6,858 matches
-
că pun în pericol bunurile și viața boierilor; el spuse că "deputații nu mai erau liberi; că bande de figuri sinistre, pline de viciu și de beție, oribile și hidoase precum crima, rușinea și degradarea înconjurau metropola; că pumnale se agitau sub paltoane zdrențuite; că acești tâlhari aveau să se năpustească asupra oamenilor de dreapta". Cităm acest eșantion de elocvență parlamentară pentru a arăta ce fel de vorbe usturătoare trebui să suporte ministerul Golescu. Or, aceste pretinse pericole erau inventate pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se disting de cei care, conștient sau nu, confundă legile privind ager publicus din Roma cu utopia socialistă a împărțirii bunurilor. Capitolul 8 Sesiunea din 1862-1863 Nu se votează nici legi, nici bugete de trei ani încoace • Vechile partide se agită • Convocarea adunării • Afacerea armelor pentru Serbia • Vot cu privire la mănăstirile închinate • Dezbateri furtunoase • Adresa celor 52 • Atitudinea favorabilă a municipalității • Domnitorul refuză să asculte citirea adresei • Mesaj de închidere Pronunțând la câteva zile după moartea d-lui Catargiu închiderea sesiunii extraordinare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mare, vedeam ce niciodată n-am văzut. Nici nu urcasem zece metri și ghidul începu să vorbească: -La acest nivel bântuie spiritele inferioare ale animalelor sacrificate sau moarte. Și atunci am văzut milioane de luminițe întunecate înghesuite unele în altele, agitându-se și zbătându-se mereu. Ajunsesem la înălțimea de o sută de metri când am început să văd luminițe mai mari dar mai întunecate, care la început mi se părea că se bat între ele. Se izbeau între ele, unele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
spre budoarul Doamnei, întrând văzu zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor, tăia aerul, tătarii rămâneau întregi, fără să se sinchisească prea mult, își agitau în continuare iataganele. La cucurigul cocoșilor, nălucile au dispărut. -Domne, dar ăștia-s strigoi-spuse Domna Anastasia. -Voi întări gărzile-decise Roman. -Tată, n-ar fi mai bine să-i alungăm cu usturoi-sugeră prințul Bogdan. -Da. Să-i afumăm și cu tămâie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
unui tătar. Nu era real. Lovi tătarul tăindu-l în două, dar rămase întreg. Era o imagine virtuală, o hologramă. Același lucru valabil și pentru cei o mie de tătari. Stafii materializate spontan. Alergau ca bezmeticii spre casa domnescă zbierând, agitându-și iataganele false. -Stați pe loc-strigă impunător voievodul Roman. Linișteee! Ce credeți că faceți aici, maimuțoilor?Unde vă duceți?Ce vreți să faceți?Să vorbescă unul dintre voi, că de nu vă bag în cazanele cu smoală topită. Vreți asta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
trebuia să devină un fapt. în realitate această călătorie avea să se termine cu un eșec prin care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există o ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
timp, scuzîndu-se, spunîndu-mi că se întoarce repede și m-a găsit amorțit pe pat, cu gândurile împrăștiate, între somn și veghe. Venise însoțit de cinci-șase inși și am înțeles că era un eveniment sosirea mea acolo. A început să se agite, să aducă sandviciuri și sticle de pe undeva din curte, am început să mâncăm și să bem și încetul cu încetul m-am pomenit luat la întrebări... Ce era la București, ce se întîmpla? Ce să se întîmple, le-am răspuns
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nostru nu a spus la nimeni nimic, și-a luat altă mașinuță cu care să se joace. Peste puțin timp, mama a auzit În coteț zgomote. Când a venit să vadă ce se Întâmplă, a rămas uimită ; Ghiță era foarte agitat, devenise chiar irascibil, Începuse să roadă tot ce Întâlnea, până și stâlpii din lemn, iar construcția care era cât de cât solidă, a devenit un fel de câmp de bătălie. La un moment dat, din cauza cutremurelor pe care le provocase
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
oftă și deschise ochii. Marin așteptă răbdător, întrucât astfel de procese nu puteau fi grăbite, mai ales după ce corpul fusese de mai multe ori adus în stare de inconștiență. APOI ÎNCEPU SĂ ÎI VORBEASCĂ, DEȘI NEHOTĂRÂREA ÎL FĂCEA SĂ FIE AGITAT. ÎI POVESTI DESPRE LUCRUL "ACELA" CIUDAT DIN CAPUL LUI DAVID BURNLEY, PRECUM ȘI DESPRE CERCETĂRILE ÎNTREPRINSE DE EL PENTRU A DESCOPERI EXISTENȚA CREIERULUI DESPRE CARE ÎI SPUSESE EDMUND SLATER. ÎI DESCRISE, DE ASEMENEA, FENOMENUL BIZAR AL RAZELOR LUMINOASE CARE-L ATACASERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar câteva gâini fugeau de gâștile gălăgioase pe după stogurile de fân. Brusc toată lumea a căzut. Nu lin ca frunza
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nou, în timp ce lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri pe niște bețe groase de bambus. Acest adăpost rudimentar, pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați, bine înfipți pe picioarele lor ușor depărtate, cu trupul aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vrea. Dar nu se uită la un poet... Și mai e Ella, nevastă-mea, ai văzut ce vigilentă a devenit. Nu mă scapă din ochi o clipă. Uite, face semne să mă întorc între pensionari ! Într-adevăr, nevastă-sa își agită de departe brațele, să-l readucă în capul mesei festive. — O fotografă, ai crede ? revine vocea lui joasă, afumată. Nici nu știu cum a ajuns aici, cine a adus-o, cu cine a venit. Privirea asta cucernică... Și câte-o străfulgerare, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poetul omagiat se tot învârte pe scaun, neatent, privind în altă parte, preocupat. Mai palid acum, cu o privire tulbure și mișcări mici, dezordonate. Iar domnul cel timid și pedant, cu părul lung și alb, în plete unsuroase, își potrivește agitat ochelarii. Adună toată puterea ființei sale subțiri, să-l contrazică pe drasticul tânăr, pe care îl soarbe totuși admirativ din priviri. — O cunosc bine și de mult pe Sia. A trecut prin mari încercări. S-a menținut dreaptă, curată. N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea să fiți neliniștită în legătură cu ceea ce aș vrea să vă întreb, să vă propun. În legătură cu scopul acestei întrevederi. Putem preciza, ca să nu vă agitați, că știu cam tot ce ați putea mărturisi. De asemeni, știu că vă socotiți nepricepută a aprecia greutatea faptelor. Și, ca măsură de prevedere, le considerați pe toate importante. Nu cumva să divulgați ceva. Știu cine erau obișnuiții casei unde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
De ce nu știusem eu oare să exprim atunci ceea ce era esențial în mine? N-am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum, dar profunzimea ochilor aceia negri, mai negri decật noaptea m-a subjugat, paralizậndu-mi parcă simțurile. Începusem să mă agit brusc, întorcậndumă cậnd pe o parte, cậnd pe cealaltă. N-aș fi putut nicidecum să dorm, aveam senzația că eram o completare a lui Yon, că eram ceva din el, care îl aștepta acolo, în așternut. Încercam să mă justific
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine un pahar În cinstea lor, ori deschid televizorul și aleg prin vot deschis știrea zilei. Așa procedaseră cu o seară Înainte, când tocmai se agitau guvernanții În legătură cu FMI-ul... Acu’, mormăi Gicu, dacă iau ăștia și pielea de pe noi, că banii trebe să-i dea statu’ Înapoi, iar statu’ suntem noi, venim aci, la cârciumă, și bem până ne stă limba plută. Bună ideea? Aplaudară
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mormăi Gicu, dacă iau ăștia și pielea de pe noi, că banii trebe să-i dea statu’ Înapoi, iar statu’ suntem noi, venim aci, la cârciumă, și bem până ne stă limba plută. Bună ideea? Aplaudară toți trei, iar Sandu Șpriț agită tirbușonul. Gicule, nici dacă erai fratele meu nu te iubeam așa de tare. Bem, mă, și la bucurie și la necaz, auzii că pe lumea ailaltă nu mai e nici criză, nici FMI, nici Băsescu, nici minijup pe bulevard. Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tot vin, normal, că nu mă spurc, da’ popa e om deștept. Și cică să faci ce zice, nu ce face el. Și el a zis că omenirea stă pe un butoi cu smoală, din care rânjesc numai drăcușori care agită pașapoarte cu cipuri biometrice. Bă, când a zis popa vorba asta mare parcă i-am și văzut pe drăcușorii ăia cum agitau pașapoartele, mi s-a răcit vinu-n pahar. Că pe un pașaport scria Sandu Șpriț. Gicu ridică din umeri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și el a zis că omenirea stă pe un butoi cu smoală, din care rânjesc numai drăcușori care agită pașapoarte cu cipuri biometrice. Bă, când a zis popa vorba asta mare parcă i-am și văzut pe drăcușorii ăia cum agitau pașapoartele, mi s-a răcit vinu-n pahar. Că pe un pașaport scria Sandu Șpriț. Gicu ridică din umeri și Înmoaie o bucată de chiflă În farfuria cu mujdei. Păi și tu, Sandule, bagi totul În seamă? La ce-ți trebuie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și cu cotcodăcit. Aici e cu claxoane, cu guvern În piața victoriei și cu muzeul satului. Atât. Acolo nu se dau prezervative. Se oferă suveniruri, la intrare, da` cam scumpe. Sandu Întinde mâna și Înfige furculița Într-un mic. Îl agită prin aer. Ce vă mai place să Întrețineți discuții fără sens... Prezervative, Gore? Ce făceai cu ele, nu auziși că sunt din alea pentru cunta chinte, ăla care era adus din africa sub formă de sclav? Pe aici, pe meleagurile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
celor trei cheflii. Gore soarbe și el din halbă, apoi oftează ca și cum ar fi picat chiar atunci examenul de maturitate și așteaptă, umilit, corecția părinților luați ca din oală. Că n-am ascultat de tine... Aia e, Sandule, părinții se agită, bagă bani În curu` lor, umplu portbagajele, meditații peste meditații, chestii trestii, samsunguri, blacberiuri, nochii, aifonuri, aipeduri, tabelete, acu`, că l-am auzit pe al lu` Mișu, pe scări, cică mi-am luat tableta, nea Gore, am crezut imediat că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vă fac. Iar v-am făcut. Mai aveați un pic și vă dădeați cu halbele În cap. Ce dracu` aveți, mă, n-ați mai auzit de constituție? Tot la nivelul carnet pecere ați rămas, n-ați evoluat, degeaba s-a agitat darvin cu teoria lui. Gore și Gicu se relaxează brusc, duc halbele către gură, moment În care Sandu Șpriț strigă de se aude la distanță de vreo cincizeci de metri: Constituția mamii lor! Mesenii de pe terasă râd, aplaudă, cer Încă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ăștia ca și cum nu ar trebui să-i mai dăm Înapoi, ne-am tâmpit de tot. Gore, dragă, mie Îmi place de tine, dar până la un punct. În loc să-ți vezi de berea din halbă - ia uite ce guler Îmbietor are te agiți permanent și Îți stă băutura În gât. O-nghiți cu noduri. Am venit să ne simțim bine, iar tu ne iei cu femeiul. Dă-i Încolo, bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război, vorba lu` Mircea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ori îi tratează cu mefiență. Există și proști cu vocație de idioți. Neghiobul îți poate da un sfat sincer, dar nu și înțelept. Imbecilii cred că numai suferința stimulează creația. Cea mai grăbită globalizare este cea a prostiei. Nonvalorile se agită continuu precum motanii în călduri. Muiat în puțină cultură, prostul devine snob. Scuzele să fie avocații greșelii, nu ai prostiei. Niciodată prostia nu a putut fi cuplată cu tăcerea. Pentru proști, modestia este un baraj incomod și inutil. Niciodată nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]