7,836 matches
-
care să concretizeze apoi în micro sau macroparadigme metodologice: • diferențierea și individualizarea în aplicarea sau facilitarea metodologiei educației, • dezvoltarea afectiv-motivațională, pentru înțelegerea sa și a celorlalți, • organizarea educației conform treptelor dezvoltării, • educația pentru și prin valori, • instruirea centrată pe educat, • afirmarea rolului educatorului de facilitator, • formarea pentru autoeducație, autonomie, autoevaluare, autodeterminare prin dezvoltarea învățării experiențiale directe, motivate, • dezvoltarea prin cooperare și promovarea competiției cu evitarea izolării, • asigurarea materialelor, a instrumentelor, a oportunităților care să satisfacă potențele individuale prin inclusiv elaborarea de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a eficienței actuale a metodologiei educației și care s-a impus cu certitudine, până la a primi valoare paradigmatică: diversificarea soluțiilor conceptuale, metodologice, descentralizarea lor, adaptarea la contexte și situații, la dinamica și varietatea realității, a indivizilor și a experiențelor, a afirmării creativității procedurale și manageriale. Dar însăși paradigma alternanței, conturată astfel, este supusă schimbării: de la sensul tradițional oficializat al alternativelor educaționale instituționalizate (Pedagogia Montessori, Pedagogia Waldorf, Step by Step, Pedagogia Freinet ș.a.), la sisteme de concepere a procesualității în învățământ bazate
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
între caracteristicile personalității și competențele educatorilor, • este rezultatul reflecțiilor asupra modernizării educației sub influența dezvoltărilor sociale, tehnologice, culturale, politice din ultima parte a secolului XX, • este o contrapondere la abordarea globalistă actuală, • este o expresie a umanismului, a respectării tendințelor afirmării naturii umane și împotriva birocratizării, tehnologizării, standardizării. Este aici tot o acțiune a educatorului de construcție, în baza reflecției critice, a strategiei specifice din mai multe paradigme alternative, de la situație la situație, de punere în balanță a mai multe explicații
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
concepții pluraliste, • a se adapta la specificul domeniului abordat, • a se adapta la prioritățile educației urmărite, obiective, • a nu se abate de la norme etice ale dialogului, • a vedea utilitatea practică în diferite contexte, • a pregăti diferite decizii, • a stimula participarea, afirmarea diferențiată, • a reduce rolul transmiterii în predare și în încurajarea educaților, • a conștientiza criterii de evaluare și critica nivelului atins față de standardele date, • a dezbate diferite modele oferite de practică, • a reduce rezistența în participarea la un dialog și luarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ale construcției învățării în grup în situații formale sau nonformale, teorii asupra implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, diversificarea prin combinarea diferitelor teorii, teorii asupra proiectării învățării în domeniul psihomotor sau pe teme predominant educative. Sau paradigma alternanței poate susține afirmarea atitudinii creative a educatorului față de prelucrarea, organizarea conținutului curricular dat, pentru facilitarea prezentării spre cunoașterea și înțelegerea lui directă de către educații îndrumați, în locul transmiterii tradiționale, așa cum apar în literatura problemei (apud Neacșu, 1999, pp. 176-182): • organizarea prin ipoteze a conținutului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
eficiente, le verifică, le perfecționează ca metodologie. Apoi devine semn al profesionalismului, ca o competență mereu combinatorie a elementelor contextului de proiectat și rezolvat, pentru îndepărtarea rutinei conceptuale, metodologice, dar și un scop realizat al formării educaților pentru alternanță în afirmarea lor ulterioară. Unii autori insistă pe importanța acestui proces, pe etapele parcurse în formularea, alegerea unei paradigme alternative (Riegle, f.a.), de la identificarea oportunității, până la evaluarea aplicării ei sau în cuplarea mai multor paradigme particulare pentru schimbarea de paradigmă generală: ► Etapa
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
posibilitatea extinderii deciziilor și la alte paradigme insuficient studiate, verificate. 1.6.3. Formarea educatorului și pentru alternanță metodologică Practic, în rezolvarea curriculumului dat în variatele contexte reale, se pune totuși problema educatorului eficace, eficient, or soluția reală este tocmai afirmarea responsabilă a competenței de a înțelege, a alege și a aplica sau combina elemente din mai multe concepții, experiențe, modele, ca semn al profesionalizării și al maturizării sale. El să cunoască mai multe paradigme tradiționale și actuale și în baza
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
De unde nevoia formării altfel a educatorilor, ca semn al profesionalizării pedagogice, conceptuale, metodologice. Formarea profesorului pentru alternanță metodologică începe în faza formării sale inițiale și devine continuă apoi. Ceea ce implică definirea capacităților, competențelor, atitudinilor de bază, care să asigure ulterior afirmarea elementelor profesionalizării sale. Ar fi atunci o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în construirea cunoștințelor, reprezentărilor asupra viitoarei sale practici profesionale. Mai ales, dacă avem în vedere rolul acesteia mereu de-a lungul afirmării maturizării profesionale, ea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să asigure ulterior afirmarea elementelor profesionalizării sale. Ar fi atunci o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în construirea cunoștințelor, reprezentărilor asupra viitoarei sale practici profesionale. Mai ales, dacă avem în vedere rolul acesteia mereu de-a lungul afirmării maturizării profesionale, ea chiar poate fi considerată ca o alternanță formativă și asupra cărui rol însuși profesorul să fie conștientizat, să devină un fapt al metacogniției. Oricum, o formare de calitate a profesorilor trebuie să fie o formare în alternanță
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
autonomă, personalizată, bazată pe cunoașterea științifică, pe reflecție, pe acțiunea-cercetare, pe construcția și verificarea de modele și strategii proprii, variate de acțiune, pe alternative experiențiale în contexte diversificate și problematizate, pe metacogniție. Și abia atunci putem vorbi de consolidarea și afirmarea competențelor profesionale, iar conceptul de experiență capătă un alt înțeles superior, rațional: reflexivitate, inițiativă, idei clare, sesizare și rezolvare de probleme, formulare și verificare de ipoteze, autoanaliză critică, comunicare și colaborare ș.a. Este atunci necesară o revedere a formării inițiale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
un echilibru general, în jurul dimensiunilor clasice ale educației, ca dezvoltare integrală a personalității? Sau dacă se urmărește această dezvoltare în sens integrativ versus integral, tocmai astfel individul format, educat va dovedi pe deplin competența sa, în domeniile sale specifice de afirmare? Aceasta este ipoteza de lucru acum. Sesizăm că și unii promotori importanți ai noii paradigme a competențelor (Bosman, Gerard și Roegiers, 2003, cap. 1-5) se întreabă: este efect al modei sau aspect de fond, ca un mijloc de reconciliere între
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
X. Roegiers), mai mulți autori cercetează comparativ abordarea problemelor, a proiectelor de formare și educare din perspectiva practicii reale eficiente. De unde, prin asocierea de sens inginerie-educație, se consideră că și în educație se poate obține o formare pentru eficienta, integrativa afirmare ulterioară, dacă se recurge la aplicarea abordării acesteia și din perspectiva principiilor ingineriei. Căci ambele ridică problema competențelor și de aici importanța definirii conceptului, a precizării profilului de competență pe diferite trepte de formare, a noilor caracteristici, a consecințelor metodologice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
că este capabil de a rezolva o sarcină, cu respectivele acumulări în diferitele dimensiuni ale personalității sale. În aprofundarea acestor relații ale competențelor cu celelalte finalități ale educației, pot fi considerate ca pertinente și argumentele aduse de unul dintre promotorii afirmării paradigmei X. Roegiers (1999), care apreciază un învățământ în termeni de competențe: Întâi este deosebirea de conceptul de capacitate, aceasta arătând puterea, abilitatea, aptitudinea de a face un lucru, afirmată într-o activitate, dar care are drept caracteristici: • transversalitatea, • mobilizarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a fost exersată (în ce contexte, situații, cuplarea cu altele), • nu poate fi evaluată precis, măsurabilă exact, ci apreciată prin raportare la etapă, context. Deci nu este o mare diferență între capacități și competențe, fiind aici raportul între potență și afirmare efectivă, capacitatea precedând competența, sunt abordate complementar, ambele fiind purtătoare de sens. Apoi este corectarea înțelegerii greșite a termenului de competență, care se asociază cu cunoștințele procedurale (a ști să faci), generale sau transversale (argumentare, structurare a gândirii, exprimare orală
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cognitiv asimilat, spre deosebire de cunoștințele generale, savante, concepte de bază, cultură generală, de durată, constituie banca generală de date, echilibrează cunoștințele școlare, disciplinare cu cunoștințele acumulate în diferite alte experiențe. Dacă sunt apoi raportate la diferite contexte, ele sunt incluse, servesc afirmării competențelor, atunci când sunt mobilizate în rezolvarea de situații complexe sociale, profesionale, științifice. Dar trebuie discutat și raportul cantitativ între volumul de cunoștințe curente, de detaliu și cele generale: până unde să meargă detalierea informațiilor date și asimilate ca să devină trainică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acestor competențe. Toate acestea ar fi (Roegiers și De Ketele, 2001, pp. 14-18) o expresie a integrării achizițiilor școlare pentru competențe ușor și eficient de transferat și mobilizat în realitatea ulterioară socio-profesională. Iar schimbarea astfel a câmpului educativ ar însemna afirmarea a trei sarcini importante pentru învățământ: să se revadă rolul cantității și al accesibilității informațiilor în curriculum, să se dea sens real a ceea se învață și să se evalueze continuu eficiența și eficacitatea internă a sistemului educativ, inclusiv prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mod superior de concepere a formării pentru integrarea eficientă postșcolară și dezvoltare profesională ulterioară: nu este simpla formare a priceperilor profesional-aplicative sau de orientare profesională sau de achiziție de cunoștințe generale și de specialitate sau de motivare profesională sau de afirmare a unor deprinderi de conduită și relaționare, ci toate la un loc. Așadar este nevoie de introdus în curriculum: scopuri și obiective cu o astfel de combinare, conținuturi de corelare, exersare în situații variate și complexe, o altă metodologie de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Roegiers, 1999 și 2001, pp. 63-76; Bosman și Roegiers, 2003, pp. 17-18; Aubert, 2003, pp. 7-20; Jonnaert și M'Batika, 2004, pp. 28-35; Rey et al., 2007, pp. 14-26). Tabel 2: Note definitorii ale conceptului de competență Criterii Note definitorii Afirmarea în acțiune • Nu este preexistentă, ci este manifestă, se realizează în, prin acțiune. • O competență debutează obligatoriu asupra unei acțiuni. • Individul devine competent, se formează, se perfecționează prin acțiuni practice. Afirmarea în rezolvarea de sarcini • A face, a dovedi că
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Note definitorii ale conceptului de competență Criterii Note definitorii Afirmarea în acțiune • Nu este preexistentă, ci este manifestă, se realizează în, prin acțiune. • O competență debutează obligatoriu asupra unei acțiuni. • Individul devine competent, se formează, se perfecționează prin acțiuni practice. Afirmarea în rezolvarea de sarcini • A face, a dovedi că se poate rezolva o sarcină. • Capacitatea de a acționa eficace într-un anumit tip de sarcini. Acțiunea care produce competența este utilă, funcțională, are un scop, finalitate, sub forma unei sarcini
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiune și comportamente structurate în funcție de un scop și un tip de situații date, cu referire Criterii Note definitorii la sarcini de rezolvat, în circumstanțe variate. • Au caracter ipotetic, se observă doar în activitate, fiind finalizate în rezolvarea de sarcini complexe. Afirmarea în situații complexe • Capacitatea de a fi eficace într-un anume tip de situații, când folosește, mobilizează cunoștințele și alte resurse mentale și instrumentale, la momentul oportun, pentru a identifica și rezolva adevărate probleme. Necesară pentru a trata o situație
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicate în situație. Criterii Note definitorii • Mobilizarea diferitelor capacități și conținuturi, în manieră interiorizată a unui ansamblu integrat de resurse pentru rezolvarea unei familii de situații-problemă. • Probleme de abordare: logica alcătuirii, resursele gestionate, transferul, unitatea elementelor, evoluția, categorii de competență, afirmarea doar în situații complexe și probleme de rezolvat în contexte specifice, cu un anumit sens. • Sunt ansambluri structurate, unități coordonate, ierarhizate, cu interrelații. • Dificultăți în cunoaștere și folosire pentru performanță: contradicții interne între elementele componente, inegal formate sau activate sau
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
concepții diferite ale evaluatorilor, accentul pus pe o caracteristică sau alta, varietatea modelelor de construire a profilurilor pentru o activitate, diversitatea modurilor de abordare de către practicieni. Condiții de folosire • Nu este separată de condițiile sociale ale producției, deci include responsabilitatea afirmării ei. • Nu este separată de întreaga personalitate a individului. • Cuprinde și referirile la viața organizației, deci are și o dimensiune colectivă. • Se deosebește competența formată de cea reală cerută de situație, context real și deci trebuie adaptare, reintegrare a diferitelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și o dimensiune colectivă. • Se deosebește competența formată de cea reală cerută de situație, context real și deci trebuie adaptare, reintegrare a diferitelor capacități și experiențe. • Se raportează la normele, regulile activității ce trebuie respectate, dar apare stilul personal de afirmare. • Valoarea lor crește pe măsura afirmării în timp și odată cu intrarea în viața reală complexă, cu nivelul exersării în variate ocazii în timpul formării. • Arată că ansamblul rezultatelor nu permite singur tratarea situației cu succes, dacă acestea nu sunt social acceptate
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
competența formată de cea reală cerută de situație, context real și deci trebuie adaptare, reintegrare a diferitelor capacități și experiențe. • Se raportează la normele, regulile activității ce trebuie respectate, dar apare stilul personal de afirmare. • Valoarea lor crește pe măsura afirmării în timp și odată cu intrarea în viața reală complexă, cu nivelul exersării în variate ocazii în timpul formării. • Arată că ansamblul rezultatelor nu permite singur tratarea situației cu succes, dacă acestea nu sunt social acceptate, deci să aibă și dimensiune etică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
actual către o logică a construirii prin exersare în situații reale, complexe. • Disciplinele școlare formează elementele necesare ca instrumente, dar apoi trebuie combinate în situații complexe, dând competențe transversale, exersate în situații noi complexe, inter-, transdisciplinare, practice, pentru a fundamenta afirmarea personală activă, recunoscută și social. Evaluarea • Evaluarea este dată chiar de situația în care se afirmă și se analizează criterii calitative în rezolvare, prin integrarea achizițiilor. • Sunt evaluabile prin calitatea efectuării sarcinii, calității rezultatelor. Din analiza comparativă a criteriilor de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]