4,199 matches
-
iau Înapoi fără să știu unde merg; mă Împiedec de un butoi cu Țiment... O inspirațiune... - eu ca poet am Întotdeauna inspirațiuni! - m-ascunz În butoi! Pașii inamicilor s-apropie În fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu Înjurându-mă; eu, ca june cu educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, Țipete de femei, În fine o Împușcătură. Zgomotul apoi cu Încetul se stinge, totul rămâne Într-un silențiu lugubru, numai În depărtare se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
al „închinătorilor”, după cum îi numește Biserica pe cei prezenți la astfel de evenimente : „Haide, domnule, fii serios, nu le mai lua apărarea ! Toată lumea asta care vine aici se închină, evlavie, televiziune, radio, tot tacâmul, apoi beau, scuipă pe jos și înjură, nimic nu se lipește de ei”. Oare de ce jandarmii aduc mereu în discuție aceste diferențe evidente între ortodoxie și ortopraxie ? Profit în continuare de prezența sa și spun, deschis, „la multe pelerinaje am fost până acum, dar sincer, nicăieri nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apoi spune, cu chef de vorbă, „astea noi ? De câțiva ani numai, înainte nu existau. Dar să fi văzut cum era când eram eu copil, cum veneau cu scrânciobul, cum ne distram atunci, ce frumos mai era”. Apoi începe să înjure cu glas scăzut granitul primăriei și căldura de afară. Mai mulți vânzători ambulanți de obiecte religioase își aranjează marfa lângă zidurile mănăstirii. Unul dintre aceștia, un tânăr de 30-35 de ani, descarcă dintr-un Ford Fiesta uzat și plin de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pripit. Cred că și faptul că a ridicat problema cultului personalității l-a făcut pe Dej să-l desconsidere. Realmente, nu-l suporta", își amintește Alexandru Bârlădeanu, care încheie cu o totală lipsă de ambiguitate: "Eu l-am auzit chiar înjurându-l" (Betea: 1997, 128). Se prea poate ca Dej să fi ezitat în susținerea lui Molotov și datorită unor considerente de ordin personal, și anume a modului arogant și condescendent cu care fusese tratat de către acesta în câteva ocazii (Țîrău
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
subdezvoltării țării (Liu Yong: 2006, 93). Trecând la comune populare [chinezii, n.m.] au săvârșit o serie întreagă de abateri, au băgat acolo toate cratițele și toate oalele (sic!). S-a desființat și viața de familie, i-au băgat cum ne înjurau capitaliștii: "la cazan îi scoală cu goarna, îi duce la muncă cu goarna, îi culcă cu goarna, îi pune la instrucție la cataramă, merg pe principiul înarmării întregului popor". Foarte multe bazaconii, care compromit socialismul în lume. De cele ce
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ajungem În lagăr. Am adunat banii, i-am dat lui și urma să-și țină promisiunea. Dimineața jandarmii ne-au scos din casă, așteptau căruțele, dar noi ezitam să punem bagajele În ele, sperând că va apărea caporalul. Jandarmii ne Înjurau, ne băteau cu patul armei, iar noi tot așteptam. Deodată În fața coloanei a apărut un jandarm călare. Din nou o forță divină m-a Împins din spate și am pornit În fugă spre militarul călare și i-am spus: „Camarade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copil este că jandarmii români n-au intrat niciodată În lagăr să bată - Însă poliția evreiască a bătut... Cred că este foarte greu de judecat astăzi aceste aspecte... După război au fost diferite procese cu martori, martorii au plâns, au Înjurat... Dar adevărul este că războiul Îi face pe oameni neoameni și În timp de război se pot Întâmpla foarte multe... Probabil că pentru cei Înrolați În poliție aceasta reprezenta o cale de a supraviețui... Cei care s-au Înrolat În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și jucau cărți. Pe unul Îl chema Barok și era ungur de meserie... (râde) Pe al doilea Îl chema Munteanu și era român de meserie, iar al treilea era tata. Ce se discuta când jucau cărți? În primul rând se Înjurau etnic: „Futu-ți Dumnezeii mă-ti de bozgor Împuțit!” - „Jidan Împuțit!” - „Arde-te-ar focul de jidan Împuțit!” - dar astea erau niște expresii fără nici un fel de valoare. Fiecare s-ar fi dus În foc pentru celălalt. Discutau politică. Ungurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bază. Ei, și bineînțeles că veneau alegerile. Numai că nu se băteau. Dacă intra cineva Înăuntru credea că aici Într-o jumătate de oră se taie cu cuțitele. Ei stăteau liniștiți cu un pahar de schnaps, jucau cărți și se Înjurau Între ei politic - da’ rău de tot... Veneau alegerile. Sâmbăta următoare, după alegeri, se așezau... Bineînțeles că ieșea cu totul altfel decât voiau ei. Nu avea nici o legătură. Și stăteau iarăși la joc și stăteau de vorbă: „Măi, Mihai, tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În sudul Ucrainei, până la Odesa și până la Stalingrad, iar ungurii erau la Cotul Donului. Și Între ei era o divizie... Nu, nu era o divizie. Era un corp de armată germană. Mai existau fricțiuni, dar foarte puține. Adică se mai Înjurau când se Întâlneau, dar nu s-a ajuns niciodată la Încăierări: „Aaa, du-te În mă’ta, fire-ai al dracului”, ceva În genul ăsta. Adică lucruri minore. Asta o știu de la un prieten al nostru care a făcut tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vinovați și dușmani, și, dacă au fost reprimați oameni nevinovați sau potențiali opozanți, cum aveau să rămână ei în libertate? În legătură cu atitudinea și lupta anticomunistă a unora, ca în atâtea alte părți, se face din țânțar armăsar; dacă Icsulică a înjurat la coadă, la pâine, așa, într-un mod impersonal, de obidă, acum zice că a făcut o răscoală anticomunistă. Să fim drepți. Am tot respectul și stima pentru cei care au avut și mai au convingeri, de orice fel, pentru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
joace rolul pionului de sacrificiu, care, pe o tablă normală de șah, adică cu un număr limitat la patru nebuni, poate să se transforme în regină, madam Cocoș vrea să devină personajul principal din viitoarea carte a lui Cărtărescu, „De ce înjurăm femeile”, continuare la cartea de succes „De ce iubim femeile”. Vom putea afla, din lectura cărții, că individa poate fi femeia fatală, femeia de succes, de top, politician cu funcții, vedetă de televiziune, regină cu ifose hohenzollern-iene, „înger și demon”, însă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o rețetă rămasă de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui de la vârf s-au apucat să-i pedepsească pe cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui de la vârf s-au apucat să-i pedepsească pe cei cu rezultate slabe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din țară și cea care va veni de pe unde este dusă prin Europa, toate drumurile, s-ar putea reface irigațiile, s-ar da imbold agriculturii. Lumea noastră, dispusă să-și dea cu părerea („Când se ia câte-o măsură/ Lumea-njură”), ar trebui să aibă mai multă înțelegere când e vorba de închis robinetul prin care se scurg și curg banii țării. Guvernul are șansa să pareze marile mișcări sociale care se prefigurează dacă, pe lângă un buget de austeritate, va strânge
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
altă dată, vă vând un pont aproape pe nimic. Omul care făcea din fotbal o cascadă de metafore, căruia „Îngerul [i]-a strigat” de s-au zburlit „Ciulinii Bărăganului”, când voia să petreacă în voie cu prietenii, se apuca să înjure partidul, în gura mare, de se golea restaurantul. Oamenii se temeau să asculte, să nu fie acuzați că au pactizat cu dușmanul de clasă, lăsau totul pe masă și ieșeau grăbiți. ”Îngerul” râdea și nu-i păsa de nimic. Ca să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să zici: Yes! Dar pentru asta trebuie să fi axa lumii. 10 februarie 2010 „...La pensii, care va să zică ?!” Motto: „Sărăcia este îngrozitoare pentru că nu este generală” (Louis Scutenaire, Inscripțiile mele) Dom'le, la noi „când se ia câte-o măsură/lumea-njură”, înjură chiar și dacă vrei sau chiar îi faci un bine, înjură așa, din obișnuință, din plictis, din criză, din toate, fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
zici: Yes! Dar pentru asta trebuie să fi axa lumii. 10 februarie 2010 „...La pensii, care va să zică ?!” Motto: „Sărăcia este îngrozitoare pentru că nu este generală” (Louis Scutenaire, Inscripțiile mele) Dom'le, la noi „când se ia câte-o măsură/lumea-njură”, înjură chiar și dacă vrei sau chiar îi faci un bine, înjură așa, din obișnuință, din plictis, din criză, din toate, fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
februarie 2010 „...La pensii, care va să zică ?!” Motto: „Sărăcia este îngrozitoare pentru că nu este generală” (Louis Scutenaire, Inscripțiile mele) Dom'le, la noi „când se ia câte-o măsură/lumea-njură”, înjură chiar și dacă vrei sau chiar îi faci un bine, înjură așa, din obișnuință, din plictis, din criză, din toate, fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos fără nici un motiv, din plăcerea de ași procura o satisfacție facilă,, numai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prăpădiților, le-a acordat pensii minime de 350 lei lunar, de fapt un ajutor social, te-ai fi așteptat să fie apreciat, să i se fi adus mulțumiri pentru așa o pleașcă; ei, nu, după ce au primit-o, l-au înjurat, dă-l în mă'sa, asta-i pensie?, nu ajunge nici pentru a ne lua jocul în toate diminețile. Pentru cine nu știe ce înseamnă „a-ți lua jocul”, îi îndemn să meargă dimineața devreme pe la speluncile din piețe; vor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pedepsit și de ce. Elevul și-a recunoscut vina, spunând și cine l-a pedepsit. Geangu l-a rugat pe Gâdiuță ca, în caz că sesizează abateri disciplinare, să le comunice celor autorizați, spre rezolvare. Gâdiuță i-a răspuns obraznic și l-a înjurat. Geangu a pus atunci problema public, rugându-i pe cei din clasa a opta să nu mai intervină în problemele de ordine ale internatului. Drept răspuns, colegii lui Gâdiuță s-au ridicat, venind amenințător spre Geangu. Colegii lui Geangu au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
București, în frunte cu Oproiu și Curelea; aceștia erau ajutați de subalternul local Cârciog, nume predestinat a inspira spaimă și teroare. A intrat în cameră și fără să mă întrebe nimic m-a lovit peste față, scrâșnind din măsele și înjurându-mă. Am tăcut și m am uitat fix la el. La fel a procedat și cu ceilalți. Era o metodă psihologică, de înfricoșare ca să recunoști toate acuzațiile; sfidarea suferinței însă îi dezarma pe anchetatori. Am dedus din întrebări că sunt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de bazedovian, un trup scurt și gros, ca de pitic, având pe piept, așezate ostentativ aproape de umăr, două decorații lucioase, cu panglici lungi, tricolore. Părea că se pregătește o reprezentație de bâlci. Deodată țipă cu glas pițigăiat: Primuleee! Ăștia mă înjură!... Stupefiați, până să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu lovituri de cizmă peste fluierele picioarelor a comandat: Drepți! Alinierea! Îmbrâncindu-ne și lovindu-ne ne a așezat în linie în fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Alinierea! Îmbrâncindu-ne și lovindu-ne ne a așezat în linie în fața biroului. Ședeam încremeniți. Directorul s-a ridicat din scaun sprijinindu-se într-un baston. Era șchiop și avea proteză la picioare. Iar a țipat: Primuleee! Ăștia iar mă înjură!... Pumnii primului ne mutau fălcile din loc și directorul ne lovea cu bastonul unde nimerea. Nu știți să salutați tâlharilor?, a răcnit primul. Am salutat când am intrat, am răspuns noi. Cum ați zis? Bună ziua! Primuleee! Ăștia iar mă înjură
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înjură!... Pumnii primului ne mutau fălcile din loc și directorul ne lovea cu bastonul unde nimerea. Nu știți să salutați tâlharilor?, a răcnit primul. Am salutat când am intrat, am răspuns noi. Cum ați zis? Bună ziua! Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a țipat a treia oară directorul. Bă, a zis primul, aici se strigă cât poți de tare: Să trăiți! Tăceam, ștergându-ne fețele însângerate și pipăindu-ne cucuiele. Ziceți mă: să trăiți! Să trăiți, am zis, puțin convinși că vor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]