4,649 matches
-
fost Într-adevăr fericită, și numai el, Radu, mi-a dăruit-o. Am mers În dublu și atunci viața mi-a zâmbit În fericirea momentului. Îți mulțumesc, Radu, pentru raza de speranță pe care ai adus-o În sufletul meu Întunecat de atâtea lovituri și cred că te voi răsplăti printr-o mare iubire. Dar Dinu? Nu știu. Mă zbat Între Radu și Dinu. Sunt curioasă să văd care din ei Îmi va cuceri sufetul În Întregime. La Dinu pot găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu iubesc, să fiu iubită... Da, și ăsta va fi planul meu pe mai departe, dar sunt În momentul crucial În care animalul din mine Își cere dreptul la dragoste. Cu cine oare Îi voi satisface dorința asta, și așa Întunecată de o Întâmplare anterioară? 27 aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Infernal de frumoasă! Așa cum este el, bătrân pentru mine, m-ar putea face fericită și mi-ar elibera penița asta nepricepută, mi-ar face-o să zboare, să viseze... să scrie! Zuluf 10 august 1963 Dragul meu, Ferestrele cabanei erau Întunecate, toți ceilalți dormeau. Noi doi, sub cerul Înstelat, rămăsesem ultimii În chausson-ul cu care venisem, aparatul de radio era deschis la maximum. Dansasem mult. Nimic nu mai putea despărți trupurile noastre În noaptea aceea. Muzica se Încolăcea În jurul nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
confirmarea acestei existențe, care, altfel, poate nu ar fi fost conștientizată, s-ar fi pierdut, adică, nu ar fi lăsat nici o urmă În subconștientul meu. Mă despart de ele amețit de această constatare, ce nu mă părăsește decât după ce se Întunecă. Rețin Însă refuzul de a mai comunica prin cuvinte cu altcineva după despărțirea de ele; răspund monosilabic fără să privesc pe nimeni, În ochi cu un surâs distant. A vorbi cu altcineva Înseamnă a rupe vraja aceea care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care creștea în ochii lui, furie pe care Dobynd o preconizase. După un scurt răgaz, întrebă: - Cum ați aflat numele meu adevărat? Nimeni nu răspunse, dar ochii lui Weir se opriră pe ultimele observații adăugate pe tablă. Fața i se întunecă și izbucni: - Cineva m-a trădat, așa-i? V-au povestit despre incendiu și despre Kadesky. Cine a fost? Un zâmbet ciudat, în timp ce își plimba privirea de la Sachs la Kara și într-un final se opri la Rhyme. - John Keating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pește, era liber. Și nu s-a folosit de cheile mele. Făcu un semn spre buzunarul ei de la piept, unde probabil se aflau și acum. - A avut o cheie sau ceva de genul ăsta la șold. - În buzunar? întrebă Sachs, întunecându-se. Își amintea foarte bine că îl percheziționaseră înainte de a-l aduce acolo. - Nu, în picior. O să vezi, spuse ea făcând un semn spre coridorul unde se afla corpul lui Weir. Are o tăietură în piele. Sub un bandaj. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Polițista” izbucni în râs și își scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar eu m-am cutremurat și mi-am dat capul pe spate să mă uit după vreun semn de ploaie. Era uscat, dar cerul deja se întunecase, iar respirația mea scotea aburi. Poate va fi chiar un Crăciun alb, m-am gândit eu. Mai erau doar trei săptămâni. Chiar trebuia să-mi termin cumpărăturile. Atunci l-am zărit. Stătea nemișcat în stradă la doar câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge, iar ochii roșii din cauza plânsului, și eu m-am mișcat către el și-am îngenuncheat alături. Îl simțeam rece prin cămașă și l-am frecat cu putere fără să mă gândesc, în vreme ce-l sărutam și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din fier forjat — un sărut delicat, moale, șoptit, fără limbă și deloc apăsat ca să invite mai departe. Da, ar fi ideal. El o conduse la liftul mic, ascuns într-un ungher întunecat din hol, unde se trase într-o parte ca să facă loc unui cuplu extrem de atrăgător care tocmai cobora. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Em. Emmy. Cum ți se spune? — Și-așa, și-așa. Dar prietenii apropiați mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
închiriată în Sag Harbor, simțea că tot trupul ei începe să se destindă. — Intră, strigă ea după ce se uită repede să vadă dacă e îmbrăcată și dacă nu-i cursese salivă din gură. Rămase surprinsă când văzu că afară se întunecase deja. Jesse deschise ușa și băgă capul înăuntru. — Te-am trezit? Scuze, credeam că reziști la muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Ah-haha, pufni Leigh. Am învățat pe pielea mea că dacă bei două Bloody Mary înainte de prânz, nu dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în lumina de la intrare. În cameră aproape că se întunecase, dar se simțea prezența cuiva. — Jesse? — Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ele mărgineau drumurile și pluteau prin canale, adunate În jurul picioarelor podurilor. În tranșeele dintre movilele mortuare, sute de soldați morți zăceau unul lîngă altul, cu capetele pe pămîntul răscolit, ca și cînd ar fi fost cufundați Împreună Într-un vis Întunecat despre război. Jim ajunse la cazemată, un fort din beton cu deschizături pentru puști, care lăsau să pătrundă o lumină slabă În lumea lor umedă. Se cățără pe acoperiș și străbătu terasa deschisă, cercetînd terasamentul plin de urzici, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
anterioară. Cu picioarele tremurînde, Jim se ridică și cercetă mașinile parcate, În căutarea Packard-ului părinților săi. Dar unde erau șoferii? Ar fi trebuit să aștepte lîngă mașini, așa cum făceau Întotdeauna În fața country club-ului. Apoi un mic nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se la cromurile ruginite, Jim Își dădu seama că aceste mașini americane fuseseră parcate acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o imagine mărită a acelei perspective Îndepărtate care Îl susținuse atîția ani. Un vînt rece, venind dinspre rîu, bătea prin stadion și, pentru un moment, acea stranie lumină din nord-est, pe care o văzuse Învăluind tribunele, veni din nou să Întunece soarele. Jim Își privi mîinile palide. Știa că era viu, dar În același timp se simțea la fel de mort ca și domnul Maxted. S-ar putea ca sufletul lui, În loc să-i părăsească trupul, să fi murit doar În mintea lui? Fiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă blocurile de birouri și hoteluri de pe Bund În Shanghai. 40 Aviatorii căzuți Toată dimineața, sunetul focului de artilerie traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bulgări de zăpadă. Altădată, În altă iarnă, zadarnic așteaptă să ningă. Zile Întregi se scoală dimineața și fuge la fereastră să vadă dacă a nins. Și Își pierde orice speranță și Îi este frică să mai privească afară. Cerul este Întunecat, iar către prânz maică-sa Îi spune că totuși o să ningă. Dacă seara cerul o să fie roșu, o să ningă. Negreșit. Dar multe seri așteaptă și cerul nu este roșu și cerul este negru ca smoala și stelele sclipesc și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
l-ar pune pe Sfântul Ilie să te trăznească. „Na, trăznește-mă dacă exiști, trăznește-mă, prostule!” așa strigi, frământând noroiul cu picioarele, ridicând noi și grele sudălmi spre ceruri și locuitorii săi de unde ploaia s-a dezlănțuit ca un potop. Verișorii, Întunecați de spaimă, tac chitic, numai verișoara ta mai mică Începe să plângă și ție ți se face milă de ea, te Întorci În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt fenomene naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Bitancu sare drept În sus și o vede cu sapa În mână. „Virică!” atâta Îi spune și din ziua aia nu mai vorbește cu ea niciodată, mănâncă tot singur la masă, lucră pământul singur pentru amândoi, iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cap și o să zică textul obișnuit despre cât de nedrept era că toate aceste femei aveau la degetul mic bucătari personali și antrenori particulari. Nu era pregătită Însă pentru reacția pe care a avut-o Jill. Fața lui Jill se Întunecă brusc și felul ei jovial și optimist de-a fi dispăru În dosul unei bariere de răceală. Nu părea supărată, ci doar neliniștită. Nu discutăm despre pacienții noștri, spuse ea mutându-și Într-o manieră nervoasă stiloul și blocnotesul. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îmi pare rău, Ruby. Trebuie să răspund. S-ar putea să fie de la spital. —Normal. Te rog chiar. Sam Își acoperi cealaltă, ca să se apere de zgomotele de pe plajă. Hei, cum merge?... Ce? Când s-a Întâmplat? Ești bine? Se Întunecă la față. Apoi se ridică și se Îndepărtă, iar Ruby nu mai auzi ce spune. Când se Întoarse, părea agitat și Îngrijorat. —Ai probleme? Cum? făcu el cu gândul În altă parte. —Telefonul. Ai vreo urgență la spital? — Păi... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cinci minute. Întârzii, chicoti ea. —Nu Întârzii. Îi sugea sfârcul. Exact atunci telefonul lui Sam sună. —Doamne, ce-o mai fi și acum? Ruby, trebuie să răspund În caz că e spitalul. — Sigur. El se Întinse după telefon. Imediat fața i se Întunecă, exact ca ultima oară când sunase cineva de la spital. Apoi el acoperi receptorul cu mâna și Îi spuse lui Ruby că nu va dura mult. Coborî din pat ca să vorbească pe hol. Nu auzea ce spunea, dar părea foarte Încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
importantă din viața ta și nu i-am cunoscut până acum. Mă simt de parcă nu te-aș cunoaște În Întregime. —Așa e, spuse ea mirosind parfumul dulce al freziilor. Cred că a venit momentul să-i cunoști. Începuse să se Întunece așa că se hotărâră s-o ia Înspre mașină. Nu făcură nici 2 pași când Sam se opri. O femeie venea Înspre ei. Era clar că-l văzuse și Îi făcea cu mâna. —Salut, Kim, Îi strigă Sam. Vorbea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Știu. Mulțumesc mult. Asta Înseamnă foarte mult pentru mine. Și zicând asta se aplecă s-o pupe. Ajunseseră deja la mașina lui Sam. Se hotărâseră s-o ia spre casă prin Richmond Park. Era aproape patru după-amiaza și deja se Întuneca, dar Ruby s-a gândit că poate o să reușească să intre În parc Înainte să se Închidă porțile. Când au ajuns acolo, jandarmeria parcului tocmai sosise. În câteva secunde, vor dirija mașinile Înspre aleea principală și către stradă. Sam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]