3,744 matches
-
ce mai puteți să-mi spuneți despre acest aspect? Ei aveau următoarea rațiune: bătrânii și așa or să moară, dar ăștia tineri trebuie uciși... Și atunci ne supunea la un regim de muncă silnică epuizantă și de teroare, ca să te-nnebunească. Asta era! Diagnosticul era degradare fiziologică, biologică. Eu ședeam pe lângă popi și făceam și norma lor, și tot pe mine mă bătea... că Îți spusei, pe lângă că ne scotea la muncă, ne mai și bătea... Țăranii aveau brigăzi separate, pentru că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur, Îl duceam pe al lui până-n față și trebuia să mă duc să-mi iau rându’ iar, și tot așa toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
divorț. Nu se împacă deloc cu gîndul că treaba asta e definitiv încheiată. Faptul că, încă dinainte de începerea procesului, soția sa, care și ea mi-a fost studentă, trăiește în concubinaj cu un maistru dintr-o școală de țară îl înnebunește. În inima lui neagră de supărare e hotărît să n-o ierte sub nici un chip. „Am să țin rugăciuni și posturi, să-i pedepsească Dumnezeu: pe el că s-a băgat în căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
considerat-o „vărsătoare” și au încercat să și-o facă amantă. Dacă ar fi studiat mai atent „subiectul”, ar fi aflat că e născută în „zodia leului”. *„Climaxul” cotidian al țoapei de la parter: „Mă enervezi!”; „Mă scoți din sărite!”, „Mă înnebunești!”. Adineauri (2 noiembrie 1987) mi-a telefonat Ioan Mitrea că „a murit Nicu” (N.V. Turcu). Cauza: ciroză. Am fost colegi de cameră: Mitrea, Nicu, Silviu Sanie, Tudor Ghideanu și eu. Instantaneu îmi apare clară în minte fotografia făcută prin octombrie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Botez, Dorin Tudoran, dr. Cană, Gheorghe Brașoveanu, Iuga Dumitru și Radu Filipescu. Securitatea stipendiază pe Michael Titus și pe alții aflați în emigrație care scriu că în România au loc inundații cu lapte și miere de Scornicești, iar oponenții au înnebunit iremediabil de prea mult bine. Acești aliați obiectivi ai regimului nu cunosc teroarea declanșată de Nicolae Ceaușescu prin înscenări, pseudoprocese și condamnări la ani grei de pușcărie. Nu știu nimic despre internările în clinici psihiatrice sub amenințarea unor nebuni veritabili
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie și distanță. Frica ei În fața căldurii mă Înveselește. Privind-o, Îmi spun: Nu mai sunt chiar așa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acesta este atașat Axei. Răspunsul tăios al Ducelui l-a zăpăcit pur și simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu Codreanu și legionarii lui, ca o fantomă obsedantă a vinovăției sale. Se simțea înconjurat spiritual de legionari și în exteriorul și în interiorul țării, de cei care ar fi stat gata de moarte în jurul tronului, dacă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în 1939. Aici trăiesc părinții bătrâni și nemângâiați, precum și soția lui rămasă văduvă și cu un copilaș. Bietul doctor Iovu! A căzut în mâna călăilor și a fost omorât în cele mai îngrozitoare chinuri. L-au torturat până l-au înnebunit durerile. Iar familia lui, așa cum fac toți cei dragi ai noștri, l-a așteptat și-l așteaptă și acum să vină de undeva. Deși știau că a fost ucis, oamenii aceștia au trimis la mine la spital, să mă întrebe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
intrigat de tot ce vedea și a vrut să înțeleagă și el doctrina legionară. Drept care a început să citească și căuta să pătrundă comportamentul legionar. Probabil că în intimitatea lui psihică s-a produs o ruptură, căci în final a înnebunit și striga mereu cu forță și obsesie: Trăiască Legiunea și Căpitanul și cânta cântece legionare. După ce lucrurile au intrat într-un ritm normal cei care fuseserăm trimiși de domnul Petrașcu la Comandant, am deslușit tot tâlcul sfaturilor pe care el
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Crăciun. Deja își făcuseră mulți, chiar dintre unii șefi legionari, autoanaliza, când Crăciun vroia să-l introducă în scenă pe Petrașcu, acesta între timp aflase de toată acțiunea de „reeducare”, aflase cum rezistaseră legionarii fără să se plece, ceea ce îl înnebunea pe Crăciun. Pentru mintea lui de proletar, îmbâcsită de materialism-dialectic, i se părea de neînțeles și căutând cauza ajunge la concluzia că datorită unei discipline fanatice, legionarii nu vor ceda, dacă nu primesc ordin, o dezlegare în acest sens și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deschide ochii, întâlnește privirea zbirului Crăciun, care îi cere ceea ce îi ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiecare mișcare pe coridor la ușa celulei, crezând că a sosit momentul execuției. Toți care au auzit de această culme a barbariei psihice, se mirau ce rezerve interioare a avut acest om de a putut suporta totul și nu a înnebunit; poate sângele babei Vrâncioaia pe care îl purta și el în vine, spuneau unii. Dar nu a fost numai presiunea psihică ci și torturi fizice de neînchipuit: legat fedeleș de un stâlp, săptămâni întregi trebuind să-și facă nevoile pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întuneric, printre oribilii ăia de Întunegri despre care nu mi se spusese decât că locuiesc în subteran. Ar fi fost bine să știu măcar cum arată și ce obiceiuri au, ca să mă pot apăra în caz de nevoie. Mă mai înnebunea și tăcerea apăsătoare din jur. Cu lanterna în mâna stângă și cuțitul în dreapta, am luat-o pe drumul care mergea de-a lungul râului. Când am văzut-o pe fata cea dolofană, îmbrăcată în costum roz, întâmpinându-mă în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un dispozitiv special care-i ținea pe Întunegrii la distanță. Cred că ei l-au stricat și au pătruns pe teritoriul nostru. Sigur au pus mâna pe bunicul meu. — Pentru ce? Pentru că-i interesau cercetările lui. Întunegrii sau Simbolatorii. Erau înnebuniți să pună mâna pe ele. Au încercat chiar să negocieze cu bunicul și asta l-a scos din minți și mai tare. Normal că s-a enervat. Hai, vino repede! Am nevoie de ajutorul tău. Sigur e de rău cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbă. Era o fabrică mică dintr-un oraș amărât. Ciocolata se vindea la supermarketuri sau la raioane de dulciuri și o mâncam cu mare plăcere. De aceea nu mă pot abține nici acum. Prea m-am obișnuit cu ea. Mă înnebunește numai mirosul și-mi amintește de copilărie. Pitic își privi Rolex-ul. Aș fi vrut să aduc iar vorba despre ușă, dar m-am gândit că ne lungim prea mult, așa că am renunțat. — Nu prea mai avem timp la dispoziție. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Îi auzeam clar pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
treaz și timpul ar fi trecut mai repede. Chiar îmi doream oare ca timpul să treacă mai repede? Mai bine aș face ceva să treacă mai încet. De unde naiba venea o asemenea dorință? Și încă într-o spălătorie publică! Mă înnebunea pur și simplu faptul că mă gândeam la trecerea timpului. Este o noțiune prea abstractă, dar asta nu înseamnă că nu-l putem ocupa cu experiențe personale. Numai că ajungem să nu mai știm dacă ele țin de timp sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru ca să continue competiția, trebuie ca dorința să crească, să se Întindă și să devoreze viața oamenilor.” (p. 200). Bruno este, evident, o victimă, un personaj cehovian transpus În Occidentul anilor 1960-90. și dacă ratații lui Cehov mor, se sinucid sau Înnebunesc, ei bine, Bruno se masturbează. Masturbarea, alături de confesiuni lubrice (unul și același lucru, la limită) sunt activitățile principale ale unui bărbat grăsuț, slab dotat sexual, dar care rezistă sinuciderii prin satisfacrea prin orice mijloace a libidoului. Cităm, fără să traducem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fost taxat cu vîrf și Îndesat. Martiriul său Își vădește limitele. Boala nu se poate vindeca prin lichidarea pacientului. În cele din urmă, pericolul care-l pîndește pe un free-lancer este acela de a-și pierde controlul, de a “Înnebuni”. Cancerul nu se vindecă, citostaticele nu constituie decît un tratament paliativ. Dar acțiunea lor nu poate fi limitată la celulele neoplazice. Așa se Întîmplă și cu autorul nostru. În ciuda unui final reușit, grav, resemnat - Michel, rămas din nou singur, decide
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor școli poetice, cultul derizoriului, nebunia asociativă (biologie și bucătărie, neurologie și metafizică, ginecologie și cabala etc.) - în fine, tot ce putea stârni și înnebuni izolaționismul dictatorial al politicii românești din anii ’80. Receptată ca manifest revoluționar, poezia lui C. avea să eticheteze mult prea grabnic opera unei generații plină de individualități numai tactic reunite în frontul comun. Destul de repede, C. a dublat „poema chiuvetei
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
pe care o înzestrează cu intenționalitate. Este cazul lui A. E. Van Vogt, în Slan (1946)124. Mutațiile care au favorizat apariția Slan-ilor ar fi rezultatul unui "cataclism biologic". Oamenii dovedindu-se incapabili să îndure constrângerile civilizației moderne fără să înnebunească, Natura a făcut alte încercări. Dintre noile nașteri, cele mai multe au adus pe lume monștri, și doar arareori câte o ființă desăvârșit alcătuită. Doctorul Samuel Lann a fost primul care i-a recunoscut ca o nouă specie umană, diferită de monstruozitate
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
era: „Tu ești o parte din mine, tu ești eu și de aceea te iubesc”. A și pierde partenerul semnifică a se pierde pe sine („Nu pot exista fără tine!”) și senzația ce o trăiește este de vid și că înnebunește. Deși în realitatea cotidiană aceste patru tipuri în stare pură sunt dificil de identificat, este evident că nici unul dintre cele patru tipuri nu poate să își privească cu respect partenera de viață. Partenera de viață nu este acceptată cu personalitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii față de obiectul pierderii (de regulă, astfel de reacții se referă la persoane dragi). Ulterior, poate apărea o stare de disperare apatică, sentimentul de gol, de lipsă de sens, iritare, ostilitate față de ceilalți care se poate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
triaj și am stat doar o lună de zile. Domnule, ne-au înfometat acolo și nu altceva! Când am plecat de la Iași ni s-a dat câte un sfert de pâine. N-am rezistat să nu mănânc pâinea aia, eram înnebunit de foame, simțeam că înnebunesc de foame! Când am plecat, mi s-a dat sfertul ăla de pâine și atât, nimic altceva! Când acolo ești înfometat la maximum și ți se dă o bucată de pâine pe care ți-ai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o lună de zile. Domnule, ne-au înfometat acolo și nu altceva! Când am plecat de la Iași ni s-a dat câte un sfert de pâine. N-am rezistat să nu mănânc pâinea aia, eram înnebunit de foame, simțeam că înnebunesc de foame! Când am plecat, mi s-a dat sfertul ăla de pâine și atât, nimic altceva! Când acolo ești înfometat la maximum și ți se dă o bucată de pâine pe care ți-ai dorit-o mai tot timpul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]