5,478 matches
-
lui un angajament de colaborare cu Securitatea. Dar nu a colaborat, nu a făcut note informative? Așa rezultă din dosar, însă fapt este că a făcut-o sub constrângere. Alții au refuzat să o facă, mi se va spune, au îndurat tortura și au refuzat să colaboreze. Ușor de zis, dar mai greu, infinit mai greu de făcut. Sigur că formele cedării trebuie să fie cunoscute, comentate, analizate, sigur că sunt regretabile cedările, dar nu oricine are căderea, cred eu, să
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
a venit enervată la mama și i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani, a înțeles că totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel nu exista. Dar a fost dificil de îndurat, și alte persoane care sînt recognoscibile în cîteva tușe s-au enervat. Pentru că oamenii, mediocri toți, ar vrea să apară idealizați (rîde), să fie frumoși, deștepți, curați, inteligenți. D.P.: Leliei nu i-a fost ușor, înspre final a fost foarte
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
o parabolă a nevoii umane de puritate. De ce credeți că nevoia de puritate a marilor vizionari, care ne aduce atâtea ponoase, ar trebui să rămână mai importantă decât teama noastră, profund morală, de a nu face și de a nu îndura răul? VS: Nu sunt membru al acestei secte, și nu îi împărtășesc câtuși de puțin ideologia. Dar dacă dumneavoastră ați crezut că aceasta este propria mea ideologie, se cheamă că romanul este izbutit! Da, îmi compătimesc eroii, dar altfel nu
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
din și așa puținul strâns, mai nimic. Stăruie parcă numai pentru mine, necesar și crud pentru ieșirile mele neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din urmă. La toate acestea se adaugă, apoteotic, un Crăciun pe care îl visează, după cum spune unul dintre copiii ei, cu aceeași febrilitate cu care
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
se numea „popolo minuto“, adică păturile sociale „de jos“ (chiar dacă uneori mai „exploda“ un complot) dus într-o permanentă „adaptare la situație“ a elitelor care pactizau rînd pe rînd cu cei nou-veniți, cuceritori. Comunități sociale sărace, neluate în seamă, amorfe, îndurau dominațiile străine. Nu-i oare „ca la noi“? O desfășurare a istoriei în două planuri: 1. a păturilor sociale „de jos“ și 2. a elitelor. O structură socială în dublu clivaj; cei ce suferă / îndură istoria și cei ce o
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
sărace, neluate în seamă, amorfe, îndurau dominațiile străine. Nu-i oare „ca la noi“? O desfășurare a istoriei în două planuri: 1. a păturilor sociale „de jos“ și 2. a elitelor. O structură socială în dublu clivaj; cei ce suferă / îndură istoria și cei ce o fac. (Vă aduceți aminte de ultimul roman al lui Ionel Teodoreanu: Războiul lui Ion Săracu?) Marele lingvist și filolog care a fost Ovid Densusianu, cu studii înalte în Franța, atunci cînd, împreună cu I.A. Candrea
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să apară exploratorii abisului. Unul dintre aceștia este Daniel Corbu, căci a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți: "carnea mea histerizată de cântec". De aceea
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
de azi și de ieri, / ploaia foșgăie ca o morală, / sugestii, istorii, versete oftînd, // ieri, sînul stîng avea jar, / cu opintirea din urmă, ce poți să faci, / aștepți și aștepți, prunc adunînd / mătrăguna, crinii din gînd, // ai fi ghes, ești, îndurînd ..." (Sînul stîng avea jar). E pusă la contribuție și paremiologia, în aceeași încercare (de sorginte populară) de-a conjura primejdia, de-a ocoli prea numeroasele obstacole ce se pot ivi oricînd și de pretutindeni: "Lîngă invidie, nu-ți lăsa traista
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
semnat distinct, distinsul urmaș al lui Churchil: George Richmond Elliott, directorul Companiei Scoțiene de Vânătoare și Sport. Îți cer iertare maidanezule, pentru scandalul nemeritat în care te-am târât, fără voia ta. Și nici a mea. Poate că se va îndura bunul Dumnezeu, al tău și al meu, să-i lumineze pe cei de care depindem.".
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
iubitoare de cărți, posibil alter-ego literar al scriitoarei. În povestirea intitulată O lungă dâră de fericire, protagonista, "Munteanu Ana, corector principal și mătușă" (remarcăm utilizarea ironică a clișeelor din gândirea comună), este o asemenea ființă superioară condiției ei sociale. Ea îndură tot felul de umilințe, ca prințul travestit în cerșetor al lui Mark Twain: " Greul începea la sfârșitul zilei de muncă. În punga ei se nimereau roșiile cele mai stricate și fructele necoapte, capătul plin de coji și sfori al salamului
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
luarea în zeflemea. Onoarea de a fi... înjosit Că Slavici a fost prigonit pentru ideile promovate de el în articole de gazetă sau în volume atât de unguri, cât și de români nu mai e urmă de îndoială. Autorul a îndurat greu nu suferința, încarcerarea, ci înjosirea. O va denunța cu obidă și... curaj. Există în geografia sa publicistică momente când compară situațiile. Maghiarii l-au băgat la pușcărie, dar l-au tratat aici omenește. De partea cealaltă situația se complică
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
de a cântări acele calități și defecte personale care înclină balanța la judecarea celuilalt, cât de faptul că - extrapolând întrucâtva cele spuse de I. Funeriu - nici unul dintre cei care au suportat realitatea comunistă de dinainte de '89 (în sensul de a îndura și în cel de a susține - sensuri aflate, de la un punct, într-o involuntară complicitate) nu are în vreun fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
documentarea unei monografii. Citind-o, retrăiești nostalgia unui oraș dispărut, de unde și senzația stăruitoare că a parcurge istoria Bucureștiului e totuna cu a asista la elegia declinului lui. De fapt, trecutul urbei salvează blazonul prezentului, schimonosirea neomenească pe care a îndurat-o după 1945 fiind de proporții terifiante. Și nu e vorba doar de sluțirea macabră din anii comunismului, ci de obtuzitatea deceniilor recente. Dinu C. Giurescu, în preambulul volumului, descrie inconștiența cu care edilii, după 1989, au consimțit ca planurile
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
mai inutil, profesorii români au acumulat o imensă doză de resentiment. Nu mă miră că majoritatea susținătorilor partidelor extremiste provin tocmai din rândul profesorimii gimnaziale și liceale. Sunt oameni care, decenii la rând, au sperat într-o soartă mai bună, îndurând toate umilințele posibile, iar astăzi se văd abandonați pe aceeași ultimă treaptă socială. Ei văd și nu înțeleg cum e posibil ca "loaze" incapabile să rezolve o ecuație simplă să ajungă fulgerător miliardari. Sau cum analfabeți aduși cu forța la
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
domnesc, departe de a descinde din spița imaculată a ierarhiilor celeste, e croit din aceeași plămadă efemeră ca cea a muritorilor de rînd. Și astfel, imaculata doctrină creștină prinde să se acopere de pete, în vreme ce temeinicia divină a tronului regesc îndură fisură după fisură. Potrivit lui Paul Hazard, criza de mentalitate ce se iscă în acești ani reprezintă punctul de plecare a Revoluției Franceze. Acum se coc condițiile unei răsturnări istorice pe care mai tîrziu modernii o vor interpreta după cum le va
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
nutrindu-se chiar din disocierea și aneantizarea formală a Răului. Criticul ca atare se instituie prin stilul său ghiduș-pamfletar, cu perfide ape care apar ca niște gratuități, atunci cînd sentințele de ordin estetic și moral, de regulă geminate, nu se îndură a se rosti tăios. Nu ,dincolo de bine și de rău", ci binișor dincoace, pe solul încă umed de prea numeroasele intemperii ce s-au abătut asupra lui (asupra noastră!), sol al istoriei contemporane, Barbu Cioculescu găsește de cuviință a-și
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Toată familia îi fusese ucisă. Copilul urma să fie ucis, la rândul lui, ca inapt de muncă, dar scapă de trei ori de supraveghetorii care îl urcă într-unul din camioanele morții, până când ofițerul neamț care îl sortise gazării se îndură să-l lase în viață, văzând tenacitatea cu care puștiul îi strigă de fiecare dată: „Vreau să muncesc laolaltă cu adulții”. Copilul devine cunoscut în lagăr, iubit de deținuții adulți, deși chinuit deopotrivă cu ei de gardieni, înfometat, bătut, batjocorit
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
de rușine intelectuală că m-am lăsat sedus de ea, el îmi răspunde nimerit că am "marșat" pentru că mișcarea era "complet nebună"". Și în aprilie același an: "Ce-i datorez Gărzii de Fier. Consecințele pe care a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbîntare de tinerețe au fost și sînt atît de disproporționate, că după ea mi-a fost cu neputință să mai îmbrățișez vreo cauză, chiar și inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai știe cum. E bine să plătești scump
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
vor găsi fonduri și pentru școlile lor. Neoficial, sînt sfătuiți să se descurce cum pot, dacă vor să deschidă școlile la vreme. Experiența anilor precedenți ne arată ce pățesc acei nefericiți care nu găsesc bani de reparații, dar nu se îndură sau n-au curaj să amîne începerea cursurilor. Sînt amenințați cu amenzi sau amendați că nu asigură condiții elementare de igienă elevilor. Părinții fac reclamații la Minister, acuzîndu-i pe acești directori de incapacitate administrativă și se plîng, îndreptățit, că sănătatea
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
premise de conștiință. Dar, spre deosebire de Gabriel Liiceanu, care avea să afle abia în 2006 ce rol avusese Chețan în biografia sa, Octavian Chețan a știut din primele zile ale Humanitasului cine era noul director. A știut, a tăcut și a îndurat supliciul doi ani, cît a mai lucrat la editură. „Fostul «obiectiv» care eram, pentru care omul livrase Securității în anii ´70, în zeci și zeci de note informative, probele irefutabile ale vinovăției mele ideologice, devenise directorul lui, cu care, culmea
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
ca o știucă, după ce noaptea trecută dormisem cum dormisem. Istoria s-a încheiat, bineînțeles, cu somnifer. Iar m-am trezit la trei și un sfert. Mi-au venit două idei. Le țin eu minte, mi-am zis. Până să mă îndur să ies de sub plapumă (afară-s minus opt grade), una s-a volatilizat. Azi-noapte a fost Alexandra la noi și a dormit la mine, așa că m-am întors în dormitor. Catolicii tocmai îl aleseră papă pe un jucător de cărți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
și oboseala va trebui să cedeze. Altă soluție nu există" (p. 15). Apelează la puținele resurse raționale pe care le mai are în această stare de epuizare, se apără: Nu voi accepta ca sufletul meu să fie teatrul despărțirii, să îndure toate durerile, să se joace piesa numai în universul meu" (p. 4). Știe cauzele: dorința de eliberare a unei femei ce se lăsase cucerită pentru scurtă vreme și orgoliul de independență al unei poete care vrea să scrie un poem
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
depozitate, iar această mișcare devine o întemeiere testamentară, și e substanța cărții, mărturia suferințelor. La nivelul acestui tip de ambiguitate, când limba română recurge la empatie mai mult decât la logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am familiarizat cu acest tip de ambiguitate, chiar limba română are ceva alunecos care, cel puțin în poezie, deseori solicită prezența unei complicități afective, polivalente. Așa că citind poemul arghezian percepem atmosfera tensionată de gravitatea
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]