerețea cu ideologia revoluției care ar fi putut realiza cîndva idealul artiștilor de la Ma. Și lumea aștepta noul Christos. Cu reacțiunea albă însă Ma s’a exilat la Viena. Aci apare prima «epopee a mulțimei» de Kassák. Acum se modifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar putea Întîmpla dacă le-aș vedea. Oare mi-a scăpat ceva ce a văzut Linda? S-o fi aplecat oare să ridice un șervețel și Îi căzuseră ochii pe două mîini care se atingeau ușor sau degete care se Împleteau pe sub masă? Chiar dacă asta nu se Întîmplase, chiar dacă nu era totul, așa cum bănuiam, decît speculație, cum ar fi În cazul În care Dan chiar m-ar Înșela? Cum ar fi dacă ar avea o aventură În prezent? Ce-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta brăcinarii de postav roșiatic care se folosesc la călărit. Nu a dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe podea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a fecale. Doar cei bolnavi folosesc găleata. Cel puțin acolo nu m-a însoțit. Când am ieșit de după tufișuri, l-am întrebat unde puteam să mă spăl. M-a dus la râu și, arătându-mi un grătar de ramuri împletite la suprafața apei, câțiva pași în amonte, mi-a spus: - Aici bărbații, și dincolo femeile. După care mi-a arătat o lădiță de lemn legată de un arin de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas și buchețele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și rumenirea ei la proțap; aerul era pătruns de mirodeniile obișnuite la sărbători. Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în parte împletit în cozi, așa cum îl poartă fetele de măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea astfel proeminent și ațâțător. Într-adevăr, se obișnuiește ca în ziua nunții să se taie părul miresei până la gât și să i se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a înfățișat la porțile orașului, urmat de comandanți și de consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-atunci de ce să mai plătim celor de la cariere? Și tot așa: e-atât de frumos să te uiți la ceea ce e dincolo de ușa casei, încât ce rost mai au picturile și mozaicurile de interior? Ei nu știau însă să împletească paiele astfel încât ploaia să nu intre prin acoperiș și calculau prost fumurile vetrei. Așa că în multe case ploua și ieșea fum de te sufocai. Ca să nu mai vorbim că era aproape cu neputință să găsești pe cineva în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din mers brusc, uluit, căci recunoscusem glasul lui Garibaldo. XI Medicul era și mai tras la față decât îl văzusem ultima oară la Aquileia, doar piele și oase sub mantaua de lână și sub tunica albă. - Vezi cum Cel Atotputernic împletește destinele oamenilor în chipul cel mai incredibil? Cu toate că în acest oraș există cel puțin trei sute de mii de locuitori, El ne pune încă o dată față-n față tocmai în mijlocul acestui babel. De ce oare? M-am ferit să mă las târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care-i fusese destinată. Asistentul aruncă o privire plină de dispreț către mulțimea de studenți din care și el făcuse parte până În urmă cu câțiva ani și văzu venind spre el un tânăr delicat cu părul lung, vopsit violet și Împletit În niște codițe Încâlcite, la capătul cărora atârnau niște biluțe strălucitoare. Avea un inel În nas și o biluță de argint Înfiptă În limbă. În ciuda acelor Însemne tribale, purta În mâna dreaptă o geantă diplomat din piele. Se dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar fi fost mult de mers, patru-cinci ceasuri, cu popasuri cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să răsară soarele, fără grabă. Au trecut cu bine podul din marginea satului, au traversat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doi bărbați foarte tineri, îmbrăcați cu haine amestecate, luate de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență ochii mari și înlăcrimați. Fratele lui avea părul negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor general. Erau tineri și hotărâți. Spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de mătase verde și de care era atârnat un delfin minuscul, de aur. Îl privea pe Bobo ca pe-un peisaj frumos, își dăduse seama că are corpul complet depilat, ca un ou fiert și decojit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Când ea va pleca Florile se vor îndupleca Și vor înmuguri Datorită primăverii ce va sosi. Primăvara Mândra primăvară a sosit, Călare pe-un cal de flori Și ne las’ un râu vestit De toporași si culori. Îmbrăcată în mătăsuri Împletite din lalele, Ne îmbată cu mirosuri De zambile și-albăstrele. Dar ea pleacă și ne lasă Un timp frumos și-o amintire, Ce nu mai poate fi uitată Nici de ceilalți, nici de mine. Toamna Anotimpul colorat, Vesel, dar și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai creat! Valurile îi împleteau în păr panglici de un albastru diferit (de la întunecat până la verde deschis), iar norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am permis să îi dau un nume. Edmund. Poate vă întrebați de ce am ales acest
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și speranța în cosițe aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant, ci continuam să duc mai departe mii de povești fără sfârșit. Îngerii poveștilor, admirând munca mea îmi arătară râul de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și profanul sunt prezentate ca o antiteză, ca două lucruri care niciodată nu s-au potrivit, încă din timpurile când cu toții eram altfel (mai puri și mai sinceri), eram ca în modelul de mai sus, trăiam în simbioză și oamenii împleteau cotidianul (profanul) cu lucrurile sfinte (sacrul), în tot pasul, fiind oameni religioși ce venerau puterile supranaturale, „homo religiosus”. Pentru acești oameni, tabuurile actuale, pe care le considerăm noi subiecte tabu, erau pentru ei la fel ca altarele din temple, cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie... Nu văd, nu aud, nu simt nimic în jur, doar acea prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-am mai regăsit-o pe fetița cu fundițe. Dar, când retrăiesc acele clipe, un sentiment de teamă împletit cu dor mă ajută să aduc la viață ceea ce nu poate fi uitat: copilăria. M-am apropiat și mai tare de oglindă. Voiam să ating cu degetele fetița din oglindă, dar teama că ar dispărea m-a făcut să înlemnesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câte o culoare sau are o încărcătură emoțională pe care o pot simți doar cei ce au muncit în cetatea ce s-a ridicat deasupra celorlalte școli din oraș încet, dar sigur. Curcubeul de culori care mângâie sufletele noastre se împletește cu cântecul cuvintelor. Roșul, culoarea fericirii și a prosperității, atrage norocul asupra copiilor și asupra dascălilor. Albul aduce lumina, bunătatea și inocența în sufletele tuturor. De aceea noi, copiii suntem atât de puri, atât de sinceri, de deschiși și de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe un copil și mi-a dăruit o brățară din lână. Era un fleac. Nu era dintr-un metal prețios sau din fildeș, ceva de valoare. Era doar o brățară făcută din resturi de lână, prostioarele acelea pe care le împletesc păstorii când n-au ce face, când stau la umbra unui copac în căldura de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase bucățele de lână neagră, albă și crem până când avusese destule încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-au ce face, când stau la umbra unui copac în căldura de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase bucățele de lână neagră, albă și crem până când avusese destule încât să le împletească într-un șnuruleț pe care și-l legase pe mână. Luase șnurul de pe mâna lui și îl tăiase mai mic, așa încât să stea pe a ei. Așa o nimica toată ca preț pentru o mireasă, dar ea îl purtase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]