5,200 matches
-
spuse Logan, În timp ce bătrânul Își Îndreptă spatele și Își șterse mănușile din latex pe pantaloni. — Nici o problemă. Vrei să mai pierd vremea pe-aici până vin patologul și cei de la Fiscal? Logan clătină din cap. — N-are sens să ne Înghețe spinarea la toți. Mulțumim oricum. Zece minute mai târziu, un fotograf de la Biroul de Identificări Își vârî capul În cort. — Îmi pare rău că am Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un sac și trecu direct la treabă. — A fost constatat decesul? Logan Încuviință, Încercând să nu arate cât de tare Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În camera de zi și apucă receptorul. — Ce-i? — Ce mod grozav de a răspunde la telefon ai, apropo, spuse o voce cunoscută cu accent de Glasgow. Acum ai de gând să deschizi ușa de la intrare, sau ce faci? Îmi Îngheață și biluțele aici! — Ce? Soneria sună și Logan Înjură din nou. — Stai așa, spuse el spre telefon Înainte să-l lase jos pe măsuța de cafea și să se Împleticească afară din apartament, În jos pe scările comune, până la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
psihic Înainte să fie descoperit cadavrul? Erau mai multe, dar se pierdeau În cacofonia de zgomote. Polițistul conduse atent prin mulțime, până la poarta Încuiată. Apoi se auzi vocea pe care o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru o clipă, apoi sări În picioare. Vreau s-o văd! Inspectorul Insch Își așeză cu atenție cana pe covor. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era ghemuit pe banca de lemn, Întins pe-o parte În poziție fetală. Gemea Încet. — Mulțumesc, sergent, zise Insch. Ne descurcăm noi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era de frig. — Deci care-i scorul? Întrebă Insch, când medicul de serviciu dădu la o parte acoperământul de hârtie și Încercă să-și spele mâinile Într-una din chiuvete. — Bietul băiat e mort. Nuș’ de câtă vreme. A cam Înghețat ca piatra. O vreme ca asta Își face de cap bine de tot cu rigor mortis. — Cauza decesului? Doctorul Își șterse mâinile de interiorul jachetei sale plușate. — Va trebui să primiți o confirmare de la Crăiasa Zăpezii, dar mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alături de el propria morgă portabilă, pe șoselele și pe drumurile din oraș. Adunând animale moarte pe drum. Numai că Bernard Duncan Philips nu ajunse prea departe. Fu găsit după trei ore și jumătate, zăcând Într-o baltă de sânge care Îngheța Încet, În Hazlehead Woods. Pădurile erau albe și negre, ca-n povești, copaci bătrâni contorsionați, plini de chiciură, acoperiți de zăpadă. O singură urmă șerpuia prin parc, iar Logan Își târa după ea mașina de serviciu, păstrând viteza redusă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri motorul și coborî În zăpada alunecoasă, troientită bine. Aerul rece fu ca o palmă Încasată peste față. Tremură pe drumul către cortul cu locul crimei, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ai bătut atâta drum prin zăpadă, doar să-mi aduci mie de mâncare? — Păi, ce ciudat că aduci vorba. Miller răsturnă tăieței prăjiți la el În farfurie. Vezi tu, am un soi de dilemă morală, ceva-n genul acesta. Logan Îngheță, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
târziu m-am gândit. Știți, că se putea să mă fi Înșelat, adică, fiindcă nu m-ați sunat, m-am gândit că se poate să vă fi jignit. Sau ceva de genul. Spuse totul dintr-o suflare. Lui Logan Îi Îngheță zâmbetul pe față. Dădea Înapoi. Se prefăcea că nu fusese decât o mare neînțelegere. — Eram la spital. Nu dau voie cu telefoane mobile. Am primit mesajul tău abia după miezul nopții. Am Încercat, dar mobilul tău era Închis... — Oh, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii, se luptă cu legăturile. Nu era nici un centimetru liber În ele. Cu mâinile și picioarele tremurând din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură. Strichen Îngheță, Întorcându-se chiar când Logan se Înfipse În el, aruncându-i pe amândoi În perete. Un pumn țâșni pe lângă capul lui Logan, iar un vaiet cu rezonanță Înaltă Îi străpunse urechile. Neinteresat de o luptă corectă, Logan atacă drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tăcerea era mai rea decât zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui. Dar dacă ar fi luat-o la stânga În loc s-o ia la dreapta? Dacă ar fi apărut cu cinci minute Întârziere? Dacă n-ar fi Înghețat când Martin Strichen scosese cuțitul? Dacă ar fi ajuns la el la timp?... Decis să nu se gândească la asta, Logan porni celălalt radio, rotind butonul până din boxe răsunară melodiile plăcute ale Northsound DJ. Era un mic semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai bine să zbori dincolo de filtru. Ar fi bine, i-am răspuns bucurându-mă de prezența ei, chiar fiind așa cum era, aproape ireală. Dar cum să ajung în partea cealaltă? Am înțepenit de frig, nu mai pot zbura, mi-au înghețat aripile. Și nici măcar nu știu ce este această prăpastie a iernii, acest filtru care înghite viața... Este filtrul anotimpurilor, al secundelor, al secolelor și al uitării. Arată ca o râșniță de cafea, însă este mai mult de atât. Este de fapt o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ai spus niciodată, îi șopti. Preotul își continuă discursul nestânjenit: Și știi că îl numiseră Ptolemaeus Caesar, un nume pe care întregul Aegyptus l-a văzut ca pe un pact de pace între două imperii. — Știu, răspunse Germanicus. Povestea te îngheța prin cruzimea ei. Acel fiu al lui Julius Caesar reprezentase o amenințare de nesuportat pentru Augustus: putea deveni cel mai periculos rival. Preotul continua încăpățânat: — În timp ce legiunile erau pe punctul de a cuceri Alexandria, băiatul fugise, împreună cu câțiva oameni credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
camera lui pe întuneric, tânărul Gajus își promise că nimeni, nicăieri nu-l va auzi rostind cuvinte imprudente. Dar nu prevăzu că nu avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o oră, la fel ca atunci când fusese luat din casa de pe colina Vaticanus pentru a fi închis în casa Liviei. „Întocmai ca fratele meu, Nero“, gândi Gajus. „L-a invitat, a pus să fie spionat, l-a ucis.“ Gândul îi îngheță sângele în vine; îi veni să fugă, așa cum fugise, zadarnic, Drusus, și își dădu seama că era un impuls nebunesc: puteai să te sustragi voinței lui Tiberius doar prin sinucidere. Tinerețea îl făcu să alunge acel gând; Antonia observă umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe mal un tribunus militaris care, de câteva ore, se afla la comanda escortei imperiale; aruncă în jur o privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar pe când el își sprijinea brațele de rezemători, se întrebau cine scrisese pentru el, atât de tânăr și lipsit de experiență, programul de guvernare. Însă, pentru că nimeni nu putea răspunde, nici unul nu avea încredere în ceilalți. Primul anunț, care îi îngheță - după salutul ritualic de la început -, spunea că se descoperiseră o structură de spionaj ramificată și o neașteptată, deși dezordonată, arhivă de documente secrete. Curia îngheță într-o tăcere spasmodică. Însă tânărul Împărat declară blând: — N-am vrut să citesc nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru că nimeni nu putea răspunde, nici unul nu avea încredere în ceilalți. Primul anunț, care îi îngheță - după salutul ritualic de la început -, spunea că se descoperiseră o structură de spionaj ramificată și o neașteptată, deși dezordonată, arhivă de documente secrete. Curia îngheță într-o tăcere spasmodică. Însă tânărul Împărat declară blând: — N-am vrut să citesc nici unul dintre acele documente. Nu vreau să știu nimic de ele. Un murmur străbătu adunarea. El continuă: — Scrierile acelea aparțin trecutului. Vor fi arse. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fuseseră exilați. Vechile amintiri năvăliră în sufletele senatorilor asemenea unui cutremur ce te surprinde în somn. Exact ca în vremea domniei lui Tiberius, se pomeniră convocați la tribunalul suprem; și, pe când populares comentau plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de spaimă: în spatele farmecului inofensiv al tinereții, tânărul Împărat cu ochi verzi, părul pieptănat cu grijă și glas plăcut ascundea ceva... În noaptea dinaintea procesului, Împăratul suferi din nou de insomnie: se cufunda într-un somn profund, se trezea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese o nebunie să creadă că tânărul avea să fie un executor lipsit de experiență și maleabil al politicii senatoriale doar „pentru că, în fond“, după cum spusese cu naivitate cineva, „era doar un copil când a fost ucis tatăl său“. Atmosfera îngheța; încet-încet, instrumentele tăcură, dansatorii se retraseră fără zgomot. Sertorius Macro se ridică greoi, se prelinse de-a lungul zidului și începu să discute cu câțiva ofițeri ai săi. Numai frumoasa femeie, naivă și nerușinată, îl privea pe Împărat, îl ispitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desprindeau cu grijă cărămizile subțiri, bine lipite unele de altele, adunând molozul în niște găleți. Se gândi că ani de zile Tiberius nu se întorsese la Roma. Prin urmare, erau niște documente vechi, poate din vremea când fusese otrăvit Germanicus. Îngheță, și simți că începe să tremure. Când ajunsese la putere, avusese parte de o liniște aparentă, spunându-și lui însuși și celorlalți că nu mai voia să știe nimic despre trecut; cuvintele lui stârniseră entuziasm. Se mințise pe sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După acea lungă lectură chinuitoare, populares priviră spre Împărat, așteptând un indiciu cu privire la hotărârea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]