35,844 matches
-
pe agronom. Când s-a întors, s-a oprit în mijlocul camerei și, zâmbind unui gând, a clătinat din cap. Măi, măi! Strașnic om și inginerul ista. Nu te mai saturi să-l asculți... Dacă ar fi alte vremuri... ne-am aduna seara colea sub nucul din grădină și am sta la cislă până hăt în noapte. Dar așa, trăim ca sălbaticii. Vrei să stai de vorbă cu un om, trebuie să te uiți în dreapta și în stânga, să nu te vadă mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel și mergeam undeva sau... ” a fost primul lui gând. Scene
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât se poate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în fiecare seară. Hai s-o facem ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce fel de armistițiu?” După ce ne-au ocupat jumătate din țară? Nu-i mai scoți pe ruși de aici cât îi hăul!” - mă întrebam eu. „Comunică ostașilor și rămâneți în așteptarea noilor ordine!” - a încheiat colonelul, cu glas amar. Am adunat oamenii și le-am spus exact ce am aflat de la colonelul Brad Filip. Să vezi dumneata ce ți-i omul... Unii chiuiau și râdeau, strigând: „Fraților! E armistițiu! E pace! Nu mai suntem în război cu rușii!”... Alții plângeau... Câte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar? Soluția e simplă. Adunăm lemne, stuf... Tot ce plutește și facem o plută. Hăinuțele pe ea și noi înnotăm ținându-ne de plută. Mai periculoși sunt grănicerii”... Am stat două nopți și două zile pe o ridicătură de pământ și am ținut sub observație
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă rar de tot” - m-o lămurit Filip. Între timp, am adunat materiale pentru plută. Apoi eu am meșterit-o. Ca la carte! În sfârșit, iată-ne dincoace de Nistru... Dimineața - după ce ne-am văzut cumva la adăpost - nu-mi mai puteam lua ochii de la apa Nistrului... Filip m-o lăsat o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de pe câmp. Poate căpătăm ceva de mâncare și”... „N ar fi rău. Numai să vedem cu cine. Să ochim niște bătrâni, pentru că ei mai au încă suflet românesc” - l-am aprobat pe Filip... Ne-am apropiat de doi bătrâni care adunau păpușoii în glugi. „Doamne ajută!” - am strigat noi de departe. „Mulțămim dumnelor-voastre!” - o venit răspunsul bătrânei - oprită să-și tragă sufletul. Ne privea cu o curiozitate cuminte. Bătrânul - îndreptându-se din șale - o răspuns la fel, adăugând: „Uite bre, ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în Prut”... Într-o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
boul când își dă importanță. În cele din urmă, i-a șoptit ceva lui Chersân, care a prins a vorbi: Lăsați-l în pace pe tovarășu’ Daurel! Nu vi-i rușâni, față de tovarășu’ Tașmău, delegat de la raion? Noi ne-am adunat să grăim dinspre întovărășală și voi nu mai isprăviți cu prostiili. Amu-ia partidu’ nostru vrea ca țărani de la sate să să unească cu pământu’ cu boi cu cai cu plugurili cu căruțâli și cu toți la un loc să facă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai cu spor împreună și mai bine. Că ne-o esploatat de tot burghezo-moșerimea de la orașe și sate! Că amu’ mai avem chiaburi la sate și trebuie să luptăm în coantra lor și a esploatări lor! De asta ne-am adunat noi aicea ca să sfârșâm cu esploatarea omului și să facem întovărășală între noi... Cu boi cu pluguri cu... Până la urmă, Chersân a rămas cu mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă cu „întovărășala”, da’ cu chiaburii îi nevoie mare - a apreciat situația Costăchel. Îl rog pe tovarășu’ deleagat de la raion să ne spuie de ce vrea partidu’ nostru să ne adune în întovărășală și cum să luptăm coantra esploatări - a reluat Chersân firul pierdut al vorbei. Tovarășul Tașmău - delegatul de la raion - s-a ridicat încet și important. După ce și-a încheiat nasturii de la tunică, sprijinindu-și degetele în tăblia mesei, a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rai” îi întovărășirea și ce „dușmani” îs chiaburii... Chiar și învățătorii au fost obligați să-și călce în picioare demnitatea... Toți însă care au trecut pe la Costăchel și Petrache au primit același răspuns: Nu!! O zloată uitată de Dumnezeu își aduna omătul ud din ceruri... Plutea ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de poartă. Costăchel a întors capul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Iarna însă când viscolul și gerul împovărau drumul, venea mai rar. Suplinea totuși lipsa ei prin scrisori calde pe care tatăl și mama ei le citeau de câteva ori, apoi le puneau la păstrare într-o cutie de pantofi unde adunau comorile familiei: un ceas de buzunar, dăruit de colegii lui de serviciu la ieșirea lui la pensie, doi cercei de aur purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea, succedându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aveau suficient timp pentru a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care putea lucra în favoarea lor. * Când începu noul an școlar, toamna se și grăbi să scuture frunzele pomilor. Apoi, viforosul noiembrie, împovărat cu toate vânturile adunate din cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit străzile era vântul. O dată cu parcurgerea primului trimestru școlar, acest mesager aduse și primele semne ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi întâlniți numai oameni încotoșmați, a căror identitate nu putea fi stabilită. Când nu poți vedea ochii oamenilor e ca și cum te-ai întâlni cu stafii. Simonei i se părea că fiecare anotimp rece, ce-i era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei jucării și lumini strălucitoare. Nu se știe pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Beatrice și le însușise deja. Uneori aceste prelungiri frizau indecența. Doina își aștepta soțul la masă și dorea să-și rezerve câteva ore de intimitate în căminul conjugal. Simona însăila pe o pânză imaginară o sumedenie de gânduri, care se adunau asemenea unor nori tulburi pe un cer de vară. Când se afla în casa doctorului și acesta nu era acasă, prelungea înadins meditația, cu intenția de a-l întâlni pentru a schimba câteva vorbe și apoi să părăsească mulțumită incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Și nemaiputându-și înfrâna gândurile ce-l năpădiră, urmă întunecat: uite ce am crescut noi, Maria! Uită-te și tu și spune-mi dacă asta e fata noastră! Tatăl Simonei era vădit iritat pentru că, după fiecare rostire, făcea o pauză, adunând cu greu silabele în cuvinte ce exprimau obidă, tristețe, dezaprobare... Tată, mamă!... Tonul implorator nu curmă discuția începută. Tatăl continuă: Fiica noastră va avea un copil! Poți să ne spui ceva și despre tatăl acestui copil, încercă el să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
opri. Las-o! Ea și-a ales această cale. Să meargă prin gropi, dacă nu i-a plăcut drumul drept. Las-o, Mario, las-o! Costache se stăpânea să nu izbucnească în plâns, dar numai el știa câte lacrimi se adunaseră în sufletul său lovit de această nechibzuință a fetei lui. Dumnezeu să te aibă în pază, fata mamei! spuse Maria, dar Simona era departe de binecuvântarea mamei sale. Aceasta o urmări cu inima frântă de durere prin geamul ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o telegramă o anunța că mama ei decedase. Atunci își luă băiețelul în brațe și o porni spre gară, fără prea multă pregătire. Când ajunse în dreptul casei de care se simțea legată cu toate fibrele ființei ei, văzu multă lume adunată în curte. Era chiar ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima slujbă, prohodul cum se spune, înainte de a o porni pe mama sa pe drumul fără întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deci nu o iertase. Deodată, mulțimea se precipită. Mai mulți oameni purtau pe umerii lor sicriul mamei ei dragi. O țineau pe umerii lor, încât nu a putut să-i zărească chipul pe care cu siguranță ar fi deslușit durerile adunate în ultimii ani de când nu-și văzuse fata. Biata bunică nu avusese niciodată bucuria să-și dezmierde măcar o singură dată unicul ei nepoțel. Și în plus, plecase din lumea aceasta cu o durere pe care n-o putuse împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
locul șefului nostru numai o săptămână. N-a fost nevoie de mai mult timp că și-a dat repede arama pe față. * Doctorul Iftode, așezat la noul său birou cu o mină de stăpân absolut, găsi că e necesar să adune tot personalul din subordine cu scopul de a face comunicările pe care le credea a fi urgente și de a fixa liniile directoare ce trebuiau urmate, conform opticii și viziunii sale. În timp ce-și căuta cuvintele și lansa câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins total de corp îl priveau doi ochi uimiți. Membrele inferioare și întregul trup erau zdrobite și scăldate într-o baie de sânge. În câteva minute se adună o mulțime de oameni. Toți se întrebau între ei care este numele copilului, al cui este, cum îl cheamă? Nu se găsea nimeni să le dea răspuns la întrebare. Copiii cu care se jucase Răducu fugiseră speriați, care încotro. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]