3,875 matches
-
și-a spus ea. —Tu? —Și eu. Numai că trebuia să mă întâlnesc cu copiii mei să luăm masa. Lui Alison i-a căzut fața la modul vizibil, dar și-a mascat rapid dezamăgirea prefăcându-se îngrijorată pentru progeniturile potențial abandonate. —Vai, doamne... Poate că ai putea să-l rogi pe omul ăla... , a spus ea arătând către panoul de alamă, ...să sune și să roage pe altcineva să se ducă la ei. Bărbatul a dat din mână în semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la nisipăria abandonată. Era un loc Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor. I-am propus, nu știu de ce, să ne mai jucăm o dată „de-a moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
erau la fel de impresionante ca săniile trase de cai de pe timpuri. Sania noastră se târâia pe burtă: tata o meșterise din bucăți de bușteni și-i adăugase tălpi de metal dedesubt, pe care le smulsese din marginea unei portiere de mașină abandonată. —Luați-vă puțin avânt, a spus el frecându-și mâinile. La prima Încercare, Julie a căzut imediat de pe sanie, sania continuând coborârea de una singură. Tata i-a zis că se poartă ca un țânc. Acum era rândul meu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jar cu un zâmbet, oare câte nu vor fi fost politicos rugate să se retragă sau să se dea la o parte În timp ce serveau un surprinzător de decent pahar de Chablis? Acum mă simt ca și cum Jill Cooper-Clark a fost cea abandonată, iar eu sunt cea care trebuie să facă ce e decent. Să par interesată, plăcut impresionată chiar, În loc să răstorn masa și să-i las pe bărbați cu gura căscată cu șervetele și oasele lor de pește. A murit doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În dreptul unui restaurant thailandez, ale cărui mese pustii abia se Întrezăreau În lumea umbrelor proiectate de stolurile păsărilor de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi ochii de soare cu palma, am aruncat o privire În interiorul uneia dintre Încăperile Întunecate. Pe sub marchiză se vedea o reproducere tridimensională după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și antrenaseră mulțimea erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia În jurul alegoriilor abandonate, cu brațele Înfășurate În șiraguri de stegulețe zdrențuite, prefăcîndu-se că o căuta de zor pe micuța care chițăia ascunsă sub pian, și părea un Peter Pan scăpătat care Încearcă să aducă la o nouă viață rămășițele tărîmului său de nicicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe care am primit-o cu recunoștință, deși pe moment nu-i măsurasem întreaga mărinimie. — Mă voi instala câteva luni la Assyut, orașul meu natal, și n-aș vrea ca locuința mea din Cairo să rămână atât de mult timp abandonată. Aș fi onorat dacă ai putea locui acolo în absența mea. Cum schițam o dublă mișcare, de mulțumire și de refuz, mă prinse de încheietura mâinii: — Nu-ți fac o favoare, nobile călător, căci, dacă locuința mea ar rămâne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tineri cu țigări subțiri între buze. Mobila era de vânzare. Ocolind gropile, pe drum mergeau copii care se întorceau de la școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele magazinelor abandonate erau lipite postere cu chipuri de copii și bărbați, imaginile fiind încadrate de verdele, albul, roșul și negrul steagului palestinian. —Martiri, spuse Lee. —Atentatori sinucigași? Da, dar nu numai. Și copii care au tras în imigranți sau care poate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mă fură primele pe care le observă Maggie. Ezită, privind ecranul care afișa aceste două creaturi cibernetice grotești - și se întrebă ce vor crede oamenii despre scena aia. În toiul nopții, într-o cameră plină de faxuri stinse și birouri abandonate, un diplomat american dintr-un hotel din Ierusalim, lăsându-se în voia a ceea ce părea a fi pornografie pe internet în timpul celor mai întunecate momente ale procesului de pace. Se întrebă cum ar fi să atingă fără să atingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuie să fie aidoma lui Dumnezeu, trebuie să iubească totul și pe toți, chiar și pe diavol. - În principiu, desigur, are dreptate, dar... - Ce bine ar fi dacă oamenii ar Înțelege că, atunci când e vorba de principii, orice „dar...” trebuie abandonat. Ceea ce se și Întâmplă, nimic de zis: Înțeleg foarte bine, dar... - Totuși, domnule profesor, gulagul, cum poate fi Înțeles și acceptat gulagul, care a fost tot un holocaust În timp de pace? Comunismul n-are nici măcar scuza cinică a fascismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Revoluția Sovietică ne-a silit să părăsim St. Petersburg-ul, biblioteca aceea s-a dezintegrat, dar bizare rămășițe ale ei au apărut mereu În străinătate. După vreo doisprezece ani, la Berlin, am luat de pe un stand de cărți un asemenea obiect abandonat, cu ex libris-ul tatei. Într-un mod adecvat situației, aceasta s-a dovedit a fi Războiul lumilor de Wells. După ce s-a mai scurs un deceniu, am descoperit Într-o zi În Biblioteca Publică din New York, indexată sub numele tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist, dar cel mai cumplit era că în acea tristețe, părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu a știut concret ce se petrecea în acea familie. Era iarnă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prea bine, dar poate că dumneavoastră știți despre ce este vorba. Spunea de un getax oprit în fața vilei, care trebuie parcat în altă parte și asta cât mai repede. Ioniță Dragu dădu din cap. ― E mașina șoferului. Normal, un taximetru abandonat atrage atenția. Melania Lupu își țuguie buzele. ― Despre asta nu mi-a pomenit nimic. Vreau să spun, nu mi-a comunicat motivul. Scarlat o privi lung, fără s-o vadă: "Cum naiba, nu ne-am gîndit? O gafă idioată... Până
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cele care ar trebui să conteze cel mai puțin într-un calcul în care predomină numai valorile spirituale, guvernul folosește acest prilej pentru a dezvălui faptul că are cunoștință de existența unui plan de atac și de jefuire a caselor abandonate, care, de altfel, conform ultimelor informații, ar fi început deja să fie pus în aplicare, așa cum rezultă din nota care mi-a fost înmânată adineauri, până în acest moment, din câte știm, sunt deja șaisprezece casele atacate și jefuite, observați, dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se credeau pierdute, au fost salvate în alpii înzăpeziți. Urmărirea suspectului, dacă vrem s-o numim așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
multele discuții mărunte și, chiar dacă Harry nu era întotdeauna acolo când sosea Tom (își petrecea cea mai mare parte a timpului la etaj), au vorbit destul în lunile care au urmat pentru ca să afle din ce oraș venea Tom, subiectul disertației abandonate (Clarel - poemul epic gargantuan și ilizibil al lui Melville) și să digere faptul că nu îl interesa câtuși de puțin să facă amor cu bărbați. În ciuda acestei din urmă dezamăgiri, lui Harry nu i-a luat mult ca să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gândesc ce simplu ar fi de adăugat alte clădiri, dacă populația de la hotelul Existența depășește capacitatea casei mari. Visez visul lui Tom și posibilitățile mă încântă. Șaizeci de acri de pădure. Un iaz. O livadă de meri neglijată, câțiva stupi abandonați, o cabană în pădure, pentru distilarea siropului de arțar. Și iarba de pe peluza lui Stanley - iarba aceea minunată, nesfârșită, care se întinde de jur-împrejurul nostru și de-acolo mai departe. N-o să prindă viață, îmi spun. Planul lui Harry nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]