3,948 matches
-
pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc În partea aia, plopi Înalți și rămuroși străjuiesc drumul mare, biserica este aia mare și Învelită cu tablă, casele, curțile și grădinile sunt curate și frumos Îngrijite, semn că aici locuiesc oameni gospodari. Mai departe, până unde vezi cu ochii, se Întinde Bogdana spre care ... ne Îndreptăm noi și, pentru că mai avem puțin timp, am să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o lăuda Victor pe noua lui soție, o masă așa cum Va nu mai văzuse de foarte multă vreme. Victor a adus murături și vin alb și spumos din „beci”, adică din cealaltă odaie a micuței case În două ape și Învelită cu paie. La masă s-au supravegheat discret și reciproc, apoi vinul a dezlegat limbile celor doi oameni maturi, În ochii cărora se putea citi o iubire cinstită, de care nu se fereau și nu s-au sfiit să o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe nemți să care mașinăria În lobby. Elizabeth, e o mare dovadă de Încredere În noi, dar nu crezi că-i cam prematur? De ce, scumpule? (Își lipi de fața mea obrazul acoperit de văl, iar cascada de mătăsuri ce-i Învelea trupul bine făcut fremătă pe pieptul meu gol ca penajul unei păsări sfioase.) Trebuie să fim pregătiți pentru momentul cînd o să vină potopul. În plus, n-o să poți să mă tragi În piept, sau măcar n-o să-ți fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o pătură și nici când Godun s-a întors, spre seară, sătul de politică și de întâlnirile cu lumea din sate, Omar nu venise. Nici Eleonor nu era de găsit, dar nu și-au dat seama decât mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el, n-a mai putut de bucurie. Și-a chemat vecinii și au petrecut într-o seară. A doua zi a trimis-o la părinți, să le spună și lor. Pământul înghețase. Mirosea a spic de zăpadă. Lina mergea repede, învelită într-o broboadă grea de lână. A ajuns acasă, a pupat mâna dogarului, a chemat-o întîi pe maică-sa și i-a spus vestea, s-au îmbrățișat, au mai vorbit de-ale lor și spre seară s-a întors
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urma lor, după un timp, Gheorghe i-a făcut semn celui tânăr, că ei mai rămăseseră în casă: - Hai afară să-l păzim pe Stăpân, că are treabă cu a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând cu vocea lui puternică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese toate felinarele și nu se vedea nici la doi pași. Ăl bătrân se învelise pe dedesubt cu un sac, și Sandu căra într-un buzunar un lanț cu chei ruginite și o pilă ascuțită. Pe drum, nu tu sergenți, nu tu nimeni. Au ajuns în vreo două ceasuri și-au urcat scările bisericii. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să nu le lase să se stingă, iar Chirița se dase lângă văduvă și o sfătuia: - Dacă mături, să dai gunoiul spre coada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gică! a poruncit. 300 Guristul a chemat pe ăilalți aproape și-a început să cînte: Aolică, Gică, Gică, De te-oi prinde la gagică, De client o să te pierd, C-un cuțit să te dezmierd, • Și-n pământ te-oi înveli, %v Să te saturi de-a iubi... Stăpânul pusese ochii pe Paraschiv. El n-a băgat de seamă. Bea vesel cu Nicu-Piele. Lăutarul iar se apropie de urechea Stăpînului: ... Și din gură, floare rară, Să-ți iasă la primăvară. Viermii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai puteau. Au fugit unul câte unul... Mînă-mică a aprins focul, a șters sângele de pe dușumele și-a plecat în cartier după băutură. S-a întors cu câteva sticle și cu mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în papuci, iute să nu i-o ia altul înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți și a toate, În tentația unui eroism pe care Îl generează absurditatea istoriei. A fi Saint-Just la 21 de ani sau Hoche la 25? Există la Brian Eno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În care actul de naștere al spențerului e gata semnat. Nu mai puțin ingenios se dovedește, În două rânduri, contele d’Orsay. Întâi la Londra, când Își comandă un pantalon din pânză aspră de bumbac În care, de obicei, se Înveleau costumele spre a fi ferite de praf. Toți cei de la club rămân consternați. Dar după explicația dezinvoltului francez - „e răcoros și comod” - dandy-i dau fuga imediat să Își comande pantaloni din canava. Iar a doua oară, tot la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a adorabilului machiavelism al lui Lauzun; căci e adorabil prin detalii. Cu cât o femeie mândră, prințesă prin suflet, dar și prin naștere, devine mai diafană și tandră, cu atât trebuie să sporești respectul și să te faci de nepătruns, Învelindu-te cu el. Niciodată Lauzun nu a uitat această lege În tête à tête-urile cele mai Îmbătătoare pentru un bărbat vanitos ca el, ambițios, Îndrăgostit (poate că era...; libertinii sunt capabili de orice, chiar să iubească fete de 43 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru ei, totul poate fi reparat cu bani sau Își găsește rezolvarea prin osteneala mai mare sau mai mică a oamenilor aflați În slujba lor. Să păstrezi o vază sau o pendulă În cutie, să acoperi divanul cu huse, să Învelești lustra nu Înseamnă să faci la fel cum fac acei bieți oameni care, după ce au strâns bani la pușculiță pentru a-și cumpăra niște candelabre, le acoperă imediat cu o pânză groasă? Omul de bun gust trebuie să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și ceasul când vor intra castilienii în oraș. — În cursul ultimei săptămâni din luna safar, îmi povesti mama, era după sărbătoarea nașterii lui Mesia Issa - pacea fie cu el! -, Sara cea Bălțată a venit să mă vadă aducând o cărticică învelită cu grijă într-o eșarfă de mătase mov, pe care a scos-o cu mare atenție de pe fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se află la ospiciu sunt nebunii, cărora le sunt rezervate mai multe încăperi. De teamă să nu facă ceva rău, sunt ținuți permanent cu picioarele în lanțuri. Pavilionul lor se află de-a lungul unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hrăniți, slujiți și mereu îmbrăcați cu straie noi. Când m-am aflat la două mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a făcut Bruno lui tata? De ce l-ai lăsat pe Bruno să meargă cu tata, după apă? Bruno e un ucigaș! Mi-a ucis un sâmbure de mac! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate c-or să vină... Să-i așteptăm... (O învelește pe IOANA într-o pătură, o așează în fotoliul-leagăn.) Așază-te aici... Așază-te... Mai e puțin și plecăm... IOANA (Strângându-și pătura în jurul trupului își vede mâinile.) Ia te uită! Mi s-au înnegrit degetele! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Simbolismul celei de-a doua nașteri se exprimă uneori prin gesturi concrete. La unele popoare bantu, înainte de a fi circumcis, băiatul este supus unei ceremonii cunoscute sub numele de "a doua naștere".20 Tatăl sacrifică un berbec; după trei zile, învelește copilul în prapure și în pielea animalului. Înainte de a fi însă învelit, copilul trebuie să se urce în pat și să țipe ca un nou-născut. Trebuie apoi să stea timp de trei zile învelit în pielea de berbec. La același
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]