7,971 matches
-
înfometat, amărât, dezamăgit și însângerat de la țepii mărăcinilor, străbătu pe rând zone sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât se îngrozea de priveliștile dezolante. - Oare acesta să fie Bărăganul? Unde-s instalațiile de irigații realizate cu sudoarea poporului, unde-i grânarul Europei? Totuși se consolă cu alt gând. - Probabil au abandonat agricultura
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
migala cu care au fost cusute, sau frumusețea și imaginația care sparg zăgazurile timpului. Nu știai cum e mai bine, să-ți potrivești pașii pentru a sări dintr-o zonă geografică în alta, dintr-un prag al timpului la altul, alunecând în vremuri pierdute în vechime, sau să te lași sedus de un grai interior născut din bogația de croieli, de culori, de motive inspirate din mediul înconjurator. Îmi plăcea să le privesc tăcând, ca să le ascult și să le simt
SUFLETUL DIN IILE ROMÂNEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347475_a_348804]
-
de salut prietenesc. Impertinentul, privi uimit și, vădit amuzat, se apropie de masa celor șase. -Murrabi, văd că nimfele și-au făcut deja prieteni. -Rămâne leoaica, Runkrahost... Deci așa îl chema pe impertinet. Talestri făcu un semn disprețuitor, haina îi alunecă de pe un umăr, lăsând la vedere însemnul amazonian. Runkrahost se schimbă la față și adaugă: -Mda, rămân la prima impresie, că mai apetisante sunt nimfele... O! Uite încă două pe scenă. Deci avem și noi din ce gusta! -Generale, zise
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
sămânță de viu grai sfânt nedat/ mirenilor și tâmpla zvâcnește ne-ncetat/ ” („mit și sit”). Călătoria spre cuvântul care triumfă prin sensul său ori prin imaginea sa, continuă și în acest volum până la tăcerea grăitoare aflată dincolo de el. Aici, expresia poetică alunecă în albia unor poeme în proză, venind cu acumulări din jos și din larg, navigând în tăcere pe apele scriiturii, până la vărsarea aluviunii de sensuri și semnificații într-o mare din care să răsară, ca printr-o revelație, cu un
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele, și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării și pe digul din portul Tomis
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Singur Trenul încremenise într-o stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Singur Trenul încremenise într-o stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile și pete de ceață le ieșea pe nări îngreunând circulația Tunelul din fața noastră- gâtul unei sticle din care Dumnezeu a băut infinitul-
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
smereniei. Curajul este jocul firii de a fi și nevoia de a gândi lucid, ai nevoie de foarte multă cutezanță pentru a putea lăsa cuvântul cuget să urce și să coboare lovind fiindul teluric. Este un ocean în care cuvântul-pește alunecă și pătrunde adânc în mintea profanului care urzește necazul pentru că existența lui este într-o continuă odihnă: Azi omul din copil se face armă / Ungerea în creștet cu lamă de oțel / Călită de vene plesnind de putere / Deschisă-i e
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
safirul. Probabil interpretarea senzuala a lui Sting[3] îi subtiliza o anumita cadența, nici dramatică precum Neil Diamond[4] și nici romantică precum Jose Feliciano[5]. Încerase Barbra Streisand[6] pentru o clipă, dar, departe de claritatea și perfecțiunea acesteia, alunecă încet către prima variantă, pentru a renunța la tristețe momentan. Înțelegea acum muzică aparținând creației, ca factor decisiv în calea de urmat, un tact matematic dezvoltat, legat de numere transformate în fenomene. Universul întreg este construit pe legi morale. Cezura
VICE VERSA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348857_a_350186]
-
la Edgard Allan Poe - “Never more”, “Reglare de conturi” la Proust - pagina cu salcîmi / dați în floare”, “În ceasul al doisprezecelea” la Gide - “ pentru o clipă m-am oprit din scris / lă : Constantin Trandafir <ctrandafir 10@yahoo.com>sînd să alunece nu știu unde / pana de vultur murind”, “Noiembrie” la Lucian Blaga - “păsările se lovesc de peretele zilei”, “Altă ninsoare” Gauguin - “tabloul cu floarea soarelui”, “Pictură” la Biblie, “urma păsării în aer” - “Ochiul” la Nichita Stănescu, “Naufragiu” la Henriette Yvonne STAHL. Și vin
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
fals și încep să aibă fiori care anticipează înfricoșătoarea judecată. La judecată vom răspunde, în fața proprie conștiințe și în fața lui Dumnezeu, dăruitorul propriei noastre vieți, la întrebarea dacă am trăit în adevăr, conform cu datul dumnezeiesc al vieții umane sau am alunecat cu totul în amăgiri. Oferta Mântuitorului nostru Iisus Hristos are în vedere calea împlinirii care presupune parcursul în adevăr al vieții. Surogatele sau înlocuitorii sunt evident amăgiri. Omul aspiră ca un asfixiat după împlinirea existențială, după fericire. Ei bine, fericirea
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
de lună Stânci.Fluxul se izbește de gânduri. Visez ,bătrâne vapoare Suspină în lumina lunii și rânduri De ceață vin dinspre mare. Simt o duioasă sfâșiere de finaluri, Stelele desenează pe ape vitralii, Încă mai cred că sunt pe la baluri Alunecând printre rochii și dalii. Cerul a desenat peste mare o arcadă, Parcă eu ți-am pus pe frunte o cunună Când au venit toți să ne vadă Trecând prin mare pe-o potecă bătută de lună. Al.Florin Țene Referință
POTECA BĂTUTĂ DE LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348964_a_350293]
-
ei... Închise ușa cu cheia și ieși pe aleea slab luminată, de cele câteva becuri rămase funcționale pe stâlpii de electricitate. Sigur, știa și ea ca toți ceilalți; resursele țării trebuiau drămuite. Sub pașii lenți, tot mai lenți, umbrele plopilor alunecau dintr-o parte într-alta, ca și cum o furtună i-ar fi legănat cu putere într-un scrânciob nevăzut. Ajunsese la capătul aleii și mai avea de urcat cam o sută de metri până la blocul prietenei și apoi de urcat câteva
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
ca, pentru un timp, unele dintre ele să își schimbe temporar „adresa de... corespondență”. Cu toate acestea, cele care scapau unor astfel de întâlniri, mai găseau puterea de a mai șușoti în glumă pe la colțuri, mimând nepăsarea: „domn’ doctor, am alunecat și am căzut drept într-o...sondă”. Gândindu-se o clipă la această posibilă întâlnire, Paula constată că tot ceea ce simțea, era doar indiferența. Tăcea ore în șir stând cu ochii închiși și știa că nicio întrebare n-ar fi
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a desprins o umbră. Un fior mă cuprinsese când aceasta se îndrepta spre
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
De ce se teme? Nu știu. Eu trăiesc întru Hristos cu naivitatea și bucuria sinceră a copilului. El vede altfel credința...ca pe un legământ statornic și responsabil...până peste marginile omenescului. Nu suntem sfinți...suntem oameni! Suntem supuși păcatului...mai alunecăm...dar putem fi iertați, prin scump sângele mielului. Acum, în Ajun de Crăciun...și-mi aduc bine aminte, că și înainte de Înviere, a făcut în așa fel încât să ne găsim, dar să avem și răgazul pentru o frumoasă lectură
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
Semne > ȘARPELE FANTASTIC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1294 din 17 iulie 2014 Toate Articolele Autorului noapte cu apus de vară peste care trece-n vis chipul tău închis în cețuri totul e un ceas de apoi alunecăm pe raze de lună când amurgul își mișcă pleoapele vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind teama de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca
ŞARPELE FANTASTIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349013_a_350342]
-
Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături îmi zâmbi, ca o
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
locuință. Să bată covoarele, să șteargă praful, să mai aranjeze cărțile în bibliotecă.A avut mare grije să schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme.Se visa într-o sală mare de bal valsâns cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața Mariei
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
la vedere vreun chip de fată, sau, mă rog, un ori ce fel de chip... Trecerea timpului, nostalgia trecutului, durerea (dulce) a clipei care a fost... Intreaga poveste, cu aparență de tristețe, are subtextul culorii, care nu-ți îngăduie să aluneci spre melancolie. Dragostea de a fi, de a exista, dincolo de trecerea timpului, deasupra sa, fie și măcar prin amintirea unei lumi ce-a fost, dă lumini de bucurie sufletului păcătos de nostalgic. Iar dacă afirm că meșteșugul pictoriței ne înfioară
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
mă încerca gândul că: ,, Dacă bunica mea este mireasa din poveste? Nu avea cum, îmi spuneam eu, dar....parcă...parcă prea simțea ea fiecare cuvințel ce-l rostea!Dar... să reiau firul... Prin plapuma sclipitoare de zăpadă, continuă ea, sania aluneca repede lăsând în urmă o cărare, pe care fulgii rebeli o acopereau iute. Spectacolul iernii era întregit de bătrânul Crivăț, care sufla cu putere și-și aduna vama cea grea din brațele văzduhului, aproape prevestind a jale. Înfofolită într-un
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > PRINȚUL METAFOREI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Prințul metaforei lui Fănuș Neagu Nisipul din clepsidră refuză să mai curgă, Secundele vieții alunecă pe-arcuș Pășește printre îngeri cu privirea-i adâncă Și-n catastiful vieții semnează el, Fănuș! Îl doare, dar nu plânge că lasă-n urmă lacrimi Fiindcă nemuririi oferă al său trup, În slovele de aur închide vis și patimi
PRINŢUL METAFOREI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346810_a_348139]
-
lui, legănată ușor, până am adormit. M-a trezit mângâindu -mă blând pe păr și mi-a spus „E timpul. Să mergem”. Știam unde, așa că bucuria m-a făcut să sar în sus, dar fără piruetele din care aș fi alunecat nițeluș pe jos, pentru că Bunicu', prevăzător, mă ținea strâns de mână. Știa cu cine are de-a face. L-am văzut de departe și am alergat în brațele care m-au ridicat sus/sus. Ne-am așezat în jurul focului așteptând
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
sunt liniștiți, nu latră. Nu sar a joacă în sus. Parcă ne păzesc de ceva numai de ei știut. ☼ O lumină argintie mă învăluie, mă dezvăluie înspre un spațiu care mă cheamă. Un tremur de așteptare ... o tăcere în care alunec. Zâmbetul misterios se revarsă din ce în ce mai cuprinzător, de peste tot. Este în toate acum, este Esența pe care nu o voi uita niciodată. Pentru care voi răscoli pământul și cerurile într-un târziu, când îmi voi aminti. Dar, în noaptea asta, sunt
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
odihnesc în acest univers solitar aruncând fulgere albastre spre această lume lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul de frunze al acestei solare toamnă ca într-un palat de cristal și să lustruiesc luciul lunii pe care alunecă noaptea șerpii și șopârlele argintii printre stolurile de nori bătând aripi de vis spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare seară barbară cu miros de verbină ce ucizi ultimul trandafir care se zbate sub brume de acum timpul va curge
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]