7,542 matches
-
sa putea fi foarte dură. Dar atât prietenii, cât și angajații știau la ce să se aștepte de la el. Cel mai bun lucru era că, după ce se străduia și rezolva situația, nu mai aducea niciodată vorba despre aceasta. Era un adept al confruntării, corectării și mersului mai departe. Conform unui studiu recent, 71% din forța de muncă activă din Statele Unite urăște zilele în care se îndreaptă spre serviciu. Nu este vorba despre munca fizică pe care o fac, ci despre mediul
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
acest fenomen. Necesitatea intervenției guvernamentaletc " Necesitatea intervenției guvernamentale" Necesitatea intervenției guvernamentale a fost susținută nu numai de teoreticienii stângii, ci și de cei de dreapta. În acest articol, vom insista asupra argumentelor dreptei în ceea ce privește necesitatea intervenției guvernamentale. Atât autori liberali, adepți ai economiei neoclasice, precum Hayek (1983), cât și teoreticienii alegerii publice (Lipsey și Chrystal, 1999; Buchanan, 1997) susțin necesitatea intervenției guvernamentale pentru a corecta anumite eșecuri specifice pieței libere. Lipsey și Chrystal (1999) argumentează faptul că intervenția statului este justificată
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Stănescu, eminescianizând (mai târziu), descoperind "adevăruri": Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide./ Îl deschid,/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi, jumătate/ din cât văd cu unul." Trebuie remarcat faptul că Geo Dumitrescu are cei mai mulți adepți și poate se bucură de simpatia cea mai largă printre tinerii poeți. Este foarte important faptul că el există în epocă prin versuri din 1946, apoi din 1963, 1966 prin accentul polemic și o anumită dispozițiune critică, profeție și generozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sintetică, devine fidelă față de realitatea psihica 12. Asimilarea tradiției, a temelor și a problematicii cuprinse în perioada interbelică, filtrate prin sensibilitatea modernă, este o altă trăsătură a creației poetice de astăzi. Poeții stau sub influența marilor personalități care au creat adepți, contribuind la diversificarea și individualizarea prin sinteză a conținutului și a posibilităților de expresie a poeziei contemporane. S-au făcut simțiți, cum remarcă și M. Mincu, în această perioadă: Lucian Blaga, mai mult în problematică și în intuirea universului specific
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
www.rap.inforapart.eu) Motivația: Poemele lui Nichita Stănescu pun în mișcare o serie de concepte geometrice și logice precum punctul, linia, pătratul, cercul, cubul, sfera, numărul, aleph. În abordarea problemei infinitului (și nu numai), Nichita Stănescu nu este un adept al logicii matematice, ci recurge la intuiție, despre care Poincaré spunea: "...se pare că te naști geometru, adică intuitiv, sau analist, adică logician". Din acest punct de vedere, poetul rămâne un geometru, adică un intuiționist convins... până la capătul vieții. GRUPA
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și atașant semnificația înaltă pe care regizorul știe să o dea ideii de demnitate, de libertate și de conștiință... (Dinu Săraru) ...L-am regăsit pe tânărul regizor Alexa Visarion din spectacolul său de diplomă Cartofi prăjiți la orice, în continuare adeptul unui teatru dur, vibrant, de puternic impact emoțional, teatru cu adresă imediată, dar maturizat, câștigat în experiența muncii cu actorii. Procurorul e un spectacol de autor, la fel cum am spune un film de autor. Decupajul regizoral operat de Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Harta referitoare la structura politică a Parlamentului European în 2004 (2007) a fost realizată pe baza datelor de la 1 ianuarie 2007. Extrema dreaptă, cu apariții sporadice în trecut, când a fost reprezentată de parlamentari din Germania, Italia și Franța, are adepți în vremurile noastre și va avea și pe viitor în Belgia, Austria, România și, probabil, Bulgaria; Se evidențiază diversificarea continuă a numărului de grupuri parlamentare, de la 4 în primii ani ai Adunării, la 7 în prezent (pentru câteva luni, în
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
în plan filozofic -, răsunau totuși într-o epocă în care se simțeau încă din plin efectele atacurilor unui Kierkegaard la adresa "Sistemului" lui Hegel, sau implicațiile romantice ale filozofiei lui Schopenhauer, care în mod paradoxal "ținea să fie socotit un credincios adept al criticismului"137, ceea ce până la un punct chiar și este, dacă ne gândim, bunăoară, la modul de reprezentare a lumii, ori la situarea față de "lucrul în sine". Cu Dilthey ne aflăm deci într-o perioadă când "categoriile mobilității" reușiseră să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și încununarea istoriei societății.173 În schimb, Dilthey crede numai în ideea de progres paradigmatic, adică într-un progres al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu poate fi pe deplin conciliată cu ideologia progresului nici măcar în ordinea cunoașterii științifice, așa cum va demonstra, de pildă, Th. S. Kuhn în privința revoluțiilor științifice 175. Dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atât, el are în vedere fundamentarea unei "morale pozitive" sau a unei "religii pozitive", al cărei obiect de cult este "umanitatea"191. (În paranteză fie spus, Dilthey n-ar fi îmbrățișat nicidecum o asemenea idee. Reamintim că el nu era adeptul globalizărilor abstracte, socotind că acestora le lipsește "unitatea conștiinței de sine și a acțiunii, unitate pe care o exprimăm prin conceptul de suflet". Subliniem că aici este vorba, firește, despre sufletul individual, căci sufletul colectiv un Volksseele de pildă rămâne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din aceeași zonă: încadrarea unor artiști de altminteri, foarte diferiți în multe privințe în programul unui curent, așadar într-o paradigmă estetică ale cărei exigențe încearcă să le satisfacă într-un efort creator, poate nu atât de depășire a celorlalți adepți ai aceleiași ideologii artistice, cât mai cu seamă de autodepășire, sau măcar de reprezentare inedită, personală, a unei problematici comune. j) Concluzii despre continuitate și discontinuitate în filozofie Pentru a pune mai limpede în evidență aceste concluzii, vom încerca să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această idee, cu observația că o asemenea "calitate structurală" poate fi pusă în evidență abia după ce se vor fi stabilit "interdependențele" dintre părți. Adăugirea de mai sus este menită să sublinieze că vorbind despre integrarea elementelor în sistem nu suntem adepții ideii potrivit căreia întregul preexistă părților și are o valoare explicativă în raport cu ele. Facem această precizare cu atât mai mult cu cât Mircea Florian îl socotește pe Dilthey printre aceia care acreditează "primatul totalității", fiindcă vizează structura, forma lucrurilor 9
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauung, și nu drept strenge Wissenschaft. Husserl nesocotește "presupozițiile asumate" de Dilthey, încercând să-l scoată pe acesta din coerența lui, spre a-l împinge în propriul sistem de gândire; ca să spunem așa, el încalcă regulile jocului, cu toate că, altminteri, este adeptul unui purism metodologic. Husserl insistă asupra necesității respectării purității metodologiei științifice edificate pe baza unei reine Logik. Așa cum "matematicianul nu se va îndrepta nicidecum spre istorie pentru a dobândi lămuriri asupra adevărului teoriilor matematice", tot astfel ar trebui să procedeze
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Din perspectiva acestei distincții care, după cum am văzut deja, apare clar încă de la Dilthey, odată cu stabilirea raportului dintre Naturși Geisteswissenschaften -, credem că ar fi interesant de făcut o comparație metodologică între cele două tipuri de psihologie. Diferențele de metodă dintre adepții unei erklärende și, respectiv, ai unei verstehende Psychologie ar putea constitui un punct de plecare util pentru a judeca demersurile orientate după modelul științei clasice a naturii, pe de o parte, și demersurile hermeneuților, pe de cealaltă parte. "Monismul" și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
avea o cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu ceva "insondabil", dincolo de care intelectul nostru nu mai poate înainta. În ciuda acestei "slăbiciuni", a acestui eșec susțin adepții modelului relativist -, este bine că se întâmplă așa, fiindcă aici avem de-a face în fond cu "o limitație ce nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei. Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spune Blaga, precizând că în nici una din formele sale progresul "nu afectează întru nimic existența omului în anume coordonate metafizice."98 Tocmai de aceea, odată cu fiecare viziune despre lume, filozofia se află la început de drum. Călăuziți de modelul pluralității, adepții relativismului în filozofie dau așadar un răspuns afirmativ la chemarea unor astfel de ispite. Ei prețuiesc asumarea destinului de creator, demersul în sine, și nu neapărat rezultatele investigației metafizice, măsurate după criteriile univocității și "supratem-poralității" științifice. Aceste rezultate nu au
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cadrul unui pluralism filozofic conștient asumat. NOTE ȘI COMENTARII 1 Apud V. Drăghici, Prefață la W. Dilthey, Construcția..., p. 6. Neîncrederea în imuabilitatea categoriilor este, de altfel, în spiritul epocii, luând forme mai mult decât relativizante. În această privință, un adept al ficționalismului precum Hans Vaihinger promovează un scepticism radical. El consideră, de exemplu, că "marile probleme universale se ivesc în urma unei transpuneri nejustificate a categoriilor", fiindcă "asupra a ceea ce este cu adevărat real nu se poate aplica, probabil, nici măcar legea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în scrierea cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de aici confuze și interpretabile!), atunci când Foucault a adoptat o manieră filosofică în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și contra-efecte la o serie de acțiuni și de intervenții (politice). Aceste efecte "îmbracă" diverse forme și vin din toate părțile societății! Coșmarul sistemelor politice e exercitarea puterii într-un mod radical, imprevizibil și difuz. O propagare de efecte, noi adepți și noi strategii pentru distrugerea monopolului arbitrar pe o putere care se vrea "politică" și își arogă "suveranitatea" asupra civililor. Puterea politică, deși profund religioasă, nu e deloc suverană. Ea nu controlează decât o parte din suma de acțiuni și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de elită, fără a avea conotația de astăzi (ceva "fără formă", impersonal și non-distinctiv). Individualitatea era o onoare și un privilegiu regal. De exemplu, Voltaire era o individualitate. Ceea ce avem după 1800 este o generalizare a acestui concept, prin sporirea adepților unor idei liberale și prin formarea sistemelor de educație în masă. Așa-numitele meserii liberale (profesor, doctor, avocat etc.!) sunt la intersecția dintre necesitatea formării omului un ideal al Luminilor și constituirea sistemelor de instrucție publică (școli, universități etc.). Nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și conturarea unei puteri-cunoaștere în Europa Occidentală au "descompus" societatea civilă latină a cărturarilor și artiștilor. Această societate civilă este un mimesis la structura statului politic modern, din moment ce ea "împrumută" același regim al puterii, bazat pe lideri (de opinie) și adepți, care să-i urmeze, într-o simbolistică cultural-mentalitară, identitară. De altfel, ideea liderului, a conducătorului provine din tradiția creștină a bunului păstor, a pastoratului, a exercitării puterii într-o formă pastorală. Păstorul și turma sa iată o relație de putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spune, prin atitudinea sa publică. La fel ca Braudel, profesorul-militant a încasat-o și de la stânga și de la dreapta franceză, de la toți autosuficienții diverselor facțiuni ideologice și politice. Din perspectiva prezentării cunoașterii sale, a formării discursului său, Foucault a fost adeptul unor raporturi de tip semiotic/semiologic, astfel că relațiile de putere și instituirea anumitor regimuri pentru socio-umane nu ar fi posibile fără anumite semnificații, ce dau naștere unor noi discursuri, iar acestea, conform teoriei lui Foucault, sunt localizate în semnificațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
activează în economie este în opoziție cu burghezul cetățean. Nu era greu, în aceste condiții, să apară o critică la adresa societății moderne. Primii socialiști sînt dominați în parte de ideile utopice, în parte de ideile Revoluției franceze. Saint-Simon a fost adeptul unei istorii care prezintă lungi perioade organice, în care tehnologia și ordinea socială coexistă în mod armonios și perioade de criză caracterizate prin dezechilibru între cele două. În aceste perioade de crize apar mișcări violente care au drept scop eliminarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest duel intelectual. Cu toate acestea, contrafactual vorbind, este mai corect spus că Marx a reușit să cîștige bătălia, dar nu și războiul, stare de fapt ce poate fi constatată din evoluția socialismului european în ultimul veac. Louis-Auguste Blanqui era adeptul revoluției realizate de către un grup de "revoluționari de profesie". O mînă de oameni fermi, care știu ce doresc încerca să obțină (chiar prin mijloace violente) puterea politică după care, prin intermediul terorii, ei au datoria să elimine orice opoziție și să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pentru socialism a impus și ideea regăsirii celor două pe un teren comun. În acest sens, apariția Kominternului a fost expresia aducerii practicului pe terenul doctrinar, în timp ce social-democrația a reprezentat oarecum modificarea doctrinei pentru a fi în concordanță cu practica. Adepții revoluționarismului s-au constituit începînd din primul deceniu al acestui secol ca o orientare aparte, iar după victoria lui Lenin în Rusia și-au constituit propria organizație: Kominternul. În epoca în care s-a desfășurat Revoluția rusă, bolșevismul s-a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]