5,899 matches
-
nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre restul grupei adunate în jurul plutonierului. Nici măcar omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și sanatoriul aveau să-și facă un nume datorită pacientului lor avid de amintiri; și mie a început să-mi placă pădurea: dansatorul înfierbântat găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele se pierd în găuri negre. N-aș ști să numesc nici o fată, în afară de Helma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care le favorizează. Oricât de mult am umblat, nu am văzut cine știe ce, pentru că Anna și cu mine nu încetam să ne descoperim unul pe celălalt, cu uimire. Constituiam o surpriză reciprocă substanțială și doar puține lucruri păreau potrivite să ne abată de la noi înșine. Până și când desenam sau făceam acuarele stăteam strânși unul într-altul. Din această călătorie, în afara pățaniilor mărunte la autostop - Anna, temându-se de un un napolitan și de însoțitorul acestuia, mi-a strecurat pe furiș briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căci delicioasa Mariana (rectific: doamna de Anglada) pusese ochii pe el și, ca atare, am optat pentru o retragere elegantă. Gambitul mi-a fost răsplătit: acum climatul relațiilor noastre e În chip hotărât estival. Dar nu sunt atent și vă abat și domniei voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putea constata și singuri că Întregul habitaclu funcționează cu autoreglare. Le prinse un soi de insigne grele În piept. — Purtați astea tot timpul, chiar dacă nu sunt decât o precauție În plus: alarma se declanșează automat dacă condițiile de viață se abat de la optim. Dar asta nu se va Întâmpla. Avem senzori În fiecare cameră a habitatului. Vă veți obișnui cu faptul că mediul se adaptează continuu la prezența voastră. Luminile se aprind și se sting, radiatoarele pornesc și se opresc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care ai spus-o, automat se va gândi la calmar, tocmai Încercând să nu se gândească la el. — Este la Îndemâna oricui să-și controleze gândurile, spuse Norman. — Poate pentru un yoghin sau cineva asemănător. — Pentru oricine. Este posibil să-ți abați atenția de la gânduri nedorite. Cum se lasă oamenii de fumat? Cum de reușim să ne răzgândim? Controlându-ne gândurile! — Eu tot nu Înțeleg de ce face Harry chestiile astea. — Ți-amintești de ideea pe care ai avut-o, cum că sfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prezintă? se interesă el. — Nu prea bine; tăietura a ajuns până la os. Dar o să te faci bine. Au mai rămas câteva ore. — Da, eu... au! — Iartă-mă, e aproape gata! Beth respecta instrucțiunile de prim-ajutor de pe computer. Ca să-și abată gândul de la durere, Norman citi de pe ecran: COMPLICAȚII MEDICALE MINORE (NON-LETALE) 7.113 Traume 7.115 Microsomn 7.118 Tremurat HYPERLINK "provocat.de"provocat de heliu 7.119 Otită 7.121 Contaminanți toxici 7.143 Durere sinovială Alegeți: — De așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umplut liniștea albă cu peisajul unui univers necunoscut, inundat de altă lumină. Și explorarea lui,-asemenea orbilor,-a început prin a-i căuta o regulă. Ce păcăleală: să pornești în căutare. Pe o cale care îmbătrînește odată cu harta și se abate de la sine. Să pornești către o țintă care, ea însăși, îmbătrînește și se schimbă înăuntrul tău, tu cel de ieri, de mîine. Căutîndu-ți sinele adormit, să crezi ca Diogene că umbli după un om!... Iată-mă: sînt V. tînăr, aflînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a adus, mai mult ca sigur, frecușul de zi cu zi cu suferință umană. „-Citește mai departe!”-îi spun și prietenul meu se afundă în lectură. Vede cum replica sa scrisă îl sfătuiește pe Personajul V. să caute să-și abată demonul. Să-l facă pe Justițiarul visului să înțeleagă cum că răzbunarea sa nu are sens și nu schimbă cu nimic structura lumii. Îi sugerează să-și folosească puterea pentru a-și găsi alinarea. Iar Justițiarul se grăbește a-și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să abată pedeapsa asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite. Ți-e scîrbă de ziua de azi și nici pe mîine n-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pavat nourii iubirilor cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e noaptea de durere. NOAPTEA IUBIRILOR DE SFERE Mi-a fost atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care te ,,îndeamnă” să te iei la întrecere cu doamna la vorbit... neîntrebat, firește... Sau, ca să ,,dai dovadă” că ai curaj să vii cu tema nefăcută, ești tare mândru de curajul tău numai că, nu prea realizezi, totuși, ce se abate asupra ta din partea celor mari. Recreațiile ca recreațiile, sunt scurte, trec repede, însă apropierea vacanței naște o stare pe care greu o poți cuprinde în cuvinte. Mi amintesc de una dintre vacanțele de iarnă pe care o așteptam cu speranța
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o făcuse. Până în momentul ăla, presupun că avusesem senzația că viața îmi servise chestiile neplăcute în porții egal cântărite. Că niciodată nu-mi dăduse mai mult decât putusem să îndur într-o rundă. Când auzeam de oameni asupra cărora se abătuseră dezastre cumulate - de pildă, să aibă un accident de mașină, să-și piardă slujba și să-și surprindă iubitul în pat cu soră-sa, și toate astea să se întâmple în aceeași săptămână -, mă gândeam că e vina lor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceasului se opriseră la patru fără zece acum vreo mie de ani. Au ajuns, a zis ea. Tata o aducea pe Helen de la facultate în majoritatea serilor, așa că amândoi veneau acasă împreună. Tata făcea chestia asta deși trebuia să se abată cam cu cincisprezece kilometri de la traseul obișnuit. Helen a dat buzna pe ușă. Arăta absolut superb. De fapt, arăta și mai frumoasă decât de obicei. Dacă era posibil așa ceva. Helen radia. Cu toate că nu era îmbrăcată decât cu o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna asupra a cîte unui singur om, făcîndu-l zob. În fața sediului PNL, care arată ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
palma rănită” Îi ia un interviu lui Ioan Totu. El Îi povestește că „vreau să spun că sînt singurul intelectual dintr-o veche familie de clăcași care-am ajuns prin muncă cinstită, unde am ajuns”. Adică la Închisoare. Reporterița e abătută. Abia spre sfîrșitul inexorabil al articolului devine bibliofilă, intrînd cu funda-n vînt drept În literatură: „Îmi venea să strig: domnule Profesor, ați citit Procesul de Kafka?” Ea are deodată sentimentul cehoslovac al ființei, al gîndacului, al umbrei, adică simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vincennes În primăvara lui ’53. Jack Tomberon intră și se așeză. Fără preliminarii. — Tu ai dat alarma? — Mă Întîlnesc mîine cu Parker. SÎnt sigur că va anunța redeschiderea cazului. Vincennes se puse pe rîs. — Atunci nu mai fi așa de abătut. Dacă ești atît de nebun să o vrei, măcar arată-te bucuros! Ed plasă pe masă șase tuburi de cartuș. — Trei din astea au fost extrase din ultima ta țintă de antrenament, iar trei le-am găsit În dulapul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu i-am băgat în seamă, te ascultam pe tine zicând: Ce l-a apucat pe Constantinescu, ce te-a apucat, mă, nu-ți dai seama că într-un fel era o salvare? Sunteți atât de proști? Adică Leon Rădulescu abătea totul asupra fostului redactor-șef, cu care nu se înțelesese niciodată și cu care avusese conflicte, iar acum, când îl dăduseră jos, continua să-l critice, și, cu toate că nu puteam fi de acord cu asta, credeai că, abătând atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Leon Rădulescu abătea totul asupra fostului redactor-șef, cu care nu se înțelesese niciodată și cu care avusese conflicte, iar acum, când îl dăduseră jos, continua să-l critice, și, cu toate că nu puteam fi de acord cu asta, credeai că, abătând atenția asupra altuia, apele se vor liniști. N-ar fi fost decât un compromis penibil și o slăbiciune de neiertat din partea noastră, însă erai prea speriată ca să raționezi ca lumea. La o adică, nici nu se mai punea atunci problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din ce în ce mai nepopulară. De fapt, acum nici nu mai e vorba de nepopularitate. Adevărul este că dacă Margaret rămâne lider, partidul nu mai poate fi ales. — Dați-o jos pe curva asta, am spus. Și repede. Nimic nu trebuie să ne abată de la calea noastră. Octombrie 1990 — Adevărul este, spuse Fiona, că de fapt nu am încredere în medicul meu. Din câte observ, în ultimul timp își dedică aproape toată energia echilibrării bugetului și reducerii costurilor. Am avut impresia că nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la asta. Dar n-o să plece. O să reziste. O să strângă mai tare paharul în mână și o să rămână pe poziție. În fond, seara asta nu prezenta nici o amenințare, dacă era s-o compare cu valurile uriașe de umilință care se abătuseră asupra ei când intrase pentru prima dată pe aceste uși, cu peste un an în urmă. Phoebe picta dintotdeauna, de când se știa, și talentul ei fusese evident de la o vârstă fragedă pentru toți în afară de ea. La fiecare raport școlar, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și frumos, avea o frumusețe sculpturală. Îmi amintesc că avea ochii albaștri catifelați și cele mai lungi și bogate gene pe care le-am văzut în viața mea; asemănătoare cu ale tale, dacă-mi îngădui un mic compliment. Mi-am abătut sfios privirea. — Poate că mi-aș fi încercat norocul, dar înclinațiile erau prea evident în direcție opusă. Era categoric un armăsar de rasă. Pretindea că ar fi cucerit câteva suflete la viața lui și puteai să-l crezi. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uimire că acesta aproape că nu avea nici un fel de experiență personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]