17,219 matches
-
Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată face un ocol mare, căutând să se apropie de țintă dinspre nord-est. Unii alergau, alții trăgeau ca nebunii, dar toți și-au dat seama imediat că erau destul de departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă viteza și rezistența animalului și îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era condamnat să crape. Metru cu metru, pas cu pas, bravul mehari continuă să înainteze, spre disperarea celor care, îngroziți, își dădeau seama că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să încerce să-l lichideze pe agresor sau să caute să ajungă la butoi ca să împiedice scurgerea prețiosului lichid - dar Gacel Sayah nici măcar nu-i luă în seamă, atent doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scurgerea prețiosului lichid - dar Gacel Sayah nici măcar nu-i luă în seamă, atent doar să-și continue acțiunea distructivă, până când, în sfârșit, se declară mulțumit, convins că făcuse un rău ireparabil. Abia atunci se ridică în picioare și începu să alerge cu pași cadențați în direcția opusă celei din care venise. Patru mercenari se luară după el. Erau oameni voinici și bine antrenați, cărora furia și frustrarea părea să le fi dat aripi, astfel că, adunându-și ultimele puteri, reușiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
putea doborî cu ușurință. Au fost momente de lungă și zbuciumată tensiune, în care unui spectator neutru i-ar fi fost greu să hotărască pe cine să parieze. Beduinul părea mai agil și mai puțin obosit, obișnuit din naștere să alerge pe nisip, dar urmăritorii săi aveau o poziție mai bună și erau mai bine înarmați, deci era clar că nu voiau să-l lase nicicum s-o ia spre stâncile care l-ar fi apărat. Cu toate acestea, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici patria noastră, nici familia noastră și nici măcar onoarea noastră. În joc e doar posibilitatea ca la anul câțiva tipi foarte deștepți să se umple din nou de bani convingând câțiva tipi foarte proști să se simtă ca niște eroi alergând prin deșert ca niște păduchi nebuni. Nu sunt „păduchi nebuni“! - protestă imediat Mecanicul. Sunt băieți sănătoși, voinici și curajoși, dornici să trăiască diverse aventuri și să cunoască lumea. Să cunoască lumea la peste o sută pe oră și învăluiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de șarja de la Robănești“ și locotenentul Decebal din regimentul 9 Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul de măduvă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
instinctului monogamia ca toate instituțiile represive inventate de societate În scopul dresurii colective și totuși scrisoarea asta scrisă acum cinci ani niciodată n-am știut că el este atît de bărbat În spirit nu cumva am ratat un lucru fundamental alergînd după bucurii imediate am rămas lîngă el pentru că i-am simțit calitatea dar am refuzat de fiecare dată să i-o recunosc pe față l-am diminuat voit l-am amputat a Început să se judece cu ochii mei tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doare. țmult o să mă mai terorizeze cu animismul ăsta deșănțat parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și ce faci În somn și eu mi le și Închipuiam acolo sus zgîindu-se la mine cum alergam În vis desculță și numai În cămașă pe balustrada balconului care nu se mai termina ca podul de la Cerna Vodă și un bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un cal al salvării totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să le pui pile să intervii să-i recomanzi să le faci rost să-i ștergi la cur să le dai mîncarea gata mestecată că ei sînt slabi și nevolnici ce animalul puternic Îl ajută pe semenul lui neputincios să alerge și să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făcut te așteaptă plaja de la Miami sau dansatoarele din Bali sau templele aztece din Peru nu te apucă mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uniforme. Iar acum eram și noi printre ei, numai Benjamin, croitorul, nu. El visase deja toate astea și un croitor trebuia să știe însemnătatea lor. Urmăream timpul. Până la prânz, pasărea nu s-a mișcat din loc. Atunci a început să alerge, apoi s-a ridicat și a luat-o în zbor către turnul de apă. — Știți când a fost ultima oară un păun în acest oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum tu crezi că vor urma aventuri, senzații. Povestioare revoluționare de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele noastre. Ele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Benjamin. Acum acolo e locul cel mai sigur. Mi-am amintit că ăsta era un calcul cam ca acela pe care-l făcusem eu pe vremuri cu pisicile. Numai că suna mai bine. Am preferat însă să nu spun nimic. Alergam. Mi-a luat valiza, cu toate că nu era grea. În orice caz, am ajuns în piață cu câteva minute înaintea mulțimii. Benjamin era în atelier, la mașina de cusut, și asculta o emisiune muzicală. — Se transmite un cancan - a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]