3,955 matches
-
principale de întrebările sau enunțurile de relansare (De Singly et al., 1998). Întrebările principale constituie nucleul ghidului de interviu și permit explorarea tuturor ariilor tematice de interes. Întrebările sau enunțurile de relansare a dialogului permit celui care conduce interviul să adîncească o tematică sau să depășească un moment de epuizare a unei teme în cadrul dialogului, făcînd trecerea spre o altă întrebare. Reiterația este o modalitate de a-i repeta subiectului într-o formă diferită ceea ce a răspuns, pentru a-l asigura
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cât și bolnavul psihic pot avea în antecedente o „entropie sufletească”. Cu toate că rădăcina este aceeași, lucrurile vor evolua diferit, în primul caz dezechilibrul interior va dezlănțui creația restaurând prin opera creatoare ordinea dorită, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv ordinea interioară a ființei. De multe ori au existat situații când, datorită condițiilor vitrege de viață sau datorită unui ritm de muncă epuizant, s-a subminat rezistența psihică a creatorului, oferind condiții pentru instalarea unei maladii psihice ireversibile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
etc.), în care tensiunea derivă din jocul - și aici cu trimiteri livrești - dintre închis și deschis, ascundere și revelare, dintre hieroglife și „vorbele limpezi”. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor. În Achene zburătoare (1986; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau prin cuvinte. Eul poetic este iremediabil prins între exaltare și melancolie, între percepția disperat vitalistă și cea intelectuală
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
trecut. Și-a îndreptat atenția, de asemenea, spre relațiile care pot fi stabilite între opera literară și cea plastică, spre istoria culturii sau spre aspectele teoretice ale lexicografiei literare. Cartea din 1983, Lucian Blaga și cultura populară românească, dezvoltă și adâncește concluziile din teza de doctorat și constituie o documentată și convingător argumentată incursiune în analiza operei scriitorului, dintr-o perspectivă etnologică, având în vedere rolul creației folclorice, socotită unul din factorii principali în formarea concepției filosofice și în structurarea poeziei
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
omul ei, marea descoperire a Vitoriei rămâne însă păstrarea tinereții, a iubirii. Tema fundamentala, axul romanului în jurul căruia sunt polarizate timpul și spațiul, este căutarea adevărului în labirintul său interior. Vitoria pare aceeași, în exterior, dar viața ei interioară se adâncește. Acolo, în sine, se hotărăște totul. Întreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale ale cunoasterii: știința semnelor, și în deplin acord experiența morală. Primele semne rau prevestitoare sunt visele: cel dintâi vis, care “a impuns-o în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
orientală“, G. Vernescu și Gh. Chițu se pro nunțaseră pentru o înțelegere cu Rusia, iar Nicolae Ionescu și D.A. Sturdza pentru neutralitate (acesta din urmă „crede că e cu neputință o înțelegere cu Rusia“ - Memoriile, vol. IX, p. 11); divergențele adâncindu-se, D.A. Sturdza își dă demisia din guvern la 5/17 ianuarie 1877, spre a reveni, numai pentru câteva săptămâni, ca ministru de Finanțe, la 27 ianuarie 1877. 121. După unele succese inițiale, trupele sârbești ajutate de voluntari ruși și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dreapta și la stînga și în toate cutele mele sufletești”, după canonul Marelui Bordelais. Nu mă întind dincolo de ceea ce am trăit, am observat, am gîndit. Nu împrumut ce n-aș putea returna. Veritabili catalizatori, lecturile m-au ajutat să mă adîncesc în propria-mi sinceritate. *Doamna B. (îmi place să-i zic așa, sună ca într-o nuvelă de Negruzzi) spune despre Cojocaru că are „o minte labirintică”, orientată spre rău. Au fost un soi de amici. Se pare că el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lume. E, întotdeauna, cel ce trăiește la sat mai nefericit decît cel ce trăiește la oraș?” în deceniul care a trecut, „nemulțumirile personale” nu numai că nu s-au atenuat, cum nădăjduiam, dar s-au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică și morală. Nici o adiere de sinceritate. Noile curente de gîndire ocolesc Carpații. În țările din jur s-au produs revoluții, iar noi „jubilăm” sub povara dogmatismului și a amețitoarelor prestigii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tare ispititoare la voroavă epistola dvs., cu puzderia de informații, piste de investigare și amploarea șantierului descris. Cum sunt acum ca somnambulul care umblă halucinat pe acoperiș, În pericol să cadă la cea mai mică „perturbare”, nici nu Îndrăznesc să adâncesc gândul În direcțiile pe care le deschideți, căci m-ar lăsa să Întrevăd câte lucruri pasionante se pot face În deceniile pe care una ca mine le-a consacrat unei unice „cauze”. E Într-adevăr neprețuită această activitate de descâlcire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dar aceasta e doar slăbiciune, doar teama de oribila nesiguranță devastatoare din tot ceea ce facem...”. Vulnerabila venetică Înțelege că „sentimentul sufletului devenise acum un sentiment al trupului - fericirea supremă”. Gradarea epică a arbitrarului și a inevitabilității aventurii („un imens egoism adâncind și Întunecând lumea”) este Însoțită, pas cu pas, de precizia stăruitoare a asimilării ei cerebrale. Autorul o Înregistrează cu un seismograf de ultrafine rezonanțe sufletești. „Gândurile ei urmau căi Îndepărtate, bizare, contradictorii”, spune naratorul. Până la urmă... „se lăsă În voia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tânărul și vârstnicul Cioran. Deja, la maturitate, el pare, atunci când scrie aceste „Însemnări”, mai sensibil la suferința umană, mai vulnerabil, chiar mai tolerant. Singurătatea și luciditatea se joacă și acum cu negația, Într-o formă oarecum frivolă, dar melancolia se adâncește, consecință a dureroasei presimțiri că sfârșitul aventurii sale lumești și păgâne era aproape. Pare acum, Într-adevăr, „mai Înclinat să accepte chiar și lumea vestică liberal-democrată, cu esențiala sa nedreptate, cu oameni de afaceri și comercianți, cu libertățile sale”, scria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-ar datora numai agitației național-țărăniste. Starea de spirit regionalistă a creat-o clasa politică a vechiului regat cu germenele descompunerii străine din sufletul și sângele ei. Partidul național țărănesc n-a făcut decât să exploateze această stare de spirit, adâncind-o și canalizând-o într-o acțiune politică. Exploatarea antipatiei naționale împotriva vechiului regat a fost o acțiune plină de primejdii pentru unitatea noastră națională. Agentul agitator asmuțind masa fanatizată asupra liberalilor, o asmuțea totdeodată asupra unei ramuri a poporului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu luminile și umbrele lor și Comandantul, în discuții purtate de la om la om, încerca să vadă ce gândesc și mai ales ce simt camarazii noștri. Pentru a-și face o imagine globală; el făcea analiza individuală a fiecăruia și adâncea relația numai cu cei în al căror suflet găseau rezonanță, gândurile lui de luptă, chiar înainte de a li se fi mărturisit ce vroia să facă. Această perioadă de tatonări nu a durat foarte mult. După ce a strâns în jurul lui pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de jertfă, ca în final să ajungă la succesiunea pașilor, care trebuiau făcuți pentru atingerea scopului propus, cunoscut acum tuturor celor antrenați în acțiune: dărâmarea regimului în frunte cu însuși regele Carol al II-lea. Pe măsură ce această pregătire sufletească se adâncea, tot ce păruse la început o fantomă, un vis greu realizabil, prindea contur de realitate prin pașii mărunți spre finalizarea lui, pe care îi coordona cu măiestrie neîntrecută Horia Sima, asemeni unui mare maestru de șah. Cei care fuseseră cooptați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fost complet neașteptat. După ce, în seara zilei de 8 decembrie 1942, s-au predat toate declarațiile luate, celor implicați, Gestapo ului, Wilms, delegatul poliției pentru lotul de legionari, era nemulțumit că această conspirație nu fusese descoperită de el. Astfel, în loc să adâncească cercetările a chemat la anchetă pe descoperitorii rețelei de agenți. S-a alarmat și centrala de la Berlin, care a trimis un comisar special, care să-l asiste pe Wilms, la interogatoriile ce le lua camarazilor noștri. În același scop a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din expunerea de motive a acestui Decret-Lege, care arată că el înseamnă numai un punct de plecare într-o lucrare pe care timpul urmează să o definească și să o desăvârșească. Această profeție s’a împlinit, căci legislațiile ulterioare au adâncit opera începută, chiar mai curând decât toate așteptările. În adevăr, C. La aceeași dată de 9 August 1940, și pe baza principiului că sângele românesc constituie un element principal de așezarea nației și a unității de rasă, s’a publicat
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
economică are un ritm mai lent datorită îngreunării comunicațiilor și transporturilor. De aceea, ea reclamă în această perioadă un personal mai numeros ca în timp de pace, îndeosebi pentru industrie și pentru comerț. Apreciem că nu este oportun să se adâncească mai mult revoluția economică și să se realizeze eliminarea totală a personalului și capitalului evreesc, tocmai acum când întreaga armată este mobilizată, iar înlocuirea evreilor cu români în funcțiunile economice devine aproape imposibilă. 8/. - Înmulțirea cazurilor de scutire de muncă
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
mari în zidul de piatră. Prin ele se prelingeau șuvițe de apă care se scurgeau în râu. Din curiozitate, am îndreptat lanterna spre una dintre fisuri, dar n-am văzut nimic. La intrare părea îngustă, dar se lățea pe măsură ce se adâncea. Nu m-a tentat să mă aventurez. Cu lanterna în mâna dreaptă, am început să urc asemenea unui pește care se avântă în amonte. Lespedea era udă, așa că trebuia să pășesc cu grijă. Dacă spărgeam lanterna sau cădeam în râu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până la bancul de nisip ca să le dau firimituri de pâine animalelor. Aveam întotdeauna prin buzunare. La început au ezitat, dar acum îmi mănâncă din palmă. Doar cele bătrâne și puii. Pe măsură ce toamna înaintează, tristețea din ochii lor pare să se adâncească tot mai mult. Frunzele se-ngălbenesc, iarba se ofilește. Sunt semne ale unei perioade lungi și grele. Fără mâncare. Bătrânul îmi prezisese că va fi și pentru mine o perioadă lungă și grea. Cu siguranță. 11 În țara aspră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
craniu și-l duc la masa mea. Ea mă ajută. Mai întâi ia o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând să emane căldură. O căldură care să mi se transmită. Când ajunge la o anumită temperatură - nu prea mare, ci doar ca o pată de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
becul galben ce atârna din el. Oricât de împietrită îmi devenea inima și oricât de tare mă pecetluia iarna, nu aveam de gând să mă culc cu ea. Un asemenea gest m-ar fi răvășit și mai tare, ar fi adâncit și mai mult senzația de pierdere a propriilor mele drepturi. Cred că Orașul își dorea să mă culc cu ea, considerând că i-ar fi mai ușor astfel să pună mâna pe sufletul meu. Fata a așezat craniul lustruit în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
valorile estetice ale literaturii și artei interbelice. Atitudinea reiese chiar din articolul-program, Argument, semnat de Eugen Jebeleanu. Atașamentul la principiile realismului socialist este afirmat și de Zaharia Stancu, prin articolul În fața Congresului (8/1948): „Oamenii artei își iau angajamentul să adâncească problemele ideologiei marxist-leninist-staliniste. Ei își iau angajamentul să folosească arta lor ca o armă de luptă împotriva imperialismului, ca o armă de luptă în folosul poporului.” Rubricile obișnuite sunt „Restituiri”, „Bibliografie”, „Reconsiderarea clasicilor”, „Baricada”, „Medalion”, „Alb și negru”, „Cărțile și
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
și/ veșnice borțoase, sunt/ singura tristețe cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia în cea de-a doua carte, El-Roi (1997), lirismul se epurează de sonuri false, iar filonul vizionar-oniric se adâncește. F. uzează de un aparent neorealism, de sugestia sau de implozia unui metaforism agresiv, într-un discurs care mimează poezia cotidianului. Temele fundamentale rămân moartea și memoria. Poetul, „arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]