3,639 matches
-
editor, revoluționar român, organizator și participant la mișcarea revoluționară conspirativă de la Iași, din 14 decembrie 1989. În 2009 a fost ales președinte al USR Iași. s-a născut la data de 9 aprilie 1950 în Iași, fiind fiul Mariei Spiridon, învățătoare. A urmat studii la Liceul Teoretic, secția Reală, din Negrești-Vaslui (1965-1969) și apoi la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București (1969-1975). După absolvirea facultății, a lucrat ca șef atelier mecanic la IAS Albești Botoșani (1975-1978), șef atelier montaj
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
și educație fizică la școala din Tisa, unde a fost director până în anul 1969, când s-a pensionat. Maria Pipaș s-a născut în data de 6 martie 1930. A urmat cursurile Școlii Pedagogice din Sighet, după care a fost învățătoare în localitatea Tisa. Maria și Nicolae Pipaș s-au căsătorit în anul 1951. Unicul fiu al familiei Pipaș s-a născut în anul 1956. Colecția are o vechime mai mare de 70 de ani. Nicolae Pipaș a început de mic
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
de credincioși din congregația pe care o înființase. A fost înmormântată la Foligno, în biserica Sfântului Francisc, îngrijită de ordinul Fraților Minori Conventuali, unde mormântul ei se găsește și în prezent. Pe sarcofagul ei este înscrisă și caracterizarea “Theologorum magistra” (“Învățătoarea teologilor”). Această caracterizare nu a fost făcută în timpul vieții Fericitei Angelei ci cu mulți ani după moartea ei, inscripția fiind probabil mai târzie. În ianuarie 2003 numele bisericii a fost schimbat în "Santuario della Beata Angela da Foligno" (“Sanctuarul Fericitei
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
mai mulți teologi s-au ocupat de analiza învățămintelor Angelei de Foligno. Importanța acestor învățăminte a fost scoasă în evidență de călugărul iezuit Maximilian Sandaeus, (Maximilian Van der Sandt) (1578 - 1656) care a caracterizat-o pe Angela de Foligno drept ""învățătoare a teologilor"" a cărei doctrină a fost luată direct din cartea vieții, domnul nostru Isus Christos”. Caracterizarea a fost reluată ulterior de călugărul iezuit belgian Johannes Bollandus (Jean Bolland, ) (1596-1665) și mai este utilizată chiar și în prezent, deși teologi
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Isus Christos”. Caracterizarea a fost reluată ulterior de călugărul iezuit belgian Johannes Bollandus (Jean Bolland, ) (1596-1665) și mai este utilizată chiar și în prezent, deși teologi moderni consideră caracterizarea drept excesivă și apreciază că ar fi mai adecvat termenul de "învățătoare a vieții spirituale", deoarece ea descrie modalitatea de a atinge cea mai ridicată experiență contemplativă. În decursul timpului, multe personalități au fost fascinate de spiritualitatea Angelei de Foligno. Între acestea se numără Tereza de Ávila (1515-1582), Francisc de Sales (1567-1622
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
tăiată și vopsita ușa spre naos. 1860: S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii. ante 1902-12: Un cafas a fost ridicat în navă, pentru elevi și tineri, cu intrare prin pod și scară în tinda, la inițiativa învățătoarei Maria Orian, fiica preotului Aurel Orian. 1930: Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei. 1946: Funcția de biserică parohiala a fost preluată de o nouă biserică de zid, în centrul satului, biserica de lemn a rămas capelă de cimitir. 1955
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
acoperit de un coif prelung, specific zonei. Înainte de a fi mutată biserică, pește tinda, la baza turnului, a existat un cor pentru tineri, deschis spre navă prin scoaterea unor bârne. Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian, fiica preotului Aurel Orian. În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială, fără cor peste tinda. Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate, ci și prin ornamentica
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
Davis a refuzat să joace rolul lui Mildred Pierce din "filmul omonim", rolul revenindu-i lui Joan Crawford, care a primit un premiu Oscar pentru interpretare, Davis preferând să apară în "Secara e verde" (1945). Acolo a jucat rolul unei învățătoare engleze fără gust estetic, care salvează un tânăr miner de la o viață petrecută în minele de cărbune, oferindu-i o educație. Filmul a fost primit cu recenzii pozitive de către critici, cu toate că nu a atras un număr mare de spectatori. Următorul
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
soției acestuia, Elisabeta. A făcut școala primară la Congaz, în județul Cahul și apoi a urmat Școala Eparhială de la Chișinău. Aici îl cunoaște pe tânărul teolog Dumitru Alistar cu care se căsătorește. Își urmează soțul devenit preot și activează ca învățătoare începând cu anul 1890 în localitațile Văleni, Roșu, Zărnești din jud. Cahul și Rezeni, jud. Chișinău. Între 1909-1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iași. A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece susținea necesitatea
Elena Alistar () [Corola-website/Science/308952_a_310281]
-
l-a jucat școala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco și Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al școlii agricole, iar mama învățătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata in zona balatan! Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sânnicolau Mare se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
comercial de produse agricole și încă unul de cherestea și se aflau pe teritoriul casei de cultură de azi. O școală cu o singură clasă exista începînd cu anul 1899 grație proprietarului Gheorghe Demeșliev, care a asigurat-o cu încăpere. Învățătoarea era Ana Șidlovskaia, care a lucrat aici mulți ani. Pentru susținerea și patronajul acestei școli Gheorghe Demeșliev a fost decorat la 6 decembrie 1904 cu medalia de argint ” Za userdie”. În anul școlar 1905-1906 în această școală învățau 12 băieți
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
vîrstă de 39 ani.” Tot el este și cel, care a organizat în casa proprie prima școală din sat, care în 1907 avea 47 de elevi. Cauza primului învățător a continuat-o fiica sa Parascovia Teodor Moraru, născută Tatarovici, prima învățătoare. Pe tot parcursul anilor, până la instaurarea sistemului totalitar bolșevic, biserica a avut un rol deosebit de important pentru oamenii locului. La fel ca multe alte biserici în perioada sovietică biserica din Jăvreni a fost mai întîi transformată în depozit, apoi la
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
baionetelor socialismul stalinist sângeros. A început o viață „nouă”: locuitorilor gospodari din Jăvreni le-au confiscat averea și pe o bună parte din „culaci” i-au deportat în Siberia. În perioada 1941, 1944-1949 din sat au fost deportați copiii primei învățătoare din sat Parascovia Teodor Moraru-Valeriu, Maria, Nicolae; familia lui Ștefan Vasile Carp, Sofia Ștefan Ciubotaru, Procopie Pavel Burdilă, Sava Gheorghe Brânză și alții. Foamea organizată de autoritățile sovietice în 1946-1947 a făcut o sumedenie de morminte și în cimitirul satului
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
cu 1184 de locuitori, deci cîte 6,6 oameni la o gospodărie. Erau 149 cai, 434 vite cornute mari, 450 oi. Țărani adună ban cu ban și deschid o școală în 1871, care la hotar de secole o avea de învățătoare pe Elena Ilnițchi. Construcția școlii noi începe abia în 1904 și e finisată în 1906. În 1902 în Hlinaia erau 259 case, cu o populație de 2200 persoane, o biserică, o școală elementară rusească cu o clasă; gospodarii dețineau 410
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
calitatea lor. În 1889 pe lângă biserica din sat a fost deschisă o mică școală în care făceau carte 29 de băieți. Lecțiile le preda preotul Vladimir Olariu. În 1889 învățător la școala din sat devine Pantelei Ilrtinov, iar în 1903 învățătoare devine puhoianca Eugenia Cetine. Deși în următorii ani numărul elevilor de la școală se mărea, totuși mulți copii nu frecventau școala și analfabetismul mai persista. În prezent liceul teoretic Puhoi are o capacitate de 964 locuri, anul dării în exploatare este
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Biserica Catolică susținea restaurația monarhei. Mulți clerici, episcopi și lideri catolici susținători ai Bourbonilor au plecat în exil. Republica devenise clar un inamic al Bisericii. Din 1869, Gambetta vorbea despre separarea Bisericii de Stat. Fetele erau educate în biserica de către învățătoare și învățători din Ordine și Congregații. În anii 1880-1882 au fost adoptate o serie de legi sub mandatul premierului Jules Ferry. Învățământul primar devenise gratuit , obligatoriu și laic. Instrucția religioasă nu mai era făcută, era însă prevăzută o zi pentru
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
avut loc și activitățile libere pe cum folclorul și corul. Care au fost primii dascăli nu se știe dar se știe că prin secolul al XIX-lea s-a învățat în limba magheară și ceva, pe lângă biserică, în linba română. Învățătoarea care și astăzi se amintește, a fost dăscălița Bujorica. Despre dânsa se spune că a fost strictă și exigentă dar capabilă. Se mai amintește și învățătorul Lungu. După iscălirea Convenției școlare între Regatul româno-iugoslav din anul 1933, în anul 1935
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Miloș, apoi Sidonia Pancaricean și mai târziu Todor Baloș. Profesor pentru matematică a fost Iosif Bulic. Acum numărul elevilor care frecventează cursurile cu limba de predare română simțitor scade, Cursul superior V-VIII se stinge rămânând doar ciclul I-IV. Învățătoarea clasei a fost Doina Bugar născută Lăpădat de naștere din Sărcia. Astăzi cursurile se desfășoară în cadrul unui singur despărțământ învățător fiind Daniel Ursulescu din Ecica. Trebue să amintim că la Sărcia a funcționat și o grădiniță de copii. Educatoare a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
orașul Detroit unde i-au fost părinții care dealtfel sunt de origine din Sărcia. După revenirea lor în satul natal, dânsa îți continuă școlarizarea la Școala Normală în România. Odată cu terminarea școlii și revenirea în țară, a fost repartizată ca învățătoare la școala din Grebenaț unde a funcționat până la pensionare. A fost căsătorită cu preotul Tiberiu Jdicu. Sofia Jdicu trăiește la Grebenaț. Iosif Lăpădat-Bagea a fost născut în anul 1919 la Sărcia unde a terminat patru clase primare iar restul de
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în cimitirul Uzdinului. Anuța Pancaricean este născută la Sărcia în anul 1930. În satul natal face primele patru clase primare iar la Vârșeț Matura mică și apoi Școala Normală. Conform legii despre învățământ, termină și Academia Pedagogică. Se angajează ca învățătoare la Torac. Ca fiecare învățător din timpurile acelea, se încadreasză în viața și activitatea culturală a școlii dar și a satului. Ani de zile a condus echipa de folclor a școlii dar și a celei din sat. A fost căsătorită
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Anuța Groza trăiește la Torac. Petra Pancaricean este născută la Sărcia în anul 1932. După cei patru ani de școlarizare în satul natal, la Vârșeț a terminat Matura mică apoi Școala Normală și ulterior Academia Pedagogică. A fost repartizată ca învățătoare la Seleuș. S-a căsătorit cu Păun Baba și împreună s-au stabilit la Alibunar. Petra Baba a funcionat, ani de zile, la Școala generală din Alibunar dar a fost activă pe teren cultural și politic și în cadrul satului. A
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
funcționat ca redactor-șef la „Tineretul Moldovei”. S-a născut pe 4 august 1948 la Druță, (atunci în raionul Edineț, astăzi în raionul Rîșcani)ca fiu al lui Sergiu Cioclea, profesor de limbă și literatură română și al Iuliei Cioclea, învățătoare. Devine cunoscut ca poet încă din anii șaptezeci, pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov” din Moscova, cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
la Brașov. Licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1961). Profesoară, documentarist la Centrala Editurilor (1964), din 1969 redactor la Editura Enciclopedică. Fiica lui Dragomir Nedelcovici, directorul librăriei „Cartea Românească” din Brașov (1931-1952) și a Elenei (n. Lupan), învățătoare la Grădinița Bisericii „Sfânta Treime” din Șcheii Brașovului. A debutat editorial cu "Moira, mythos, drama", la Editura pentru Literatură Universală, 1969, care de la apariție a intrat în bibliografia obligatorie a studenților de la Filologie. Este una dintre puținele analize românești originale
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țara ei. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea ei natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
Jiu, perioadă de când datează schimbarea numelui ei în "" (după cum a fost scris în catalogul clasei). A continuat studiile până în 1909 la școala româno-germană din Târgu Jiu și apoi a mers la un gimnaziu-pension din București cu scopul de a deveni învățătoare. Acolo, a avut contact cu primii cercetași din România, intrând în 1913 în cohorta „Păstorul Bucur”. După izbucnirea Primului Război Mondial, Ecaterina s-a transferat la Târgu Jiu, la cohorta „Domnul Tudor”. După intrarea țării sale în război, a activat ca asistentă
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]