6,796 matches
-
cel de "indicație", în sensul că nu are altă pretenție decât să furnizeze "tendințe" (cf. Louis Dirn, La Société française en tendances, PUF, Paris, 1999) și piste în vederea unui studiu mai aprofundat. Descrierea prin observație Există alte metode care au ambiția de a descrie practicile în curs de formare: • observația experimentală. Nu este practicată de sociologi, ci mai mult de psihologia experimentală (Bouveresse, 1998). Ea permite descrierea "experienței estetice" așa cum o resimte individul. Încearcă să măsoare emoțiile, senzațiile. Se pot filma
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin ceea ce devine sau va putea deveni în multiplele interpretări care-l metamorfozează de-a lungul timpului. Diferite figuri de interpreți populează lumile culturii în zona spectacolelor vii, evident, dar și în cea a intermediarilor de toate felurile. Toate au ambiția de a da sens bunurilor culturale. • Interpreții din spectacolele vii Virtuozii de notorietate internațională se consideră (sau sunt priviți) drept creatori în toată puterea cuvântului și trăiesc din "semnătura" lor; cariera lor, ca și cea a sportivilor de nivel înalt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin impunerea procedurilor, este această condiție suficientă? Nu suntem oare îndreptățiți să ne întrebăm cum se trece de la o politică publică, fondată pe operațiuni de procedură, la dimensiunea interesului general și la valorile pe care, cel puțin teoretic, acesta are ambiția de a le exprima? În cazul în care credința în legitimitate depinde de adevăr, nu ajunge să se invoce faptul că statul are dreptul să-și exercite monopolul în crearea și aplicarea dreptului după un sistem de reguli raționale. O
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
publică pentru a proteja și sistematiza spolierea?". Căci dacă gândirea domnului primar triumfă, dacă văd, ca urmare a acestui precedent, toate industriile din sat agitându-se pentru a solicita favoruri pe cheltuiala unora asupra altora, dacă, în mijlocul acestui tumult de ambiții fără scrupule, văd săpându-se până la noțiunea însăși de Proprietate, îmi va fi de bună seamă permis să cred că, pentru a o salva de naufragiu, primul lucru de făcut este să semnalez ceea ce este injust în măsura care a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de a vota impozitul, dând cetățenilor facultatea de a extinde sau de a restrânge după bunul plac acțiunea puterii, nu înseamnă oare administrarea de către public a lucrului public? Unde nu putem ajunge la uzul judicios al acestui drept? Credem că ambiția politicii este sursa multor lupte, cabale și facțiuni? Nu depinde decât de noi să privăm de hrană această pasiune funestă, diminuând profiturile și numărul funcțiilor salariate. Este industria în ochii noștri împiedicată să se dezvolte, administrația prea centralizată, învățământul jenat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mare dintre plăceri și ține loc tuturor iluziilor pierdute" (Voltaire). Dorința de succes și perfecțiune în muncă poate fi contracarată de nereușită, generatoare a sentimentelor de inferioritate și de umilință. Aceste eventualități pot facilita descoperirea că nu totdeauna intenția și ambiția reprezintă călăuze bune în muncă și în viață. Înțelegând eșecul, chiar recunoscându-i necesitatea, putem înțelege care ne sunt limitele, să ne apărăm, să revenim. Cea mai mare parte a muncii nu este creativă, ci obișnuită repetitivă. Igor Stravinski, renumitul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
este un om rău. Simpla parvenire, atât de răspândită în zilele noastre, poate fi însoțită și de nuanțe este-tice. În această conjunctură se poate vorbi de ca-racterul pozitiv al snobului, care stă în realizarea de sine, iubirea de sine și ambiția de a se conecta la estetic. Snobii se împart în două categorii: cei în progres (snobul dinamic) și cei care stagnează în situații mediocre (snobul limitat și static). Snobul nu are vocație, nu depune eforturi în direcțiile înțelegerii și participării
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Snobul nu are vocație, nu depune eforturi în direcțiile înțelegerii și participării, dar își dorește afilierea la idei strălucitoare, la creații artistice sau la o atmosferă socială frumoasă. Snobismul își are originea în dorințe și necesități ce privesc mai mult ambițiile sociale. Vanitatea dă putere și impresia importanței în societate, a nemuririi. Dorința oamenilor este de a fi lăudați pentru ceea ce fac în profesia lor. Tendința de a ajunge mai sus cu orice preț este frecventă. Explicarea snobismului, exclusiv prin vanitate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cei puțini și aleși sub raportul asemănării, al imitației. Este dorința de a pătrunde în cercuri pe care el le vede superioare, prin maniere, gesturi, eleganță, prin modul de susținere a conversației. Categoria cea mai tipică de snobism presupune o ambiție gratuită, pusă în serviciul va-nității de a se afla în cercuri mai înalte (a nu se confunda snobismul cu arivismul). Românii de azi nu-și cunosc limba și o vorbesc cu dificultate. La posturile de radio și mai ales TV
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
capul locului sub o maladie de destin. - Dimpotrivă, pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încît nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la "mine" și de la "altul" până la "mulți" și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec vast cât lumea și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi nu o percepem etc. Cum vom arăta după ce el nu va mai fi, când răsfățul puțin ridicol de acum va trebui să dispară? Ce e oare tot acest tremur încordat, cu cântăriri și evaluări de șanse și proiecte, cu ambiții și orgolii mărturisite sau nu? E cu adevărat o nevoie aici, e o formă de autenticitate? E doar saltul în altă vârstă și retrăirea culturală a unui instinct ludic originar? Sau e, grav vorbind, trăirea istorică a unei ipostaze ontologice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din copilăria lui Goethe în Poezie și adevăr și pentru că sânt indignat, vreau să vă spun că o interpretare nu trebuie să fixeze niciodată faptul respectiv în exactitatea unei explicații, ci doar să-l ridice la înțelegere. Hermeneutica proastă are ambiția explicației, care ca explicație vrea să rămână singura, ratând adevărul în favoarea exactității. Hermeneutica bună se mulțumește cu înțelegerea și lasă astfel faptul deschis unei interpretări care se multiplică prin varietatea actelor înțelegerii. Coerența lecturii respective contează, o lectură care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
32 de ani, pentru a-i da un alt răspuns." Luni, 24 martie 1980 Astăzi, înaintea prânzului, am făcut plimbarea împreună. "M-am gândit să-ți vorbesc diseară despre eudaimonia fiecăruia dintre noi. Dacă nu setea de succes, dacă nu ambiția de a fi autor ne împinge să facem ce facem - atunci despre ce anume să fie vorba? Succesul trebuie să-l cunoști cât ești tânăr, ca să scapi repede de gustul lui și ca să-ți dai seama că nu este niciodată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
discuta pe marginea primelor cinci pagini, confruntate de Noica pe rând. "Nu îți ascund că am avut dorința de a fi rău, singurul fel în care poți sluji când e vorba de verificarea unei traduceri. Și mai ales am avut ambiția de a vă prinde, pe Kleininger și pe tine, măcar cu o greșeală de germană." Problema traducerii lui Heidegger are istoria ei, și deoarece ea a însemnat mult pentru mine, simt nevoia să o povestesc pe larg. În 1971, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
temele gândirii heideggeriene de dinainte și de după Kehre, expuse în cel mai pur jargon heideggerian și într-un efort de totalizatoare justificare a întregii sale gândiri. Bâjbâiam într-un mod jalnic și rezultatul a fost un semieșec. După șase-șapte ani, ambiția mi s-a retrezit, de astă dată cu conștiința că nu mai e vorba de un simplu exercițiu personal, ci de confruntarea posibilităților limbii noastre cu una dintre cele mai fascinante aventuri ale spiritului filozofic. Era vorba, pentru limba filozofiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nu e totuși cu putință mai mult? În jurnalul lui Eckermann nemulțumește tocmai faptul că autorul lui nu e decât un documentarist, un partener fără destin la o aventură la care nu știe să asiste decât decent; un personaj fără ambiții, care nu se caută și nu se găsește, simplu subiect al unei admirații care nu-i lasă decât libertatea consemnării. În schimb, în paginile acestea există o dublă mișcare: pietatea, care este o formă a supunerii fără condiții și care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu așezarea mea de acum, n-am cum să particip. În schimb, nu trebuie să înțelegeți de aici că în logica modală, sau chiar în silogistică, nu se funcționează din plin. Dar acestea sânt domenii deja formate, nu teorii nou-descoperite. Ambițiile mari în acestea din urmă își află debușeul. - Ce trebuie să înțelegem din tot ce spui?, întreabă Noica. Că ești făcut din bucățele? Sau că logica te integrează și te unifică? Te pun, cu această întrebare, în fața destinului tău cărturăresc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care are câte șase-șapte clienți pe zi ―, ore de masaj în talpă...). Acum sânt destins, privesc lucrurile "de sus", mă gândesc la câte am de făcut odată ajuns acasă și îmi spun că e bine, câtă vreme am proiecte și ambiția și "nebunia" necesare pentru a le realiza. Vreau să amplific portofoliul Editurii, să facem noi serii și colecții, să le consolidăm pe cele existente, să trecem la 250 de titluri pe an (la 20 pe lună, din septembrie), să fac
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
septemvrie). A doua parte, cea mai întinsă a discursului ținut de d. Vîrgolici, s-a adresat întreagă elevilor, celor buni pentru a-i felicita pentru izbânda lor și a-i încuraja pe viitor, celor slabi și nepăsători, pentru a deștepta ambiția în inima lor, puindu - le înainte spectacolul camarazilor lor încoronați și premiați și arătându - le cât e de prețios acest timp al copilăriei și al tinereței, a căruia pierdere nu se poate cu nimica înlocui. - După sfârșirea discursului s-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care una ridicase pe stindardul ci pe "Bariț", iar alta pe "Șaguna". Biuroul a desfășurat prin membrii săi această apărare, a cerut susținerea principiului de: nesulevare a diverginței spirituale dintre junimea română și, pentru a evita până și prepusul că ambiția personală poate [sau] ar putea fi motivul susținerei cu consecuență a ideilor emise, și-a dat demisiunea, deși ar fi avut dreptul de-a nu recunoaște contestarea și puterea de a închide ședința. Motivele ce s-a adus contra noastră
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țerani români. Iar pe vita câmpului răspingeți-o în pumni, ascundeți-o în vizuini ca să nu strice bucuria risipei din anul jubiliar”. După ce tunurile au amuțit și țăranii au fost din nou îngenunchiați, din când în când, răbufniri de orgolii și ambiții politicianiste scurmau jarul și scoteau la iveală crâmpeie din sângeroasele represalii, punând în poziții neplăcute pe făptuitorii lor direcți și pe sprijinitorii din umbră. O întreagă literatură memorialistică a martorilor la evenimentele din acel an stă mărturie în această privință
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
minimalizeze pe acei realiști care și-au menținut teoretizările cît mai aproape de practica diplomatică, cum ar fi Aron, Hoffmann și Kissinger, propria sa perspectivă științifică, definită de el însuși, nu reușește să depășească dificultățile de care s-a lovit Kissinger. Ambiția sa era de a înlocui gîndirea realistă cu o teorie neorealistă (Waltz 1990). Cu toate acestea, nici conceptul său de putere, nici concepția sa asupra politicii nu pot rezolva, așa cum se va arăta în acest capitol, problema de bază a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului, o nouă subiectivitate. Ea își are originile în ceea ce Aron (1969: 287) numea ambiție prometeică a modernității timpurii, adică ambiția de a deveni stăpîni și proprietari ai naturii cu ajutorul științei și tehnologiei. Într-o lume în care raționalitatea nu are ultimul cuvînt în alegerile morale, subiectul este deopotrivă purtătorul progresului și marele pericol la adresa
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului, o nouă subiectivitate. Ea își are originile în ceea ce Aron (1969: 287) numea ambiție prometeică a modernității timpurii, adică ambiția de a deveni stăpîni și proprietari ai naturii cu ajutorul științei și tehnologiei. Într-o lume în care raționalitatea nu are ultimul cuvînt în alegerile morale, subiectul este deopotrivă purtătorul progresului și marele pericol la adresa Luminismului. Pericolul pîndește la două niveluri
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost înfrântă în 1954 de o alianță între gauliști și comuniști și alții care se temeau că suveranitatea națională franceză va fi serios amenințată dacă aceste măsuri vor fi acceptate. Înfrângerea CAE i-a forțat pe europeniști să-și reducă ambițiile și s-au hotărât să se concentreze mai degrabă asupra dimensiunii economice decât asupra celei politice a integrării. Acest fapt a favorizat acceptarea Comunității Europene Economice (CEE) înființată în 1957 prin Tratatul de la Roma. Acesta a fost, indiscutabil, o înfrângere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]