93,058 matches
-
avea trecere printre bărbații din conducerea colectivei, așa că putea oricând, la o adică, să-i ia locul la conducerea fermei zootehnice. Când s-a întâlnit cu Viorel, prima veste pe care i-a dat-o a fost că s-a întors Săndica în calitate de inginer. - Și? Nu te bucuri că a reușit să scape de necazuri, că acum sunteți colege la fermă? Doar a terminat și ea aceeași facultate ca și tine, cu doi ani mai târziu. - Ba da. Dar... trebuie să
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
nu și în a conducerii colectivei. Pierderea dragostei lui Viorel și a liniștei căsniciei lor fericite până în prezent putea fi generată tot de prezența lui Săndica în viața lor. Viorel pleca spre magaziile de cereale, bucuros că Săndica s-a întors la serviciu și că are posibilitatea de a o vedea cât mai curând. Îi era dor de ea. Cât a fost plecată la munte, a fost nervos mai tot timpul. Își imaginea cum profesorul poate să beneficieze de frumusețea sa
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
Nici părinții săi nu i-au mai amintit. Oare să nu-i mai intereseze dacă pleacă sau rămâne acasă cu ei? Nu știa ce să creadă și de aceea tot amâna discuția cu părinții săi. Când mama sa s-a întors acasă de la piață, Mircea vesel a vrut să-i dea vestea că Săndica și-a luat titlul de inginer. - Bravo ei. Și acum ce va face? Rămâne tot în Dobrogea sau își caută post mai aproape de casă? - Nici ea nu
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
-i oferă post de inginer. - Și tu ce ai de gând să faci? îl atacă mama sa direct, fără să-I mai lase timp de reflecție. - Nu știu, eu am postul asigurat deocamdată, nu mi-l ia nimeni. - Și te întorci acolo doar pentru ea, dacă rămâne? - Nu neapărat pentru ea, că dacă pleacă în altă parte, nu mai există motivul pe care îl invoci tu. Pentru că acolo am postul pur și simplu. - Și nu te-ai gândit să rămâi acasă
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
să-ți abandonezi căsnicia pentru mine. - Dar eu am luat totul în serios și mi-ai pătruns în suflet fără să te mai pot scoate. Ce vrei să fac? - Să pleci cât mai repede de la poarta mea și să te întorci la Ramona, unde îți este locul. Nu vreau să mă urască toată viața doar pentru o slăbiciune de câteva clipe, când am crezut că sunt îndrăgostită de tine. Iată că nu sunt și mă bucur de acest lucru. Pot trăi
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
din cap, Viorel. - Acum plec, dar vom mai discuta. La revedere... - La revedere și te rog să fii mai prudent, nu te mai da în spectacol. Ai familie și ar trebui să ai grija ei. Viorel se urcă în șaretă, întoarse calul și părăsi poarta, în timp ce Săndica, foarte supărată, se retrase în camera sa și începu să plângă. Asta îi mai lipsea acum, un nebun iresponsabil. Cum naiba de tot îi găsește ea? Parcă îi caută cu lumânarea. Așa a pățit
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
birouri și acum aștept să se țină adunarea lunară de consiliu, unde se va discuta și postul meu. Însă mare importanță nu are rezultatul adunării. - De ce? - Mă bate gândul să mă retrag spre ai mei. Le-am promis că mă întorc acasă, nu mai are rost să pierd vremea printre străini. - De ce străini? Doar ești printre prieteni, sări Ramona să o asigure, când auzi că vrea să părăsească comună. Prin plecarea ei dispărea unul dintre pericole, rămânea doar cel cu medicul
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
bucur pentru că în sfârșit ți-ai rezolvat problemele. Să sperăm că totul va fi bine și în continuare. Și cu prietenul tău ce vei face dacă pleci? - Am înțeles că nici pe el nu-l mai trage inima să se întoarcă, așa că tot departe unul de celălalt am fi. - Mda, așa se întâmplă mereu. Nu poți fi fericită pe deplin niciodată. Trebuie să existe un apendice care să-ți încurce viața. Ai scăpat de unul, a apărut altul. - Dacă ar fi
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
vii Treci prin parfumul florilor de tei ... Ești muza și aprinzi scântei Femeie din stele,vino de vrei! Aprinde-n suflet dorința.. Amestecă amintirea cu neputința . Visu-ți adormit-îi ca fânul ce miroase.. Lângă ascuțișul luciu... de la coasă , Femeie din stele întoarce-te acasă! Femei ce duci versul sub haină.. Ascuns precum descântul Dispari discret ..în sângele unui poet ! Oprește-te să te adie vântul! Și dă-i de poți un pic de umbră..și cuvântul ! Femeie din stele, lebădă albă! Speranța
FEMEIE DIN STELE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382796_a_384125]
-
păstrând verticală întregului totuși totul îmi pare o coborâre că un gest înaintaș al urcușului permanent al sinelui spre sinele superior pe care clipă de clipă îl simt mai aproape mai rece în însingurarea lui clipă unică a rugăciunii mă întoarce nu mai știu gradul pe care-l descrie unghiul obtuz în care toate frământările gusta încercările apoi le dizolva în mercurul rostogolit neîncetat de mână de abur cu pistilul de argint al vieții și morții deopotrivă răsturnând raporturile sării cu
COBORÂRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382800_a_384129]
-
vis frumos rămas la început. Chiar amândoi credeam ca niciodată, că visele din noi n-au infinit, în dragostea ce o purtam curată, doar timpul ce-a trecut a-mbătrânit. Nu ți-am promis mai mult de-o amintire, când te întorci, o vei găsi mereu, ți-am pus în ea un suflet, nemurire, și lacrimi ca să-ți spele tot ce-i greu... Poate nici timpul n-are să mă ierte, de-a pururea greșeala mi-am trăit, clipele se întorc ca să mă
CÂT TE-AM IUBIT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382827_a_384156]
-
când te întorci, o vei găsi mereu, ți-am pus în ea un suflet, nemurire, și lacrimi ca să-ți spele tot ce-i greu... Poate nici timpul n-are să mă ierte, de-a pururea greșeala mi-am trăit, clipele se întorc ca să mă certe, mă-ndeamnă să-ți mai spun, cât te-am iubit... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Cât te-am iubit... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
CÂT TE-AM IUBIT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382827_a_384156]
-
publicat o carte care înfățișa experiența mea la nivel mult mai larg, de cînd am plecat din România pînă în momentul scrierii, adică o etapă cu bătaie de circa cincisprezece ani. Ultima carte ajunge la sursele mele spirituale și se întoarce la copilăria mea, analizată cu ochiul meu de astăzi, cînd deslușesc alte compatibilități. Viitoarea carte, este prima dată cînd o spun, va fi o tragere către rădăcini, un alt pullback; mă întorc și mai mult înapoi, caut să văd de unde
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
carte ajunge la sursele mele spirituale și se întoarce la copilăria mea, analizată cu ochiul meu de astăzi, cînd deslușesc alte compatibilități. Viitoarea carte, este prima dată cînd o spun, va fi o tragere către rădăcini, un alt pullback; mă întorc și mai mult înapoi, caut să văd de unde vin, de unde mă trag și de unde au apărut simțirile mele și ale celor care văd lucrurile ca mine. Aici îmi voi pune întrebarea dacă e întîmplător că mă găsesc pe continentul american
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
nimănui - și nici nu mai este posibil - a ține în loc procesul firesc de decantare a valorilor". Cei ce fac mare caz de tradiție o condamnă la caducitate prin refuzul actualizării ei, cei ce fac mare caz de valoare o jignesc întorcînd spatele unora din întrupările sale evidente: Nu vom înțelege niciodată poziția celor ce își bagă capul în nisip ca să nu vadă valorile apărute "între timp" (o, acel între timp al lipsei lor de atenție!), nici osîrdia cu care înalță osanale
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
iei pe Funar de guler și să-l duci la sediul poliției, dacă nu faci și pașii logici următori, absolut legali. Nu e decât vorbăraie să-l dezavuezi pe Ion Antonescu dar să nu observi că nu mareșalul s-a întors din mormânt să-și înalțe propriul cult al personalității, ci oameni în carne și oase - și mai ales în surplus de grăsime! Există toate mecanismele democratice pentru a-l pune pe vecie cu botul pe labe pe gureșul șef al
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
de tupeu. În mijlocul acestei mode care a coborît în stradă (fiecare român știe cum sînt ceilalți români) apare cartea Identitate în ruptură de Sorin Alexandrescu. Este unul dintre puținele cazuri în care judecățile amintite mai sus au acoperire, sînt justificate. Întors în țară după '89 (autorul s-a autoexilat în Olanda la sfîrșitul anilor '60), pentru Sorin Alexandrescu definirea "românului" a coincis cu redefinirea propriei identități: "La București fac adesea gafe "de străin" dar, după 24 de ani la Amsterdam, nimănui
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
de cincizeci de ani. Nu cumva o identitate cu epoca "normală", cea dinainte de 1940, este imposibil de realizat? În anii '60, literatura română redescoperea modernismul. Într-un fel se propune redescoperirea acelei epoci "idealizate" peste măsură. Vocației începutului (să ne întoarcem la Maiorescu) la români, pe care au observat-o mulți comentatori, nu îi scapă, se pare, nici "romstrăinul" Sorin Alexandrescu. Eseul Este cultura română o cultură marginală? pune o problemă extrem de interesantă legată de valori și de ierarhie în cultura
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
ar reveni la matcă, ci precum se vede, se va prinde tot mai strâns în plasa de oferte a C.S.I., la mijloc va fi propria-i voință, asupra căreia Rusia, frământată de patima de a o ști cât mai grabnic întoarsă în străvechiul hotar românesc, n-are mijloace democratice de a ne-o pune în brațe și se va resemna a o absorbi. Va fi, oricum, vina părții române de a nu fi izbutit să se arate mai convingătoare. Dar căreia
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
la cotitura șoselei transnistrene. Cele pe care le-am văzut pe când nu erau, asemenea astrelor ce-și clipesc mai departe razele după ce s-au stins de mult, ori, cine știe, nici n-au existat vreodată. Amnistiați, acești bărbați se pot întoarce la treburile lor de mai înainte, ca unii care, curați ca lacrima, devin refolosibili. Trăim în zodia materialelor recuperate, cruțând pădurile, adâncurile unor mine sleite, omul refolosibil, cu experiența dobândită și multiplicată în intervalul de meditație pe care i l-
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
repede mîna dreaptă de pe volan și se închină la iuțeala, uite-așa face, - mi-arată - ca și cînd nu l-aș crede; și-l cred, cum să nu-l cred pe Lică, numai că mă miră la el, ditamai doctorul!... Întorc pe toate fețele ce zice... Să aibă Lică vedenii?... N-aș crede. Da' de ce să vaza numai el?!... Dac-oi fi mai atent, poate că și eu într-o zi... * Un titlu însemnat fără nici o explicație din care nu reiese
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
sculat, dezamăgit. Mi-am îmbrăcat cojocul și am plecat, evitîndu-l pe regizor, înconjurat, în holul cinematografului, de cîțiva apropiați. Cînd să ies în stradă, m-am răzgîndit. Mi se părea mai civilizat să-i spun ce cred. Și m-am întors, cu riscul de a-mi mai face un dușman prin sinceritatea mea". Moralistul nu e mai puțin intransigent cu un fruntaș liberal: "Patriciu mi se păruse cinic, cu mentalitate de îmbogățit arogant, îndeosebi cînd a declarat că numai "proștii" rămîn
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
cu Oliviu Gherman ajunge, în relatarea plină de umor sec a lui Octavian Paler, un adevărat regal: "am auzit, la un moment dat, în spatele meu, vocea d-lui Gherman, adresîndu-mi-se: Domnule Paler, aș vrea să vă întreb ceva". M-am întors, politicos, să aflu ce dorea de la mine președintele Senatului. Mă așteptam să-mi reproșeze vreun articol. Și, absolut siderat, am ascultat două fraze pe care mă străduiesc să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
lor, care se uzează, vai, prin tribulațiile cotidiene în creștere: "patriotismul nu e o formă de a ne iubi unii pe alții, ci de a iubi, împreună, același lucru. Dar, din pricina mizeriilor zilnice, care ne uzau, ne stresau, noi ne întorceam, vizibil, la "filosofia" egoistă a supraviețuirii care, pe vremuri, ne îndemna să evităm tot ce ne punea în cauză lașitățile și resemnările, iar acum face să crească starea de "paralizie civică"". Într-o perspectivă medie, autorul lui Don Quijote în Est
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
la București, venind doar vara, la părinți, într-o vacanță prelungită. La plecare, Mirel îi însoțește în Capitală, unde află drama conjugală a acestei familii care nu se agrea, mereu lingava Mary avînd un amant și refuzîndu-l categoric pe soț. Întors acasă, Mirel comite două erori capitale. Mai întîi împins de neliniștea erotică, refuzat și de Mary dar, mai ales, de slujnica Ioana, o tînără țărancă apetisantă foarte. Asistînd, ascuns, la o acuplare frenetică a Ioanei cu un rîndaș al familiei
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]