10,960 matches
-
ați suit pe munte. El a zis: 6. "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. 7. Să n-ai alți dumnezei afară de Mine. 8. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape sub pămînt. 9. Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
jug de fier, pînă te va nimici. 49. Domnul va aduce de departe, de la marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înțelege, 50. un neam cu înfățișarea sălbatică, și care nu se va sfii de cel bătrîn, nici nu va avea milă de copii. 51. El va mînca rodul turmelor tale și rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit, nu-ți va lăsa nici grîu, nici must
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
stau nenumărate în așteptarea Fiilor ignoranți ai Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de aur și argint și o mulțime de servitori, renume și glorie, adulter și desfrâu, lăcomie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de idealuri politice. Fiecare sonet distilează din tescovina existentului înconjurător, vegetal sau carnal, îndepărtat sau apropiat, idei esențiale. Poetul monologhează cu o ființă se pare iubită dar ireală, absentă, ce-i ațâță doar imaginația, purtându-l prin toate chinurile și înfățișările metaforei, fără să-și semnaleze în vreun fel participarea concretă prin cuvânt sau faptă. Dar ea va rămâne axa în jurul căreia se psalmodiază: „Ca o umbră, ce visare, ca o umbră te apasă/ muzici blânde tempresoare umerii să ți-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor pierdută.../”. Ideea trecerii imperceptibile îl chinuie pe poet în fiecare sonet, ca și în „Lecție pe Ostrov”, și ea se regăsește exprimată în varii înfățișări: „Privește, deci se lasă amurgul fără teamă/ se clatină icoana în care te-ai retras/ Ce patimă te cheamă, iubito, da, te cheamă/ spre începutul lumii, spre necuprinsul ceas”. Poetul Emilian Marcu se detașează de foarte mulți poeți care cochetează
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
cînd nesfîrșitul meu poem nu-și va primeni disperarea, adînc, În pămînt, voi scuipa sîmburii iluziei, și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire, abia atunci el nu va putea fi povestit sau explicat... Asta e sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș produce-atunci, cînd dinspre el se va auzi un țipăt ivit ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face penitență, execută mortificări, intră repede În isterism, Îmi șoptește cu o voce ce nu are nimic de a face cu ceea ce este Înlăuntru sau În afară
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu toții, de la bunul Aristotel, că noi femeile suntem toate numai o gură, un aparat care suge perpetuu, sunt aici lîngă tine, la picioarele tale stau, precum Venus perisaltica, vreau să te am, să te posed, nu te uita la Înfățișarea mea, stăpîne, ea nu este decît un văl al neștiinței, uită-te dincolo de ea, și vei vedea adevărata frumusețe care se Întovărășește, atunci cînd Înnoptează, cu Spasmul Etern, pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ar trebui să dea omului mai multă prestanță, mai multă personalitate, să-i amplifice sentimentul de unicitate și să-l facă insensibil la mizeria vieții. * Poate tocmai această măreție a unicității dă condamnaților la moarte, în fața plutonului de execuție, o înfățișare demnă, singura pe măsura momentului trecerii pragului spre infinitul neîntoarcerii. * Stăpânul de sclavi nu avea norme. El avea bici! Scopul vieții - spun amicii mei, poeții, este creația. Au spuso și alții în diferite moduri. Mă întreb însă care-i scopul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
Exponatele din Parcul preistoric confirmă prefacerile spectaculoase care au avut loc pe planeta noastră. Din pricina unor fenomene naturale cu efecte catastrofice, unele specii de animale au dispărut. Dar, în urma unor îndelungate cercetări și studii, specialiștii au reușit să le reconstituie înfățișarea. Această operă a fost facilitată și de descoperirea unor resturi sau chiar schelete întregi, în zona respectivă sau prin alte locuri. în baza celor citite și cu puțină imaginație, vizitatorul de azi își poate închipui, fie și cu aproximație, cam
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Grottes des Merveilles, dar și altele, sunt doar câteva din cele mai de seamă. Cel puțin trei sunt elementele care susțin partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe lucrul acela de piele, 54. să poruncească să se spele partea atinsă de rană, și să-l închidă a doua oară șapte zile. 55. Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Și dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă. 56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
soarta mea. (Și câtă dreptate aveam!) Mă simțeam altul, cu alte gânduri, cu alte însușiri. Eram mai sprinten, mai încrezător, mai îndrăzneț, mai mândru. Parcă ieșisem din existența mea și intrasem într-alta nouă. Și odată cu mine, toată lumea avea altă înfățișare. Întreținusem multe legături cu femei. În toate avusesem numai obiectul, fără corespondență cu dragostea. Poate de aceea încercam după mistuirea actului un dezgust de femeia cu care împărțisem patul. Cu Mihaela însă se schimbau lucrurile. Cu ea trăisem un proces
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Niciodată însă nu i-am dat vreo atenție. Adevărul e că, în relațiile dintre oameni, nu se întîmplă nimic ciudat. Ce înseamnă ciudat? Când spui: s-a petrecut ceva ciudat, înseamnă că faptul, purtând o haină nouă, care-i schimbă înfățișarea, iese din ordinea firească. Și te oprești la această constatare (cum fac cei mai mulți) ridicând nepăsător din umeri. Există însă o explicație pentru cine știe s-o caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
silite să locuiască în mansarda din str. Amzei, îi aminti că din salariul viitorului soț nu va putea să trăiască fără lipsurile care otrăvesc viața, până când Mihaela vrând-nevrând se hotărî să accepte. De atunci n-o mai zării nici la înfățișările procesului. Sora ei motiva: ― Îi e rușine să dea ochii cu tine. V Alexa n-a crezut că voi duce divorțul până la capăt, socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela și s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru că m-ai părăsit absolut fără nici un motiv; un om fără trăire interioară, asemeni milioanelor de viețuitoare ale pământului menite să înlesnească circulația materiei în natură ca, după despărțire, să-mi apari altul, în întregime altul, cu alt suflet, altă înfățișare, chiar alt trup, de parcă te născusei a doua oară. Până și micile tale defecte deveneau acum calități deosebite și te iubeam și pentru ele. Cât erai de deosebit față de ceilalți oameni când mi-ai dăruit casa care trebuia să fie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un nor roșu, și un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel, și scînteiau ca niște aramă lustruită. 8. Sub aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fulgere. 14. Făpturile vii însă cînd alergau și se întorceau, erau ca fulgerul. 15. Mă uitam la aceste făpturi vii și iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor. 16. Înfățișarea acestor roți și materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. 17. Cînd mergeau, alergau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
făpturi vii și iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor. 16. Înfățișarea acestor roți și materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. 17. Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, și nu se întorceau deloc în mersul lor. 18. Aveau niște obezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28. Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu fața la pămînt, și am auzit glasul Unuia care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28. Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu fața la pămînt, și am auzit glasul Unuia care vorbea. $2 1. El mi-a zis: "Fiul omului, stai în picioare, și-ți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
în ziua a cincea a lunii a șasea, pe cînd ședeam în casă, și bătrînii lui Iuda ședeau înaintea mea, mîna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. 2. M-am uitat, și iată că era un chip care avea o înfățișare de om, de la coapse în jos, era foc, și de la coapse în sus era ceva strălucitor ca niște aramă lustruită. 3. El a întins ceva ca o mînă, și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mînă de om sub aripile lor. 9. M-am uitat, și iată că lîngă heruvimi erau patru roți, o roată lîngă un heruvim și o roată lîngă celălalt heruvim, dar roțile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit! 10. După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți. 11. Cînd mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor, și nu se învîrteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învîrtească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
seamă că erau heruvimi. 21. Fiecare avea patru fețe, fiecare avea patru aripi, și sub aripile lor era ceva ca o mînă de om. 22. Dar fețele lor erau ca cele pe care le văzusem la rîul Chebar, cu aceeași înfățișare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte. $11 1. Duhul m-a răpit, și m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că la intrarea porții, erau douăzeci și cinci de oameni; și în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]