4,105 matches
-
(n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți - 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 - 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX. s-a născut pe 2/15 februarie, 1868, în comuna Butoiești, județul Mehedinți, fiul lui Radu Poppescu și al Juditei Butoi. Tatăl său, născut
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
(n. 11 noiembrie 1883, Talmaza, județul Tighina, Basarabia, Imperiul Rus — d. 28 februarie 1950, București) a fost un istoric și academician român, autor al unor lucrări importante despre literatura română veche, cultura românească în Basarabia sub ocupație rusească, demografia Basarabiei, susținător fervent al introducerii limbii române în școlile din Basarabia, vicepreședinte al Academiei Române între 1944-1948. , fiul lui Nicolae și al Nataliei
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
prilejul de a strînge banii necesari studiilor universitare. În 1907, Ștefan Ciobanu s-a înscris la Facultatea de Litere, secția slavo-rusă, a universității din Kiev, pe care a absolvit-o în anul 1911. În acești ani va fi remarcat de academicianul Vladimir Peretz, care-l va îndruma pe calea cercetării documentelor privitoare la istoria literaturii și culturii românești aflate în arhivele din Ucraina, Rusia și Polonia. După absolvirea facultății, a urmat între anii 1911-1912, cursul superior academic cu specializarea în pedagogie
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
Alexandru Dimitrie Xenopol (n. 23, după alte surse 24 martie 1847, Iași - d. 27 februarie 1920, București) a fost un academician, istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor român. este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. A fost și un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de Nicolae Iorga. Alexandru Dimitrie Xenopol
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
într-atât încât să portizeze cu Securitatea. „Compromisuri” se înțelege trebuie să fi existat, dar acestea nu pentru un beneficiu personal, ci pentru un „rău mai mic”. Numai cine nu l-a cunoscut și citit pe vrednicul de amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susține contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire și o transformare a lui. O somitate ca academicianul Antonie Plămădeală
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susține contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire și o transformare a lui. O somitate ca academicianul Antonie Plămădeală nu avea ce învăța de la mediocritățile din Securitate, este ca și cum ai spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că era evreu, că era de partea evreilor, când El era Fiul lui Dumnezeu, faptul că între evrei și-a desfășurat activitatea
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
(n. 3 martie 1913 la Reims - d. 21 decembrie 1978), a fost un scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, membru al Academiei Franceze. În 1932, sub cupola Academiei franceze, proaspătul academician a fost întâmpinat de către Rene Huyghe cu cuvintele : „Sunteți, domnule, unul dintre cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul dintre cele mai autonome.“ "Roger Caillois" și-a dedicat întreaga curiozitate și independență intelectuală decriptării universului. Se formează în atmosfera
Roger Caillois () [Corola-website/Science/298955_a_300284]
-
în luna mai a aceluiași an pentru a i-l prezenta Ducelui de Bavaria, și în septembrie a trimis un altul Prințului Cesi. Linceenii au jucat din nou un rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești "μικρόν" ("micron") care înseamnă „mic” și același "σκοπεῖν" ("skopein"). Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
(n. 4 decembrie 1883, Călugăreni, județul Vlașca, azi Giurgiu - d. 20 decembrie 1944, București) a fost un academician, autor, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog și publicist român. Specialist în literatura română veche, profesor la Universitatea din București, s-a remarcat prin amplitudinea documentării și prin analiza minuțioasă a contextului istoric și cultural al epocilor literare. Este fiul
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
(n. 15 mai 1900, București; d. 28 mai 1988, București) a fost medic neurolog român, de origine evreu , academician, profesor de neurologie la Institutul de Medicină și Farmacie din București, director al Institutului de Cercetări în Neurologie al Academiei Române. După absolvirea facultății de medicină a Universității din București, a lucrat în clinica de neurologie a spitalului Colentina, sub conducerea
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
fără chip, ... prieteni, care în loc să mă consoleze, ... mai degrabă m-au dus la disperare”" 1817). În această perioadă Goethe o întâlnește pe tînăra de 23 ani, Christiane Vulpius, o fată fără prea multă școală, care descindea dintr-o familie de academician sărăcit. În curând ea va deveni iubita lui - probabil pentru că semăna cu iubita din Roma. În această perioadă publică versurile sale cele mai frumoase și facile, "Römische Elegien" („Elegii romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
(Gheorghe Petrovici, n. 20 noiembrie 1872 (), Tecuci - d. 1 mai 1949, București) a fost un pictor și academician român, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav, concentrat și prin forța de evocare a obiectelor și priveliștelor, prinse în mediul lor imediat. S-a născut în orașul Tecuci din Moldova, într-o familie cu tradiții culturale
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
găzduiește în locuința sa, mai întâi pe strada Laval, lângă Place Pigalle, și apoi pe strada Lepic, în cartierul Montmartre. Cei doi încep o conviețuire care le aduce numai beneficii. La începutul șederii, van Gogh lucrează în atelierul faimosului pictor academician, Fernand Cormon. În acest atelier întâlnește persoane cum ar fi Henri de Toulouse-Lautrec, Émile Bernard și Louis Anquetin. Datorită lui Theo, ii mai cunoaște pe Claude Monet, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac. În doi ani, artistul
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i se fixează domiciliu forțat și i se interzic contactele externe. La 9 iunie 1948 - odată cu reorganizarea Academiei Române, - care ia acum numele de Academia R.P.R. - i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, altor 97 de personalități științifice și culturale românești. În noaptea de 7/8 mai 1950, este arestat de organele securității și întemnițat la închisoarea din Sighet, fără să fi fost judecat și condamnat. Într-una din zilele dintre
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
organizare și funcționare a Academiei de Stiinte Medicale din România" (lege publicată în Monitorul Oficial, partea I, 605/06.07.2004), care prevedea la propunerea sa ca președinte a comisiei de mediere, între altele dreptul de folosire a titlului de "academician" și o indemnizație lunară. Legea a fost aprobată în unanimitate de cele două camere ale parlamentului. (Pentru detalii, vezi și românul memorialistic Ion Pop de Popa, "Dulce și amar", 2005, ISBN 973-596-287-X, p. 93-100.) Urmare a subfinanțării clinicii și a
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
sipag 166-181} .Cunoscut fiind cu preocupări în domeniul transplantelor cardiace în anul 1968 face patrte din CMISIA INTERNAȚIONALĂ 'ciOMS' GENEVA întrunita pentru elaborarea primei legi a transplantului cardiac la om Astfel ROMÂNIA ESTE COAUTOARE A ACESTEI LEGI.[B pag 134-138} ACADEMICIAN ACADEMIA DE STIINTE MEDICALE ROMÂNIA 3/. Avansare la gradul de General maior cu două stele în retragere /veteran de război/ prin decretul Prezidențial 725 din 27 noembrie 2012.
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
periculoasă destabilizare a credinței membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason, în timp ce Biserica Ortodoxă nu avea poziții ostile masoneriei (astfel că arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putut fi simultan clerici ortodocși și francmasoni). În timp s-au creat mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin "Protocoalele înțelepților Sionului", un fals dovedit, și culminând în prezent cu teoriile moderne ale
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
chiar înafara religiilor: acești clerici nu văd nici-o incompatibilitate între credință și mentalitatea francmasonică, iar unii au fost francmasoni, ca de exemplu Mihail Ștefănescu zis "Melchisedec" (1823-1892), episcop al Dunării de Jos și al Romanului, istoric, om politic unionist și academician. Pe planul juridic, mentalitatea francmasonică corespunde cu "Dreptul pământean" care dă aceleși drepturi și aceleași datorii tuturor locuitorilor aceluiași stat, indiferent de starea, originile și convingerile lor, câtă vreme nu au încălcat legile sau câtă vreme și-au împlinit pedepsele
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
între timp, astfel încât Ludovic al XIV-lea a semnat aprobarea regală simultan, atât pentru Boileau cât și pentru La Fontaine, la 24 aprilie 1684. Jean de La Fontaine a susținut la 2 mai 1684 discursul tradițional la primirea sa în rândurile academicienilor. Discursul său a conținut și un elogiu la adresa predecesorului său, Colbert, deși acesta îi fusese un adversar declarat. A participat cu mult entuziasm la ședințele Academiei, fiind printre cei mai perseverenți academicieni ai epocii. A rămas celebră controversa sa cu
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1684 discursul tradițional la primirea sa în rândurile academicienilor. Discursul său a conținut și un elogiu la adresa predecesorului său, Colbert, deși acesta îi fusese un adversar declarat. A participat cu mult entuziasm la ședințele Academiei, fiind printre cei mai perseverenți academicieni ai epocii. A rămas celebră controversa sa cu Antoine Furetière pe tema dicționarului pe care acesta îl tipărise trecând peste „monopolul” pe care îl deținea Academia Franceză în materie de dicționare. Împreună cu Boileau și Racine, La Fontaine a reușit să
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
sa cu Antoine Furetière pe tema dicționarului pe care acesta îl tipărise trecând peste „monopolul” pe care îl deținea Academia Franceză în materie de dicționare. Împreună cu Boileau și Racine, La Fontaine a reușit să îl excludă pe Furetière din rândurile academicienilor; în replică, Furetière a publicat o serie de pamflete, inclusiv împotriva fostului său prieten, La Fontaine, acuzându-l de trădare pentru că apărase privilegiile Academiei. La 28 iulie 1685, împreună cu François de Maucroix, tipărește "Ouvrages de Prose et de Poésie" („Lucrări
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
din cauza tuberculozei netratate. La 6 ianuarie 1693 a murit protectoarea sa, Madame de la Sablière. La Fontaine traduce în franceză "Dies Irae", pe care o citește în fața Academiei Franceze la ședința solemnă ce a avut loc cu ocazia primirii în rândurile academicienilor a lui Jean de La Bruyère. Jean de La Fontaine a murit la 13 martie 1695. Era în vârstă de 74 de ani. A fost înhumat alături de Molière, care murise mai înainte cu douăzeci și doi de ani. Ulterior, (în 1817) rămășițele
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
al Academiei Române (2000) și președintele Secției de Științe Chimice a Academiei Române (2002-2005). Este descendent pe linie paternă dintr-o veche familie de transilvăneni din Săliște, comună emblematică din Mărginimea Sibiului, din care s-au ridicat un număr impresionant de iluștri academicieni: Dionisie Romano, Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, D.D. Roșca, Andrei Oțetea, Axente Banciu, Mircea Săndulescu. Pe linie maternă descinde dintr-o familie tot atât de veche de intelectuali transilvăneni din Hunedoara. Academicianul Mircea D. Banciu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
Sibiului, din care s-au ridicat un număr impresionant de iluștri academicieni: Dionisie Romano, Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, D.D. Roșca, Andrei Oțetea, Axente Banciu, Mircea Săndulescu. Pe linie maternă descinde dintr-o familie tot atât de veche de intelectuali transilvăneni din Hunedoara. Academicianul Mircea D. Banciu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București în 1957. Pasiunea pentru chimie a academicianului Mircea D. Banciu ar putea fi căutată în primul rând în familia sa care, pe parcursul a două generații, numără șapte chimiști, printre
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
D.D. Roșca, Andrei Oțetea, Axente Banciu, Mircea Săndulescu. Pe linie maternă descinde dintr-o familie tot atât de veche de intelectuali transilvăneni din Hunedoara. Academicianul Mircea D. Banciu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București în 1957. Pasiunea pentru chimie a academicianului Mircea D. Banciu ar putea fi căutată în primul rând în familia sa care, pe parcursul a două generații, numără șapte chimiști, printre care și tatăl său, Axente Sever Banciu. Mircea D Banciu a fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]