7,853 matches
-
agreat vreodată- în tot ceea ce au ei mai bun - metoda. Valahul, ca și țiganul, improvizează. Instituțiile cu funcționare transparentă îi inhibă, iar rutina birocratică îi paralizează. Refuzând disciplina, acești fii ai Balcanilor preferă să contemple vremelnicia intangibilă a clipei: „Vai țigani, țigani,/ Gypsy și hitani,/ Fără cer și ani,/ Trec pe drum” (Șerban Foarță, Mica Țiganiadă). Se prea poate ca țiganii lăutari, chemați la atâtea nunți domnești, să fi predat românilor într-un potop de sunete lecția unei înțelepciuni ancestrale. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vreodată- în tot ceea ce au ei mai bun - metoda. Valahul, ca și țiganul, improvizează. Instituțiile cu funcționare transparentă îi inhibă, iar rutina birocratică îi paralizează. Refuzând disciplina, acești fii ai Balcanilor preferă să contemple vremelnicia intangibilă a clipei: „Vai țigani, țigani,/ Gypsy și hitani,/ Fără cer și ani,/ Trec pe drum” (Șerban Foarță, Mica Țiganiadă). Se prea poate ca țiganii lăutari, chemați la atâtea nunți domnești, să fi predat românilor într-un potop de sunete lecția unei înțelepciuni ancestrale. Sunt multe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inhibă, iar rutina birocratică îi paralizează. Refuzând disciplina, acești fii ai Balcanilor preferă să contemple vremelnicia intangibilă a clipei: „Vai țigani, țigani,/ Gypsy și hitani,/ Fără cer și ani,/ Trec pe drum” (Șerban Foarță, Mica Țiganiadă). Se prea poate ca țiganii lăutari, chemați la atâtea nunți domnești, să fi predat românilor într-un potop de sunete lecția unei înțelepciuni ancestrale. Sunt multe zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Șerban Foarță, Mica Țiganiadă). Se prea poate ca țiganii lăutari, chemați la atâtea nunți domnești, să fi predat românilor într-un potop de sunete lecția unei înțelepciuni ancestrale. Sunt multe zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996), Toni Iordache (1942-1987) sau Johnny Răducanu (n. 1931), judecați ca artiști individuali, până la formații unice precum Fanfara Ciocârlia sau Taraful Haiducii, țiganii au excelat prin știința bunei irosiri, cu amestecul inconfundabil de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996), Toni Iordache (1942-1987) sau Johnny Răducanu (n. 1931), judecați ca artiști individuali, până la formații unice precum Fanfara Ciocârlia sau Taraful Haiducii, țiganii au excelat prin știința bunei irosiri, cu amestecul inconfundabil de melancolie, vioiciune și ironie. La interstițiile acestei coabitări s-a născut acea poftă regenerativă pentru apatie. Fiind selectiv, talentul muzical n-a fost suficient pentru a oferi garanțiile coabitării. Cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șatrei țigănești. De aceea, confruntarea cu modernitatea a fost mereu dificilă. Într-o lume marcată de penurie și lipsită de reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam doar simpatic nu poate aspira la nici o glorie, ci doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a lungul întregii istorii europene 2. Istoricul britanic Norman Davies (profesor emerit la Universitatea din Londra) crede că prima atestare a țiganilor pe continent datează din 1378 (Grecia, Peloponez). În 1416 la Brașov, iar în 1418 la Hamburg, o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a lungul întregii istorii europene 2. Istoricul britanic Norman Davies (profesor emerit la Universitatea din Londra) crede că prima atestare a țiganilor pe continent datează din 1378 (Grecia, Peloponez). În 1416 la Brașov, iar în 1418 la Hamburg, o sută douăzeci de țigani conduși de un oarecare „Emaus al Egiptului” sunt înregistrați de notariatele locale ca un grup de comercianți de metale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întregii istorii europene 2. Istoricul britanic Norman Davies (profesor emerit la Universitatea din Londra) crede că prima atestare a țiganilor pe continent datează din 1378 (Grecia, Peloponez). În 1416 la Brașov, iar în 1418 la Hamburg, o sută douăzeci de țigani conduși de un oarecare „Emaus al Egiptului” sunt înregistrați de notariatele locale ca un grup de comercianți de metale prețioase. Un deceniu mai târziu, peste o sută de refugiați din Egiptul de Jos cer drept de azil la Paris, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
locale ca un grup de comercianți de metale prețioase. Un deceniu mai târziu, peste o sută de refugiați din Egiptul de Jos cer drept de azil la Paris, unde sunt refuzați. În același secol al XV-lea, regatul Boemiei oferă țiganilor protectorat și drept de permanentă ședere, cu posibilitatea unor călătorii în regiunile adiacente. Temporara legătură a țiganilor cu Egiptul la sfârșit de Ev Mediu explică denumirea lor în mai multe limbi europene: în franceză gitans, în spaniolă gitanos, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
refugiați din Egiptul de Jos cer drept de azil la Paris, unde sunt refuzați. În același secol al XV-lea, regatul Boemiei oferă țiganilor protectorat și drept de permanentă ședere, cu posibilitatea unor călătorii în regiunile adiacente. Temporara legătură a țiganilor cu Egiptul la sfârșit de Ev Mediu explică denumirea lor în mai multe limbi europene: în franceză gitans, în spaniolă gitanos, iar în engleză gypsies. În Imperiul Bizantin, țiganii erau numiți atsingani, cu referire la o obscură sectă etno-religioasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ședere, cu posibilitatea unor călătorii în regiunile adiacente. Temporara legătură a țiganilor cu Egiptul la sfârșit de Ev Mediu explică denumirea lor în mai multe limbi europene: în franceză gitans, în spaniolă gitanos, iar în engleză gypsies. În Imperiul Bizantin, țiganii erau numiți atsingani, cu referire la o obscură sectă etno-religioasă din Asia Mică, cunoscută pentru practicile ei magice. Forma grecească a fost preluată în limba germană (zigeuner), limba rusă (tsigan) și, evident, în română. Expresia alternativă rroma (sg.: rrom, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din Asia Mică, cunoscută pentru practicile ei magice. Forma grecească a fost preluată în limba germană (zigeuner), limba rusă (tsigan) și, evident, în română. Expresia alternativă rroma (sg.: rrom, care înseamnă „om” sau „bărbat”) provine din relația de incidență a țiganilor cu Imperiul Roman de Răsărit, de-a lungul a mai bine de patru secole. Acest apelativ nu este lipsit de confuzie: până astăzi, turcii îi numesc pe greci „romi”, iar unii greci refugiați din Asia Mică se autodenumesc „romei anatolieni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bine de patru secole. Acest apelativ nu este lipsit de confuzie: până astăzi, turcii îi numesc pe greci „romi”, iar unii greci refugiați din Asia Mică se autodenumesc „romei anatolieni”. Din acest motiv, preferăm să utilizăm aici denumirea clasică de țigani. În pofida acestor prime indicii, documentația istorică, antropologică și lingvistică relevă alte date. Se remarcă mai întâi frapanta asemănare între limba rromanes (prin excelență orală) și cea sanscrită. Există apoi numeroase similitudini anatomice între tipul indian și cel țigănesc. Provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tipul indian și cel țigănesc. Provenind din India de Nord, un larg trib nomad, alergic la cultura societăților agricole, a traversat Iranul pe la sfârșitul secolului al X-lea, ajungând ulterior în Armenia și Asia Mică. Aflați în matca Imperiului Bizantin, țiganii se vor răspândi treptat în bazinul Mediteranei, începând cu țările Balcanilor. Având meserii tipic nomadice (căldărari, fierari, potcovari etc.), ei au manifestat un generos apetit pentru muzică și divertisment. Țiganii se individualizează ușor, păstrând pretutindeni statutul de marginali. Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Armenia și Asia Mică. Aflați în matca Imperiului Bizantin, țiganii se vor răspândi treptat în bazinul Mediteranei, începând cu țările Balcanilor. Având meserii tipic nomadice (căldărari, fierari, potcovari etc.), ei au manifestat un generos apetit pentru muzică și divertisment. Țiganii se individualizează ușor, păstrând pretutindeni statutul de marginali. Multă vreme, Boemia le-a fost în Europa un ținut favorabil. La finele veacului al XV-lea, țiganii se găseau în Portugalia și Spania, Franța și Anglia, iar la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
căldărari, fierari, potcovari etc.), ei au manifestat un generos apetit pentru muzică și divertisment. Țiganii se individualizează ușor, păstrând pretutindeni statutul de marginali. Multă vreme, Boemia le-a fost în Europa un ținut favorabil. La finele veacului al XV-lea, țiganii se găseau în Portugalia și Spania, Franța și Anglia, iar la începutul secolului al XVI-lea ei ajung și în Danemarca, Suedia și Finlanda. Pe această rută, țiganii vor ajunge și în Rusia unde, către a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost în Europa un ținut favorabil. La finele veacului al XV-lea, țiganii se găseau în Portugalia și Spania, Franța și Anglia, iar la începutul secolului al XVI-lea ei ajung și în Danemarca, Suedia și Finlanda. Pe această rută, țiganii vor ajunge și în Rusia unde, către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, țarina Ecaterina a II-a le deschide poarta către emanicipare. Acest scurt tur de orizont confirmă faptul că, departe de a fi circumscriși în perimetrul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ajunge și în Rusia unde, către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, țarina Ecaterina a II-a le deschide poarta către emanicipare. Acest scurt tur de orizont confirmă faptul că, departe de a fi circumscriși în perimetrul românesc, țiganii - cu toate cele bune și rele ale lor - sunt zestrea Europei comune. Pe acolo pe unde au trecut, ei au contribuit la dezvoltarea unei arte inconfundabile. De la stilul flamenco născut în Andaluzia (cunoscut nouă astăzi prin Paco de Lucia) până la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au fascinat pe compozitori maghiari Z. Kodály sau B. Bartok), cultura muzicală țigănească a câștigat o reputație mondială. Datorită acestei muzici, locuitorii de astăzi ai Balcanilor se regăsesc între ei cu o nedisimulată empatie. În Europa occidentală, incredibila vitalitate a țiganilor a fost omagiată în opera unor romantici boemi precum Giuseppe Verdi (Aida), G. Bizet (Carmen) sau Franz Liszt (în Rapsodiile ungare). Poemul lui A. Pușkin Tsygany (1824) ne dă percepția europeanului cultivat confruntat cu acest fenomen unic: țiganii itineranți aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vitalitate a țiganilor a fost omagiată în opera unor romantici boemi precum Giuseppe Verdi (Aida), G. Bizet (Carmen) sau Franz Liszt (în Rapsodiile ungare). Poemul lui A. Pușkin Tsygany (1824) ne dă percepția europeanului cultivat confruntat cu acest fenomen unic: țiganii itineranți aflați în căutarea libertății. Inter nostc " Inter nos" La oraș ori la sat, în Țările Române - mai puțin în Transilvania decât în Moldova și Valahia - țiganii au reprezentat un permanent decor antropologic 1. În timpul lui Vlad Țepeș și al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pușkin Tsygany (1824) ne dă percepția europeanului cultivat confruntat cu acest fenomen unic: țiganii itineranți aflați în căutarea libertății. Inter nostc " Inter nos" La oraș ori la sat, în Țările Române - mai puțin în Transilvania decât în Moldova și Valahia - țiganii au reprezentat un permanent decor antropologic 1. În timpul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare, robia țiganilor era de notorietate. Când Țările Române s-au închinat Porții Otomane, observă P.P. Panaitescu, țăranii români și țiganii împărtășeau aceleași surde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]