4,357 matches
-
pentru problemele financiare și politice pe care se Încăpățâna să le abordeze. Îmi amintesc În ce fierbere a fost când a trebuit să dea unul dintre cele mai importante examene de absolvire. Eram la fel de Îngrijorat ca el, și chiar În ajunul evenimentului așteptat, n-am putut rezista să nu trag cu urechea la ușa camerei, unde tata, la rugămintea insistentă a lui Lenski, a făcut cu el o recapitulare În particular, verificându-i cunoștințele despre Principiile de economie politică ale lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el, șapte), În Wiesbaden: Îmi aduc aminte că a ieșit dintr-un magazin de suveniruri și a alergat spre mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe loc, găsim fiecare ceva de făcut sau de spus; aflându-mă în postura de politehnician deja ratat în acel amfiteatru zumzăind potolit, îl înregistrez absent de undeva din centru-dreapta pe fondul părții a doua din Sonata lunii ascultată în ajun și stăruind, imperial, în minte - fără să bănuiesc că acea imagine banală și acele sunete divine au și hotărât să rămână pentru totdeauna împreună în memoria mea. * Studiile universitare mi le-am început la 1 septembrie 1954, la Cluj, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desigur). În Cuba am avut, de pildă, revelația rolului extraordinar pe care Spania imperială l-a jucat în istoria omenirii. Fără această călătorie nu aș fi avut vreodată temeritatea de a scrie și a publica un studiu despre Cervantes... În ajunul Paștelui (care cădea în acel an la mijlocul lui aprilie și pe care l-am „petrecut” atât de departe de casă), profitând de întoarcerea în țară a unei delegații române, i-am scris Doinei una din puținele mele scrisori. Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Țin minte „concluzia” acelei „întâlniri”, rostită aproape cu voce are, de surescitat ce eram: „Să nu mi se mai spună că românii sunt așa și pe dincolo, din moment ce printre noi există asemenea exemplare, asemenea valori umane.” Pot spune că în ajunul Anului Nou..., călătorind câteva stații cu doi tineri minunați, în fostul autobuz 34, am devenit mai patriot și mai creștin. * Mă simt vinovat față de tata. Am scris prea puțin despre el în După-amiaza de sâmbătă. Și din acest puțin cenzura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adorm. Țin minte că citeam un roman al lui Aitmatov. Mai târziu m-am uitat la televizor, „la ruși”, unde se dădea un film cu acrobați chinezi efectuând numere de circ absolut fantastice, extraterestre. (Trebuie să fi fost deci în ajunul vizitei lui Gorbaciov la Beijing - și al evenimentelor din Piața Tien An Men.) Nu m-am mai culcat și am pornit-o de acasă (Doina, nepotul ei cel mare, care ne însoțea, și cu mine) la două noaptea, pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
administratoare (deosebit de amabilă, dar cu un picior în ghips - jucase fotbal cu băiatul ei, ne-a explicat cu umor), până am achitat ce aveam de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
20, ele au cedat, deși teama că procedând astfel - permițând adică publicarea portretului lui Eminescu la locul cuvenit - își asumă un mare risc nici nu i-a părăsit, probabil, nici o clipă. Așa s-a consumat, în redacția revistei România literară, ajunul marii comemorări eminesciene, în iunie 1989. * În 1989 m-am apucat să recitesc toată opera beletristică a lui Dostoievski, în vederea unei lucrări despre spațiul în proza scriitorului rus, lucrare pe care îmi propusesem s-o scriu pentru editura „Dacia” din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ai mai fi trăit, dacă te-ai fi operat atunci... la timp...” „Da’ tu când te-ai născut? „ - În 1937, bunico, la 24 de ani după moartea ta... Păcat că nu ai apucat primul război mondial... Ai murit chiar în ajunul lui... E groaznic să ratezi evenimente atât de importante... - Vorbești ca un copil!...” * „ - Nu mă recunoști? Sunt băiețelul strivit de plăcile acelea de marmură din subsolul Școlii de aplicație din Cluj...” „Ce tare te iubesc, Vova, ce tare te-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rusă, limbă pe care o stăpânea la perfecție. Nu țineam seama însă de nici o logică. În clasa a doua primară, aveam capul plin de voievozi, de locuri și date de bătălii din istoria românilor, iar în toamna lui 1946, în ajunul faimoaselor alegeri, desenam cu creta, pe zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Un exemplu din Tolstoi. În romanul Învierea, pe la început, dăm de fraza următoare : „...nu era socotit un lucru sfânt și însemnat bucuria sau înduioșarea pe care primăvara le dăruiește tuturor animalelor și oamenilor ; sfânt și însemnat era faptul că în ajun se primise o hârtie cu număr, antet și parafă...”. Evident, o hârtie cu număr, antet și parafă e un lucru important, dar nu cu adevărat important. Nu „sfânt” și „însemnat”. Birocrația sufocă miracolul vieții. Proliferarea cotropitoare a birocrației e un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de transport cu posibilitățile pe care le avea. Își făcuse un fel de șaretă, o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de transport cu posibilitățile pe care le avea. Își făcuse un fel de șaretă, o cotigă de plug, trasă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sălcie. Localnicii, în deosebi femeile și tineretul, aduceau apă cu cobilița de la o fântână din afara satului, singura cu apă bună de băut. Iarna pe viscol și vara pe ploi torențiale era foarte greu de adus apă de la acea fântână. În ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care erau veniți să se aprovizioneze cu apă de la acea fântână. Deși se consuma foarte multă apă, n-am pomenit niciodată să se fi terminat, sau tulburat apa din acea fântână
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
parohială. În ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I-am descoperit printre ruine, atenționat de un localnic, când mergeam cu aghiazma în Ajunul Bobotezei, a doua zi după prezentarea mea în parohie. Duceau lipsă de hrană și căldură. I-am ajutat. Ne-am împrietenit cu ei. Ne-au vizitat la casa parohială. Toată lumea a aflat de această „relație subversivă”. În satul Fărcășeni, din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Una așteptând la spital vindecarea, necrezând decât în miracolul științei care a făcut progrese în învingerea bătrâneții și morții. Prietena acestei femei se numește Olava, are aceeași vârstă, încrezându-se în puterile proprii, mereu pe picioarele ei, cu credință. În ajunul morții Olavei, prietena de la spital o visează pe un pod, făcându-i semn de adio cu mâna. A doua zi află de moartea ei și se simte împăcată. Bătrânii știu multe despre „trecerea podului”. Unora li se face frig, alții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decalaj, corectat repede, din actul al II-lea). Un spectacol de o asemenea ținută, cu prezentarea la rampă a unor debutanți la un nivel calitativ atât de înalt, este o performanță de toată lauda pentru o instituție artistică aflată în ajunul vacanței, când epuizarea își spune uneori cuvântul (ceea ce nu a fost cazul) și când, pe drept cuvânt, se poate face bilanțul unei stagiuni încărcate de eforturi. Invitat ca regizor pentru pregătirea acestor debuturi, mă simt plăcut surprins și le urez
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Tot În această perioadă tinerii de până la 30 de ani merg din casă În casă, frumos Îmbrăcați pentru a colinda. Ei poartă fustane albe, crețe, Însoțiți de unul sau de doi cimpoieri și conduși de un „Capidan”. Din seara de ajun și până În ziua de Sf. Vasile copii merg din casă În casă pentru a colinda. Fetele poartă În mână un țăpug iar băieții o țimigă, pentru ca, În dimineața de Sf. Vasile, să colinde cu surva (sorcova). Din păcate o mare
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
convorbiri telefonice "casnice, domestice" în categoria documentelor "strict secrete"? Dar despre aceste probleme, nedumeriri, intrigi și "texte" care ar fi făcut deliciul lui Nenea Iancu, Farfuridi, Brânzovenescu, Coanei Joițica, Nae Girimea, Cațavencu... "aveți puțintică răbdare"! După acel sensibil "colind" din ajunul Crăciunului din 1974, am rămas, cum era și firesc, în atenția "organelor". Motivele erau multiple: lucram la Ministerul Afacerilor Externe, primeam și redactam corespondența secretă cu "organele de partid și de stat", cu misiunile noastre diplomatice, participam sau primeam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până la cea regională, Suceava. Comuna Hlipiceni și-a mai făcut cunoscut numele și cu diferite ocazii prin tradițiile strămoșești. Mi-aduc aminte cum în fiecare sfârșit și început de an, copiii satelor din comună umblau cu colinda, în seara de ajun a Crăciunului, iar în serile Crăciunului, gospodarii colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând că nu poate să-i convertească
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
până la cea regională, Suceava. Comuna Hlipiceni și-a mai făcut cunoscut numele și cu diferite ocazii prin tradițiile strămoșești. Mi-aduc aminte cum în fiecare sfârșit și început de an, copiii satelor din comună umblau cu colinda, în seara de ajun a Crăciunului, iar în serile Crăciunului, gospodarii colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând că nu poate să-i convertească
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
întrebarea mea fără răspuns. Nu mă primește nimeni lângă foc... Eu mi-am pierdut și ultimele mituri. De-a viața și de-a moartea mă tot joc. Mă vând pe o cutie de chibrituri. Visam să vii la mine în ajun Drapată în isop și în beteală, Să-mpodobim un brad pentru Crăciun, Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lucrările de la Muzeu, iar seara m-am dus direct acasă. Manifestația legionară de pe Calea Victoriei și de la Președinție cerea într-adevăr menținerea Generalului Petrovicescu la Ministerul de Interne, însă apărea limpede că acesta din urmă își rostise singur sentință, vorbind în ajun la radio despre Corneliu Codreanu și mărturisindu și crezul legionar. În dimineața zilei de Marți 21 Ianuarie - data „oficială” a începutului așa-zisei „rebeliuni” m-am dus la Minister, iar la ora 9 i-am telefonat Ministrului Brăileanu, întrebându-l
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]