48,029 matches
-
de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko, Ponko care avea să-i dăruiască lui Brigd un jder prins cu capcana mea. - Lasă fotografia! - a urlat Ponko și mi-a apucat ambele brațe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scrieri ce ne înconjoară de pretutindeni, cuiva care a învățat să nu citească. În același timp, însă, te-ntrebi ce legătură poate exista între Cititoare și Non-Cititor, și dintr-o dată ți se pare că tocmai distanța dintre ei îi ține împreună, și nu-ți poți reprima o senzație confuză de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de redus e biroul lui, ca pentru a-ți spune: „N-aveți decât s-o căutați, dacă vă închipuiți că e aici“, de parcă ar simți nevoia să se apere de bănuiala că o ascunde acolo pe Ludmila. — Trebuia să venim împreună, spui tu, ca totul să fie clar. — Atunci de ce nu e cu dumneavoastră? replică Uzzi-Tuzii, și chiar și această observație, logică de altminteri, e făcută pe un ton suspicios. Nu va întârzia... îl asiguri tu, dar o spui cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
contrabasurile. În fața fostei bănci Levinson, supravegheată de patrulele gărzii populare, cu baionetele la armă și cocardă pe chipiu, grupul de petrecăreți, ca la un cuvânt de ordine, se dispersă și fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
firul pierdut, spui tu. Hai să mergem la editură. Iar ea: — Nu e nevoie să ne prezentăm amândoi. Du-te tu și-mi vei povesti. Rămâi încremenit. Vânătoarea asta te pasionează pentru că o faci împreună cu ea, pentru că o puteți trăi împreună și comenta în timp ce o trăiți. Tocmai acum, când ți se părea că ați ajuns la o înțelegere, la o intimitate, nu numai pentru că vă tutuiți, ci pentru că vă simțiți complici într-o acțiune pe care poate nimeni altul n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Jojo se reîntorsese la Paris și era pe urmele mele, n-am pierdut nici o clipă, punându-mă eu pe urmele lui, și așa am descoperit-o pe Bernadette, am știut s-o câștig de partea mea, și am aranjat lovitura împreună, fără ca el să bănuiască nimic. La momentul potrivit, am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ducă. Și pentru bani, firește, care nu erau puțini, chiar dacă încă nu puteam spune că-i aveam în buzunar. Interesul comun ne lega: Bernardette e o fată care înțelege din zbor situațiile; din încurcătura asta sau reușeam să ne descurcăm împreună, sau aveam să pierdem totul amândoi. Dar, bineînțeles, Bernadette avea o altă idee în cap: o fată ca ea, ca să se descurce, trebuie să poată conta pe cineva care știe ce are de făcut; dacă mă chemase s-o scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
colț se află mai multe fotografii înrămate, atârnate pe un perete una lângă alta. Fotografiile cui? Ale tale. La diferite vârste, ale altora, bărbați și femei, chiar și fotografii foarte vechi, scoase parcă dintr-un album de familie, dar toate împreună par să constituie un montaj al stratificărilor existenței, mai degrabă decât să aibă funcția de a aminti persoane determinate. Ramele sunt diferite una de alta, forme florale din secolul trecut, din argint, aramă, email, baga, piele, lemn sculptat; ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fi o jucărie, pe care el o demontează cu o încredere absolută. Râzi mânzește. — S-ar spune că tu cunoști biblioteca Ludmilei pe dinafară... — Oh, cam toate cărțile ei sunt la fel... Dar e grozav să vezi atâtea cărți împreună. Eu iubesc cărțile... — Explică-te. — Da, îmi place să fie cărți în jur. De aceea e plăcut aici, la Ludmila. Nu ți se pare? Îngrămădeala paginilor scrise învăluie atmosfera, așa cum desimea frunzelor învăluie o pădure; nu, ca stratificările de roci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa se deschide pe neașteptate. Ludmila intră, aruncă pe un fotoliu paltonul, pachetele. — Ah, grozav! Ce de lume! Iertați-mi întârzierea! Luați ceaiul împreună. Ar trebui să fie și Irnerio pe-aici, dar fotoliul e gol. — Era aici. Unde s-a dus? — Oh, o fi plecat. Vine și pleacă fără să spună nimic. — Așa se intră și se iese din casa ta? — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuie să țină cont de faptul că fiecare dintre cei doi poartă cu sine o țesătură de fapte, medii, alți oameni, și din întâlnirea lor vor izvorî alte povești, ce se vor separa de povestea lor comună.) Sunteți în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a stabili o margine de detașare, de rezervă critică sau încredere, jucăușă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; și din acest început își ia avânt, parcurge (parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și spațiul ce pot fi măsurate. Din improvizația confuză a primei întâlniri se citește deja viitorul posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un scriitor, apoi de celălalt. Amândoi îi spun că vor să-i dea să citească romanele pe care abia le-au terminat de scris. Tânăra femeie primește cele două manuscrise. După câteva zile îi invită pe autori la ea acasă, împreună, spre marea lor surprindere. Ce glumă mai e și asta? spune ea, mi-ați dat două exemplare ale aceluiași roman! Sau: Tânăra femeie încurcă manuscrisele. Îi înapoiază productivului romanul chinuitului, scris în maniera productivului, și chinuitului romanul productivului, scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un roman între cincizeci de mii și o sută de mii de cuvinte - mi-a spus - vă sugerez să observați cuvintele ce revin de vreo douăzeci de ori. Priviți. Cuvinte ce apar de nouăsprezece ori: centiron, comandant, dinți, faci, au, împreună, păianjen, răspunde, sânge, santinelă, tragi, imediat, te, (a) ta, văzut, viață... — Cuvinte care apar de optsprezece ori: gata, frumos, beretă, până ce, francez, (a) mânca, mort, nou, trece, cartofi, punct, aceia, băieți, seara, merg, vine... Nu aveți deja o idee clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât că trebuiau să se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
totul alta... Eu elimin lumea într-alt fel... - protestez eu și mă gândesc: „Dacă-și închipuie că mă pot folosi pentru scopurile lor, se înșeală!“ Abia aștept să fac marșarier, aducând înapoi lucrurile din lume, unul câte unul, sau toate împreună, contrapunând substanța lor pestriță și tangibilă, ca un zid compact, intențiilor lor de dispariție generală. Închid ochii și-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar la orice nouă lectură mi se pare că citesc pentru prima oară o carte nouă. Eu mă schimb, oare, și văd lucruri noi, de care înainte nu-mi dădusem seama? Sau lectura e o construcție ce capătă formă punând împreună un mare număr de variabile și nu se poate repeta de două ori în același fel? De fiecare dată, când încerc să retrăiesc emoția unei lecturi anterioare, dobândesc impresii diferite și neașteptate și nu regăsesc impresiile dinainte. În anumite momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la câteva minute după ce a fost mușcat. Nu a mai găsit un alt câine care să-l înlocuiască, dar acum... Ei bine, asta nu era decât o altă variantă posibilă. Ar putea să cumpere un câine și să-i dea împreună numele. Ba chiar mai mult, i-ar sugera să aleagă ea și câinele, și numele, fiindcă ținea ca Mma Ramotswe să nu aibă impresia că el încearcă să ia toate deciziile. De fapt, ar fi foarte fericit să ia cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să afle ceva nou. Am venit aici imediat și am fost întâmpinată la aeroport de o cunoștință din personalul ambasadei. Aceasta mi-a explicat că Burkhardt raportase poliției că Michael pur și simplu a dispărut într-o seară. Luau masa împreună și fusese prezent la cină. După aceea nu-l mai văzuse nimeni. Sud-africanca nu avea nici cea mai mică idee unde ar fi putut pleca, iar camioneta pe care și-o cumpărase după plecarea noastră era încă în șopron. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea, se simțea pierdut: Gaborone i se păru ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită să stea la taclale la o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
explică Mma Potsane. Aici păstrau toate facturile și aveau un seif mic acolo, în colț. Oamenii le trimiteau bani, știți cum e. În alte țări erau persoane care considerau locul ăsta foarte important. Vroiau să demonstrăm că oamenii pot trăi împreună într-un loc ca ăsta și să împartă totul în mod egal. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Auzise de oameni cărora le plăcea să testeze tot felul de teorii despre cum ar trebui să-și ducă traiul omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care-l cumpărase de la Central Furnishers. E tare confortabil - se irosea aiurea cu un burlac, zău așa - și bărbaților le plăcea. Îi dădeau cadouri în bani, iar aceste cadouri erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor sfârși dacă se va schimba ceva cât de cât. Menajera se încruntă. Situația era destul de serioasă ca să recurgă la măsuri disperate, dar nu prea vedea ce-ar putea face. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]