9,188 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MULȚUMESC Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pune mâna Ta pe frunte Și alungă-mi supărarea, Riduri, valuri de întristare Îmi tot tulbură cărarea... Rugăciunea-mi întărește Și dă-i aripi că să zboare Către Cerul de lumină Unde raiul e în floare! Nădejdii ce-i în risipă Dă-i curaj să toarcă iar
MULŢUMESC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371807_a_373136]
-
-n genunchi se roagă Nopțile în privegheri, Cât de harnică furnică A rămas pierdută-n ieri... Clopotul tăcerii sfinte Mai răsună azi în strană, Îngeri, Sfinți, plini de lumină Îmi mai oblojesc o rană. Pune mâna Ta pe frunte Și alungă tot ce-i trist, Uneori mă pierd cu firea... Mulțumesc, deci mai exist! 24.01.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Mulțumesc / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de
MULŢUMESC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371807_a_373136]
-
Ce să zică? Nimic. Oricărei tinere i se poate întâmpla. - Dar nu mie. Tata avea încredere în mine. - Lasă că nu-i dracul așa de urât. - Ce vrei să spui cu asta? - Ce are să-ți facă? Doar nu te vor alunga de acasă și dacă o fac, vii și-ți dau o cameră la mine la Complex, să ai unde locui cu copilul. - Ți-am zis eu: țara arde și baba se piaptănă. Lui îi arde de glumă. Ți se pare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de amor. Mă vindecă de iubire și dor, cât din misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Introspecție > APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
de nelegiuire Căci nu vreau dumnezei străini, Vreau să mă umplu de Iubire, Să fiu ogor fără de spini, Dorul de Casă să m-anime, Spre înălțimi doar să privesc, Înconjurat de har și rime, Să mă proștern, să mă sfințesc, Alungă tot ce-i idol, Doamne, Mă curățește prin Cuvânt, Adu Tu ploile din toamne Și spală-mă și dă-mi avânt, Odată ce-am pornit pe Cale, Să trec prin arșiță și foc, Imnuri să-nalț și osanale, Să nu privesc
ARŞIȚĂ MARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371901_a_373230]
-
în generosul spațiu oferit de Revistă și, nu în ultimul rând, cititorilor care-mi sunt prieteni nevăzuți și un real imbold pentru noi născociri de suflet... <<Se prelinse ca o pisică prin bortă, scoarța copacului închizându-se în urmă-i, alungând și ultimul fir din lumina fierbinte a zilei... Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci atingând cu puterea lor zgomotele, simțind fiece aripă de căldură
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
iubirea... Ce în suflet îți aduce. Liniștea și fericirea, Cu prezența lor cel dulce. Au rămas vise de noapte Ce mi-au bântuit tăcerea. De ele n-am avut parte Și nu le-am gustat plăcerea. Nu vreau să-ți alung speranța, Și nici gândul de-mplinire, Însă mi-e reală viața, Nu visez nici-o iubire! Îți doresc doar fericirea! Și nu vreau săte amăgesc. Tu dă-i alteia iubirea, Care în ochi eu ți-o citesc. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică
NU VREAU SĂ TE AMĂGESC ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371943_a_373272]
-
Toate Articolele Autorului Ai încercat să joci alba-neagra cu poporul român, așa cum a jucat și javra de Băsescu! N-a ținut. Între timp românii s-au mai deșteptat! Diaspora a aprins fitilul, restul a făcut boborul! M-ai dezamăgit profund, alungându-l mișelește pe Crin, trimițând în derizoriu proiectul USL! Cine sapă groapa altuia... Dar când e să se întâmple se întâmplă! După 25 de ani, ne-am luat România înapoi din mâinile șobolanilor roșii! Viorel, ești, deja, istorie, tinere plagiator
TABLETA DE WEEKEND (91): VIOREL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371939_a_373268]
-
lui. Într-o duminică după amiază, pe când tăia frunză la câini pe uliță, o zărise în poarta ogrăzii pe oarba satului, bătrână de când lumea. Sta rezemată într-un băț, mai gârbovă ca niciodată. Femeia era vestită pentru darurile sale, căci alunga norii de ploaie, ori îi chema, dădea leacuri împotriva bolii, aducea înapoi iubitul întârziat al vreunei tinere și câte și mai câte! Chiar și ai lui o rugaseră să-i afle leac pentru apucăturile sale. Când îi spuseseră, băiatul râsese
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
actuală de englezisme, pe care le considerăm ironic barbarisme, vom avea îmbogățirea de mâine a limbii române cu neologisme, care...Chiar, care? Am sentimentul că asist la fenomenul „furculition”, ediția a doua, iar actualele barbarisme vor fi neologisme second-hand. Vor alunga, oare, franțuzismele din DEX? Nicidecum! Franțuzismele vor rămâne în continuare tot neologisme sinonime ale barbarismelor de astăzi și vor circula în vorbire cu un aer nostalgic de arhaisme de lux...Merci, madam, merci! Fenomenul acesta nu poate fi oprit prin
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
trimite la treabă./ Du-te, moșule, bărbosule,/Să tai cătină!/ Apoi în gândul ei:/ Iar eu îl voi băga pe cazac în casă.) Îl pupam și-l mângâiam/ Și la masă îl așezam,/Pe copiii mei dragi din acasă îi alungam./ Când m-am uitat pe geam/Și am văzut că bătrânul meu e pe drum aproape:/ Of, dragul meu cazac unde să te ascund?/ Te ascund în camera nouă,/ Iar eu mă întind în mijlocul casei și încep să gem./ Bătrânul
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
lumină. Mai vârstnicii pun usturoi pe la uși, pe la ferestre... Să îi păzească de strigoi, de vrăji și făpturi perverse. Vrăjitoarele descântă, să ia mana de la vite. Sau forțând norocu-n soartă, fac fete să se mărite. Ori fac vrăji de răutate, alungând soartă ursită cu trucuri în miez de noapte; la fântână părăsită. Însingurat să îi fie destinul unei rivale, o fată cu invidie plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, dar și prin curți, sălbăticiuni. Vitele să le mănânce acelor ce nu
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
ei aveau prieten dar ea nu. I-ar fi plăcut să aibă cu cine merge la un film, cu cine să danseze la o petrecere, să se simtă plăcută în modul în care se simțeau prietenele ei. Nu-și putea alunga întrebarea sâcâitoare care îi dădea de furcă: Era o ciudată? Trecuse de la statutul de „tocilară” pe care îl purtase în școala gimnazială la cel de „persoană invizibilă” care i se lipise ca o ștampilă pe frunte în liceu. Poate că
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
pe pat, sonor. Șoarecii au prins de veste Și cămara e al lor, Iar afară se pornește Vântul, șuierând ușor. Chiar și omul de zăpadă Astăzi pare relaxat, Fulgii-ncep din bolți să cadă Într-un iureș legănat. Ciorile-și alungă frica, Pe sub nori, din câmp se-ntorc, Doar bunica și pisica Stau în liniște și torc. Referință Bibliografică: Iarnă / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol
IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372039_a_373368]
-
carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema între noi dacă el mânca struguri din via noastră sau eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei și mai ales graurii care făceau ravagii printre boabele dulci de struguri, date în pârgă. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru Vodă, atunci reședință de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Nesimțita Toantă ce știe că zbiară, În alt timp Golanul se interpunea, Mereu contracandidatul întrerupea, Că-i place numai să se audă vorbind, De dosarele grele ‘neplagiate hlizind... Necontând că-n argumente de.. rabat, O Nație întreagă de la vot a alungat, Și-a bătut joc și de strămoșii României, Prigonindu-i fii în vileagul pribegiei, Ca șleahta de pungași să aibe ce fura, Pe toți moștenitorii din țară ai înjura, Și ai extorca prin mii taxe și impozite, Extrăgând și din
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
ce calea-n fiece zi și-o netezi, Chiar fără infatuarea din visul ‘împlinit’, Din reversul puterii veșnic nu va fi trezit, E la netezit și-ntre coșmaruri ‘bășiste’, Jonglarea-i vine din idei nefanteziste, Precum mișcările de trupe neinspirate, Alungând masele fără drepturi votate... Și că tot dorea chipurile ‘marea Uniune, A și reunit prin crezul urii o Comuniune, Ce-și dovedi credința puterii din unire, Știind a stopa acum orice comenduire, De n-ar ține cont de voința-I
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
sufletul. Privirea, neplânse lacrimi germinează. Tăcerea hâdă-n juru-mi crește, durerea și neîmplinirea. Dar în zadar se risipește în plânset nesecat, izvorul. Spre toate zările vuiește bătrânul clopot, bocind dorul. Ciclul ~ Arama ~ 08 Februarie 2008 *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! 04 Noiembrie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** de iederă mai scapi dar nu de dor dacă iubești ți-e pasul mai ușor cărarea ți se pare mult mai lină noapte și zi privirea e senină de iederă mai scapi dar
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
evidență formele ,atât de delicate. Nu-l bagă în seamă,e doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-o ducă în orașul unde o să-și găsească „sufletul pereche”. Privește undeva în depărtare,peste marea infinită , încercând să alunge „tristețea ” pricinuită de „soțul desfrânat ” . „ - Păreți atât de supărată ! ” O căldură neobișnuită îi învăluie ființa în mod neașteptat, este ceva inexplicabil, nu mai simțise așa ceva decăt atunci când se îndrăgostise prima oară, de un băiat mai mare, în colegiul din New
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
bătrână în apropierea camerei prințesei. - Odorul meu, copila mea, începu să plângă doica atunci când dădu cu ochii de fată, am crezut că n-am să te mai văd niciodată! Se retraseră în odaie și începură să plănuiască cum să îl alunge pe Prințul Negru. Dar, acesta, avea spioni în palat și nu dură mult până află că Prințesa Mărgărita se întorsese însoțită de Prințul Izvoarelor. Mânios, își adună oștenii și năvăli în camera prințesei. Fără a-și apleca urechea la rugămințile
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CEL MAI CUMINTE RENUNȚĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu e vremea să-ți întorci fața dacă cineva te-a lovit cu palma alungându-și mânia, pofta de răzbunare umflă sângele-n vene. Cel mai cuminte renunță, caută-n tăcere resemnarea rece presărând nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi
CEL MAI CUMINTE RENUNŢĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372409_a_373738]