3,746 matches
-
maritime, râuri mari, lacuri), trăind pe uscat sau la marginea mării. Pe uscat, codalbul preferă marginea lacurilor și fluviilor aflate în tundră, păduri sau aproape de păduri, care sunt potrivite pentru găsirea prăzii. Pe coastă mării, el trăiește pe falezele stâncoase abrupte. Este o pasăre de pradă puternică hrănindu-se cu diverse animale, un necrofag ocazional (se hrănește cu hoituri) și pirat, având o gamă largă de pradă în funcție de locație și de sezon. Hrana include pești, broaște, șerpi, păsări (rațe, lișițe etc.
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 25 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. Aria protejată reprezintă o zonă naturală constituită din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
alpin ce se desfasoara între Vârful Podragu (2.482 m.) și Vârful Suru (2.281 m.). Teritoriul rezervației cuprinde zone cu stâncării, căldări suspendate, lacuri glaciare (Lacul Bâlea, Lacul Podragu, Lacul Doamnei, Lacul Avrig, Lacul Podrăgel, Lacul Călțun), morene, culmi abrupte, văii, izvoare, pășuni alpine și zone împădurite. Rezervatia naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice din nordul Munților Făgăraș (grupa montană aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor). Floră
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor de cormoran mic atingea 10000, fără a fi luată în calcul populația existentă în Delta Dunării. Populațiile de cormoran mic în România cunosc un declin abrupt în special în anii 60, când ca urmare a politicii agrare comuniste au fost asanate Insula Mare a Brăilei și părți importante din Balta Ialomiței, pentru a fi redate agriculturii, astfel fiind distruse habitatele multor specii de păsări acvatice. În
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
definește printr-un vârf de deal înalt, mai înalt decât o colină, în forma acoperișului casei și cu pante repezi. Din această culme a Chicerei își adună afluenți și Argeșul și Vâlsanul; spre Argeș văile fiind mărginite de versanți foarte abrupți și cu profil longitudinal scurt, mai reprezentative fiind văile Oiasca și Strica. Spre Vâlsan, orientarea văilor este sud-estică, profilul lor longitudinal este alungit iar versanții sunt mai puțin abrupți. Valea Robaia este afluentul ce coboară din Masa de Piatră și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Argeșul și Vâlsanul; spre Argeș văile fiind mărginite de versanți foarte abrupți și cu profil longitudinal scurt, mai reprezentative fiind văile Oiasca și Strica. Spre Vâlsan, orientarea văilor este sud-estică, profilul lor longitudinal este alungit iar versanții sunt mai puțin abrupți. Valea Robaia este afluentul ce coboară din Masa de Piatră și după ce trece de îngustarea dintre Râpele Robăii și Muchia Burdimanului se varsă în Vâlsan. Ramificațiile acestei culmi a Chicerii sau podurile interfluviale secundare sunt scurte și mărginite de versanți
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Valea Robaia este afluentul ce coboară din Masa de Piatră și după ce trece de îngustarea dintre Râpele Robăii și Muchia Burdimanului se varsă în Vâlsan. Ramificațiile acestei culmi a Chicerii sau podurile interfluviale secundare sunt scurte și mărginite de versanți abrupți bine împăduriți. Din vârful Masa de Piatră, culmea începe să coboare puternic spre sud, prin Dealul Burdimanu (902m) până la șaua din Valea Iașului la 635m, pe unde trece și șoseaua care face legătura între municipiile Câmpulung și Curtea-de-Argeș, denumită în
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
sunt de aproximativ 20km lungime și 8-9km lățime între cele două văi. Interfluviul Vâlsan - Râu-Doamnei are o dezvoltare spațială redusă și începe în zona subcarpatică cu sectorul vestic al Depresiunii Bahna-Rusului, ce este închisă la sud de Muchia Țiganului. Acest abrupt, Muchia Țiganului, este format de falia cea a decroșat pe verticală peretele de deasupra Lacului Învârtita din Nucșoara, rezultând o diferență de nivel de aproximativ 30m. Trăsăturile morfologice ale acestui interfluviu sunt date de liniile tectonice și de litologie. Prezența
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
depresionară cu Muchia Câmpului și Muchia Rugencei ce separă depresiunile Berevoești și Godeni. Între Aninoasa și Cotești interfluviul este fragmentat de văi torențiale adâncite cu aproximativ 200m față de nivelul culmei (679m deasupra Coteștiului)și terminându-se în valea Bahna sub abruptul de cuestă al dealului piemontan Prislop (689m). Pe spinarea Dealului Ciocanu s-au păstrat depozite piemontane de pietrișuri a căror structură evidențiază concordanța lor cu pietrișurile levantine de Cândești. Deoarece aceste pietrișuri au fost transportate de Bratia, iar sub acestea
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cu alunecări active și monticuli de mari dimensiuni nu a împiedicat formarea și dezvoltarea așezărilor umane și utilizarea acestor terenuri pentru livezi de măr și prun. La sud de aliniamentul Schitu-Golești - Jugur - Boteni relieful modelat în depozitele levantine cu versanți abrupți și scurți aparține domeniului piemontan getic. Interfluviul Argeșel - Dâmbovița este spinarea prelungă a Culmii Vâlnei - Groapa Oii netezită de eroziune la altitudinea de 950m din care au rămas mai înalte vârfurile Groapa Oii 950,4m și Vâlnei 910m. A doua
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
livezile de măr sau prun, până nu demult și gutui. Suprafețele structurale mai înalte sunt ocupate numai de pășuni și fânețe întrerupte pe alocuri de mici lacuri. Spre valea Dâmboviței suprafețele structurale sunt mai puțin extinse dar versanți sunt mai abrupți iar pădurile ocupă suprafețe mult mai mari. Apariția conglomeratelor calcaroase sau a gresiilor calcaroase mai ales în cheile Dâmboviței a creat un relief petrografic specific. De remarcat este și frecvența mare a suprafețelor erodate foarte puternic până la apariția la zi
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Pe această terasă s-au așezat gospodăriile satelor Bădeni, Cotenești, Cetățeni Vale și Lăicăi, de unde în aval de această localitate terasa dispare. La intrarea în sectorul de chei valea este strânsă de versantul estic al culmii Groapa Oii, prin coborârea abruptă a reliefului ruiniform dat de colți și stânci izolate (Colții Doamnei) și de piscurile de gresii calcaroase ce coboară din Leaota, Gărgăunele și Pleașa Popii de pe care stăjuiește Cetatea Negru Vodă. În acest defileu, lunca Dâmboviței se restrânge la câțiva
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
aluviale iar la Lăicăi lunca are deja 600m lățime dar se restrânge din nou în aval pentru a intra în defileul de la Malu cu Flori, apropiindu-se de ieșirea din zona subcarpatică. Albia minoră a Dâmboviței este mărginită de maluri abrupte de 2-3m, are o pantă generală de 1,3m0/00 și o lățime variabilă de maximum 40m în care sunt formate mai ales în sud renii de nisip și pietriș. Valea Bratia are obârșie montană și intră în Subcarpați prin
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
gresie este intercalat sub formă lenticulară în orizonturile marnelor aquitaniene, fapt ce a permis conservarea reliefului cu energie mare. De asemenea rama depresiunii formată din conglomerate helvețiene cu elemente cristaline cu ciment silicios s-a păstrat înaltă și cu versanți abrupți. De la baza acestor contraforturi, acoperite în cea mai mare parte de păduri compacte, și până în luncă, versanții sunt foarte lungi și cu pante domoale. O răspândire mare în cadrul depresiunii o au și gresiile gipsifere intercalate cu gipsuri, gresii sau argile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Între pintenul deluros din partea estică ce se menține la peste 600m altitudine până deasupra luncii și pantele accentuate ale Dealului Toaca, lunca Râului Doamnei este redusă doar la albia minoră de circa200-300m lățime și coborâtă la 480m altitudine. Pe versanții abrupți și afectați de pornituri de teren, se văd conglomeratele, nisipurile și gresiile burdigaliene scoase la zi de eroziunea foarte puternică. Depresiunea Bahna Rusului. Tot pe Râu Doamnei la baza șisturilor cristaline ce coboară din Muntele Șețu s-a format această
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
majoritatea versanților despăduriți, fiind bine reprezentate pe glacisuri și în bazinele înalte cum ar fi pe versantul stâng al Argeșelului, Chicerei, Valea Iașului etc. Prăbușirile, surpările și rostogolirile apar frecvent în acest peisaj subcarpatic și însoțesc majoritatea văilor mari. Versanții abrupți sculptați în gresii sau conglomerate sunt întrerupți adesea de „râpe” de dimensiuni mari, impozante uneori iar dintre acestea mai cunoscute sunt: Râpa Corbului la baza căreia sunt bolovani mari rostogoliți desprinși din perete, cuesta Mățăului înconjurată de grohotișuri cu bolovani
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum și cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau, cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri, etc. Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda - denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susținute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieșinde terase pentru artilerie. Planul cetății a fost trasat în jurul axelor reprezentate de
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Nahal Lahish, la 45 km sud-vest de Ierusalim. Numele ei în limba arabă este Tell ad-Dwayr. Ea face parte în prezent din teritoriul comunei israeliene (moșav) Lahish, întemeiat în anul 1955. Avea o înălțime de până la 40 de metri, marginile abrupte, si se întinde pe o suprafață de 12,4 hectare (pe culme are 7.5 hectare) Țel Lahish a fost identificat ca fiind locul unde s-a aflat orașul antic Lahish de către arheologul britanic William Albright în anul 1926. Zona
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
a dezvoltat aici orașul-stat canaanean nefortificat Lahish, aflat sub dominație egipteană. În epoca bronzului mijlociu orașul a căpătat o mai mare importanță, el fiind înconjurat de un glacis și de un șanț, care au conferit colinei formă dreptunghiulara cu margini abrupte, pe care o are până astăzi, iar în centrul sau a fost înălțat un palat, probabil, al conducătorului cetății, si care a ars ulterior într-un incendiu. Între tăblițele egiptene din epoca bronzului târziu, cunoscute ca "Scrisorile de la Țel al
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
care este Dumnezeu: «ceva asemanator felului în care se văd persoanele în oglindă când trec prin fața ei» un Episcop îmbrăcat în alb «am avut presentimentul că este Sfanțul Părinte». Diferiți alți Episcopi, preoți, călugări și călugărițe urcând pe un munte abrupt, în vârful căruia era o Cruce mare din trunchiuri neprelucrate, de parcă ar fi fost din stejari de pluta cu scoarță cu tot; Sfanțul Părinte, înainte de a ajunge aici, traversa un oraș mare pe jumătate în ruină, și aproape tremurând, cu
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
Transilvaniei; adâncirea precum și îndesirea continuă a generațiilor de văi, în interiorul aceluiași lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de versanți. Forma versanților este foarte variată. După mărimea pantei sunt împărțiți în trei categorii: abrupți, moderați și lini. După forma pantei aceștia sunt: concavi, convecși, rectilinii și complecși. Aceștia din urmă prezintă rupturi de pantă sau linii de inflexiune, pe locurile unde se unesc două din tipurile anterioare. În geomorfologie se folosește o clasificare oarecum
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
rectilinii și complecși. Aceștia din urmă prezintă rupturi de pantă sau linii de inflexiune, pe locurile unde se unesc două din tipurile anterioare. În geomorfologie se folosește o clasificare oarecum evolutivă: versanți tineri, maturi și bătrâni, sau mai simplificată: versanți abrupți (fără pături de alterări) și versanți în echilibru dinamic (cu pături de alterări). Cauza care face ca un versant să îmbrace o formă sau alta este intensitatea eroziunii, care este în funcție de: mișcările scoarței, rocă, climă, vegetație și stadiu de evoluție
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
versant să îmbrace o formă sau alta este intensitatea eroziunii, care este în funcție de: mișcările scoarței, rocă, climă, vegetație și stadiu de evoluție. Evoluția versanților în funcție de climat: a)În climatele umede versanții se tesesc, tinzând la un profil de echilibru. Versanții abrupți se retrag sub acțiunea alunecărilor și a altor procese gravitaționale. Cu timpul, panta versanților se reduce. Când evacuarea sfărâmăturilor de pe versant devine tot mai lentă, el se îmbracă cu o scoarță de alterare tot mai groasă, se acoperă cu vegetație
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
îmbracă cu o scoarță de alterare tot mai groasă, se acoperă cu vegetație și sol. Atunci ai impresia că el nu mai evoluează; s-a atins profilul de echilibru al versantului. b)În regiunile secetoase versanții se retrag, dar rămân abrupți. Aici rocile sunt dezagregate de insolație și îngheț, iar în timpul averselor sunt atacate prin acțiunea de pluviodenudare. Când roca este moale și impermeabilă (argilă sau marna) apar numeroase ravene și ogase, situate unele lângă altele, creând peisaje dezolante numite pământuri
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]