6,732 matches
-
londoneză a centrului Rockefeller, ce trist!) și m-am îndreptat către clădirea Mowbray Steiner. Recepția probabil începuse deja; era momentul să-mi intru în rol. Bill, care venise de la șapte, era instalat după birou. Ochii lui s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în Toscana, iar accesoriile de oțel arătau de parcă fuseseră cumpărate en gros de la magazinul Conran. La capătul celălalt, prin ferestrele franceze, se vedea o grădină de mărimea terenului de cricket al Lordului, însă mai bine întreținută. Am scos sunete de admirație. —Îți place? a întrebat Suki senin. Ah, ce mă bucur. Ai vrea să-ți fac turul casei? Ce puteam să spun? Ne-am petrecut următoarele douăzeci de minute bătând în sus și-n jos scările acoperite de carpete de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
niciodată Poliției ceea ce tocmai ți-am spus ție. Asta este. Astea fiind spuse, și-a ridicat capul și s-a îndepărtat de mine spre cealaltă parte a camerei, fără să se mai uite înapoi. Am privit-o fără voie cu admirație amestecată cu milă cum se îndepărta. James nu-i va ajunge niciodată la nas, fiind tipul de bărbat care prefera femei vesele și fără pic de creier în locul unora serioase, care l-ar iubi fără să îl critice. Chiar dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
De la restaurante. Dominic a zâmbit. —Personalul meu, a răspuns ușor, face ceea ce i se spune. Altfel rămân fără slujbă. Presupun că la asta sunt pe sistemul vechi. —Pur medieval. Fără a fi deloc jignit, s-a uitat la mine cu admirație sinceră. —Sebastian este un bărbat norocos, a spus. Prin asta nu vreau să insinuez că aparții cuiva. Sunt chiar sigur că nu. Capacitatea lui de a exprima admirația, evitând totodată să fie atât lingușitor, cât și a-l face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
medieval. Fără a fi deloc jignit, s-a uitat la mine cu admirație sinceră. —Sebastian este un bărbat norocos, a spus. Prin asta nu vreau să insinuez că aparții cuiva. Sunt chiar sigur că nu. Capacitatea lui de a exprima admirația, evitând totodată să fie atât lingușitor, cât și a-l face pe cel admirat să se simtă obligat în vreun fel, era impresionantă. M-am uitat înapoi la el cu aceeași lipsă de prefăcătorie cu care se uita și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
după prânz, când slăbește atenția, că și atenția-i fomistă... Toți cheltuie banii în două-trei zile, neveste, pensii alimentare, rate la case, mama lor de bani, și tu în timpul acesta de suferință ești domn. Boier american, nene, te laudă de admirație lumea, uite-l că nu e din ăia care-a decăzut în alcoolism, și tu rabzi, strângi din măsele, îți blestemi norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după avans, dacă chestia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și care pot trăi și fără acele mici, neînsemnate în fond, gesturi zilnice care dau contur omului. Care îl fac frumos. Care înseamnă măreția și unicitatea lui. Gând păgubos, desigur. Dar venit din mare dragoste pentru oameni. Un fel de admirație tâmpă pentru om. O admirație bulversantă pentru tot ceea ce înseamnă om. Un gând aiurea, desigur. De unde să știu eu ce-i omul? De unde să cunosc eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără acele mici, neînsemnate în fond, gesturi zilnice care dau contur omului. Care îl fac frumos. Care înseamnă măreția și unicitatea lui. Gând păgubos, desigur. Dar venit din mare dragoste pentru oameni. Un fel de admirație tâmpă pentru om. O admirație bulversantă pentru tot ceea ce înseamnă om. Un gând aiurea, desigur. De unde să știu eu ce-i omul? De unde să cunosc eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care-i dau contur frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci cu mușama, cântare sau scuipători, duhul unui timp trecut. Mulți se revăd ca într-un ritual. Se privesc, o admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri sau simple zvonuri, cu îngroșarea listelor cu cei morți, „până ieri l-am văzut“. Un bătrânel, alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această cauză, o mare diferență între scrierile despre anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem ce să ne spunem. Aproape nici nu ne mai privim. E greu să-l prind în această pagină, acum. Atunci, în urmă cu ani, îmi stârnise un fel de admirație disprețuitoare. Stătea acolo, la fereastră, și-și privea, spunea el, casa. O parte din clădirea de peste Bulevard o moștenise de la răposata soție. Îi fusese confiscată. Făcuse pușcărie, iar când se întorsese nu mai avusese unde să stea. Își înjghebase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am auzit că o scrieți. Eu sunt așa, mai directă, fără poezie, că, dacă e să se întâmple și la o adică chiar o vrei și tu, tot acolo ajungi și fără prelucrarea de talente. Dar, zău, chiar e de admirație tehnica cu care le trageți pă lichide spre interior. În afară de chestia aia cu debaraua, de-am râs în tot nenorocu’ meu, se uita toți și râdea și am râs și eu, că erați ca la cinema, filme d-alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde mă găsești, nu? Încuviință. — O să aștept. — Și eu. M-am Îndepărtat, cu privirea atîrnată de a ei. Paznicul, expert În asemenea episoade, se pornise deja să-i deschidă poarta. — Ghidușule, Îmi șopti el În trecere, nu fără o anume admirație. Pe cinste bombonică. Am așteptat pînă cînd Bea a intrat În clădire și am pornit-o la drum repejor, Întorcîndu-mi privirea la fiecare pas. Încetul cu Încetul, mă năpădi certitudinea absurdă că totul era posibil și mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
între amicii de altădată. B. Elvin vede în cei doi bătrâni „o întreagă categorie socială - mica burghezie izolată de viață vie”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 114. footnote>. Comicul izvorăște din lansarea fanteziei bătrânului într-o evaziune fără limite în fața admirației ambiguie a consoartei. În postura de atotștiutor, Conu Leonida devine o „enciclopedie caricaturală” de idei, de teorii despre revoluție: republica, mitul lui Garibaldi, „fandascia”. Definițiile lansate de Leonida au o multiplă semnificație și funcție: comică, dramatică, politică. Ele au fost
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
omului de obsesiile și forțele răului și pasiunilor. El este autorul celebrei teorii a catharsis-ului, a purificării prin artă. Discutând despre cauzele satisfacției produse de reprezentarea obiectelor hidoase, Aristotel atribuie fenomenul unei duble rădăcini a plăcerii procurate prin imitație: admirația pentru o tehnică desăvârșită a imitării, dar și bucuria recunoașterii modelului în imitația sa. Această estetică a receptării aristoteliene reunește un afect senzorial cu un altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu o eliberare exterioară și interioară. Astfel, pe de o parte, identificarea emoțională cu eroul tragediei îl
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul sunt valorificate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
din rădăcini, Oliver venea să-și usuce frunzele aici. În afară de aceasta, În incintă găsise printre pacienți, dar și printre studenți și medici, noi adepți. Spre deosebire de starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect și admirație În fața lui Oliver, ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându-se spre el, „nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Iași Îi impune călătorului venit din provincie și obișnuit să vadă În preajma sa doar clădiri mărunte și făcute În grabă un sentiment de mândrie națională. Privind-o ori din față, ori din spate, nu-ți poți stăpâni strigătul lăuntric de admirație: „Ce construcție solidă, ce turn, ce coloane, ce bolți, astăzi asemenea clădiri nu se mai fac!”. Și chiar dacă turnul de pe acoperiș a fost retezat la jumătate și dinăuntrul lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mama mea. Ce zici, Popescu?“) Eu respect propozițiile esențiale privitoare la cinstea istoricului și la loialitatea lui față de fapte și documente. N-am uitat principiile sănătoase pe care m-ați pus să le Învăț pe dinafară. Știu că indignarea sau admirația pot să apară În orice descriere de fapte istorice, dar că ele nu trebuie niciodată să țină loc de explicație, dar... dacă totuși facem loc indignării și admirației, de ce am ezita să facem loc și ironiei, burlescului, tuturor celorlalte sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
m-ați pus să le Învăț pe dinafară. Știu că indignarea sau admirația pot să apară În orice descriere de fapte istorice, dar că ele nu trebuie niciodată să țină loc de explicație, dar... dacă totuși facem loc indignării și admirației, de ce am ezita să facem loc și ironiei, burlescului, tuturor celorlalte sentimente care pot apărea În timpul descrierii? Gândiți-vă puțin la colinde, domnule profesore! Ce fel de istorie este aceea din textul colindelor decât una exactă și sentimentală? Și scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel de istorie este aceea din textul colindelor decât una exactă și sentimentală? Și scrisă (spusă, mai bine zis) de poporul Însuși! Și spusă fiecărui membru al comunității, strigată la fiecare fereastră, democratic. Și Însoțită de umor, de ironie, de admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
deși erou a numeroase legende romantice, apare în istorie cu mult mai mare decat în ficțiune ( creație artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de către califul arabilor , vestitul Harum al Rașid ,un prinț tot atât de viteaz și de înțelept ca și Carol Magnul . Pe lângă multe alte daruri bogate , solii aduseră cu ei un orologiu , cel dintai ce s-a văzut în Europa ,care a 8stârnit admirația tuturora . Avea forma unui edificiu cu 12 ziduri și 12 uși . Ușile formau firide și în fiecare dintre aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]