4,963 matches
-
sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin. Am simțit În braț fiorul care a cutremurat-o pe Paula. — Cel puțin, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră și flăcărilor, și potopului de apă ce urmase. Am apucat caseta și am scos-o cu mare grijă din aparat. Carcasa era intactă, iar cînd am ridicat apărătoarea am văzut că banda era bine Întinsă Între cele două mosoare. Se putea privi la televizor din baie, și mi-am imaginat-o pe Anne Hollinger stînd pe toaletă și holbîndu-se la televizor În timp ce-și injecta heroină. Curios să văd acel ultim program la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o ajută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era datoria mea să mă simt vinovat pentru amîndoi. Am rămas cu obiceiul ăsta... nu-i ușor să te dezbari. Atunci, ai venit unde trebuie. Pe cînd mergeam Împreună pe lîngă piscină, ea făcu un gest spre mulțimea de oameni Întinși la soare. — În Estrella de Mar, nu luăm lucrurile prea-n serios. Nici măcar... — Crima? Că sînt destule prin zonă, și nu mă refer la asasinarea familiei Hollinger. TÎlhării, spargeri, violuri, așa, pentru Început. — Viol? Îngrozitor, așa e. Dar le ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bărbos avea o expresie impenetrabilă și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse peste dîmburile ascuțite ale craniului, ca forțate de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camera de zi, un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase și abajururi elegante. Pe podea erau lăzi pe jumătate umplute cu pantofi, bastoane pentru mers și unelte de bărbierit cu mînere din piele scumpă. Vreo șase costume erau Întinse pe un divan, lîngă o grămadă de cămăși din mătase cu monogramă. — Toate lucrurile astea le trimit la veri, Îmi spuse Hennessy. N-au rămas cine știe ce amintiri de pe urma tipului, doar niște costume și cravate. Băiat de treabă... acolo pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chiuvetei de piatră era un avizier acoperit cu o diversitate de lucruri personale: cărți poștale din vacanțe petrecute la Sylt și Mykonos, rețete de paste rupte dintr-o revistă suedeză și fotografii reprezentînd tineri arătoși purtînd cîte un slip minuscul, Întinși pe o platformă de scufundări sau unul lîngă altul, goi ca niște foci pe plaja de prundiș. Cu gîndul la tinerii spanioli care pozau purtînd doar acoperitori genitale, l-am Întrebat pe Hennessy: — Sansom era sculptor amator? — Nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hollinger și Bibi Jansen În jacuzzi? Probabil ceva nevinovat - cu scările În flăcări și cu dormitorul ei arzînd În așa hal, unde să se fi dus Bibi, dacă nu vizavi, În camera lui Hollinger? Poate au sperat că vor sta Întinși sub apă pînă se stingea focul. — Și doamna Hollinger În pat cu secretarul? — Alături de el În pat. În plafon era o fereastră. Mi-i imaginez Încercînd să iasă prin ea pe acoperiș. El o ținea de picioare, ea se Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și se apropie de fereastră, ascultînd sunetul unei alarme de securitate care sfîșia aerul serii de undeva din apropiere. — Într-un anume sens, Crawford s-ar putea să fie salvatorul Întregii Coste del Sol și chiar al unei zone mai Întinse din jurul ei. Ați fost În Gibraltar? Unul dintre ultimele avanposturi semețe ale lăcomiei la scară mică, dedicat pe față corupției. Nu-i de mirare că birocrații din Bruxelles Încearcă să-l Închidă. Guvernele noastre se pregătesc pentru un viitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o în văluia pe mama vrând parcă să o țină departe de mine, într-o altă lume. — Mama? am rostit eu atunci, întrebătoare, pășind cu tălpile goale și fluturându-mi mâinile ca să alung fumul din bucătăria vrăjmașă. Atunci pe mâinile întinse spre ea am simțit mulți picuri - picuri de lacrimi din ochii mamei. Mama s-a uitat la mine și privirea ei m-a îngrozit atunci, pentru că s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu i-ar fi păsat câtuși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
regret, deși, conform scenariului, el și numai el avea dreptul să proclame despărțirea, atunci când, în sfârșit, ar fi devenit în scris personajul exemplar al romanului ei.“ Privi marea încruntat. Marea fremăta abia auzit, oferindu-i-se lipsită de orice apărare, întinsă pe spate, goală și supusă. Nu părea nimic mai ușor decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine însuși și să se elibereze de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în oglindă. în felul acesta se calma în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de ochelari ca să se vadă mai bine. Se vedea suficient de clar și fără ochelari. Doar puțin înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o liniștea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
beau între ei, râdeau, făcându-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind prin mlaștină cu mâinile întinse spre ea. Se apropia gâfâind, cu un zâmbet insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un zornăit persistent și înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe o parte. Clara nu se îmbrăcase în mireasă la nunta ei. Avuseseră o cere monie simplă, la primărie, și închiriaseră un mic salon de restaurant, unde participaseră câteva perechi doar. O ceremonie simplă, așa cum își doriseră și ea, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni, își spunea Clara, oftând. Probabil că fețele celorlalți sunt niște supra fețe asupra cărora nu avem niciodată răgazul și interesul să zăbovim cu adevărat. Uneori, când ieșea din bazin, mai lua o cameră pentru câteva ore și stătea acolo, întinsă în pat, cu ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei nescris. La pendularea ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceas, apoi coborî cu un oftat de pe piatră. Era destul de târziu și trebuia să ajungă neapărat la galerie, doar de asta venise la mare. Pescărușul îi aruncă o privire scrută toare și apoi se înălță în aer, plutind cu aripile întinse înspre larg. Clara îi urmări cu atenție zborul, până când pescărușul dispăru într-un nor care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie golită de gânduri, plină de o nerăbdare pe care nu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cinstită pe lângă pădurea Încă deschisă, „grădinărită“ de ceea ce a introdus omul. Se-aude chiar că Întreaga pădure va fi Împrejmuită cu sârmă, izolând-o de public, ca la Stonehenge. Ne Întoarcem și dăm de doi alpiniști, cu rucsacurile lângă ei, Întinși pe spate pe sub copaci, ca doi oameni căzuți În transă. Nu ne vorbesc, nu le vorbim. De vină e locul, În care ai vrea să fii singur, iar eu sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție să pornească urcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața unui chioșc de ziare, un bărbat încearcă să dea ajutor unei bătrâne întinsă pe ceea ce fusese odată trotuarul. Apare un alt vehicul militar. Din toate direcțiile încep să mișune grupuri de soldați, cu toții foarte tineri și care nu cunoscuseră din experiențe directe chipul hâd al războiului. Speriați și buimaci, sunt organizați repede sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Apărarea Civilă, brancardieri, sanitari care fac intervenții direct pe caldarâm nenorociților scoși de sub grinzile de beton. Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îl prinde de mână pe Marius și strânge puternic. Și tocmai de aceea trebuie să avem grijă ca nimic să nu ne destrame bucuria de a fi împreună. În acea noaptea Smaranda visează că merge prin zăpada unei cărări pustii, întinsă prin mijlocul unor munți uriași ale căror creste obturează cerul de un albastru profund. Poartă o rochie subțire de pânză albă, lungă și largă, dar frigul nu are putere asupra ei. Și ceea ce este mai ciudat, observă că picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț al tejghelei lungi, de fapt câteva dulapuri întinse pe laterală, puse cap la cap, se văd mai multe pahare și sticle goale. Un fapt interesant se petrece la una dintre mese, marea majoritate a clientelei îngrămădindu-se acolo. Cel puțin cea care se poate ține pe picioare. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liberi. Locotenent Rădulescu, te rog să rămâi. Aveți alte ordine pentru mine decât cele pe care deja le-am primit? întreabă Marius, privind spatele lat al căpitanului, atunci când ceilalți plecaseră la subunitățile lor. Acesta nu răspunde. Stă tăcut, cu mâinile întinse către mica soba de fontă. Prin portița spartă se vede imaginea plăcut îmbietoare a jarului. Nu este greu să fii atât de tânăr si să ieși permanent în întâmpinarea morții așa cum faci tu? Cu un gest obosit, își scoate casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]