6,661 matches
-
zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei din Cacica. Toate, până într-o zi. Brusc, din ziua aia, totul a luat o întorsătură inversă. Nu spre răul, nu spre incriminarea cuiva. Nu. Dimpotrivă. Spre ridicarea la noi trepte de respect, pentru Gologănel, Omu’dracului. Mai către amiază, a ajuns, transpirat, la poliție. Când l-au văzut aceia s-au speriat. Și l-au întrebat: s-a întâmplat ceva? Da. Grav? Nu știu cum să mă exprim, ca nu cumva să greșesc. Ție ți s-a întâmplat, ori altcuiva? Mie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noi - la rând! Să-și aleagă câte cinci. Ca să fim crezuți, acasă, că,în noaptea trecută, ne-am aflat la pescuit. Bine. Ce a mai rămas? Careva a evaluat: o-ho!, destul, ca să ne și săturăm, aici, pe loc. Pe la amiază, limbile au început a se cam împletici. Și au apărut,în cadrul trupei de undițari, temele dezbaterilor în asemenea ocazii. Prima a fost: s-a născut întâi beția, ori alcoolismul? Alcoolismul. Ba nu. Beția. Ba nu. Ba... Hai, să facem noi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România. În lirica sa abordează stilul clasic, este autor a 200 de sonete, publicate în două volume: Mormânt în metaforă și Privilegiul giulgiului. De-a lungul vieții publică următoarele opere: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Ah, Georgel, Georgele dragă, Pe tine nu te iubesc, Îl iubesc pe Ionel Și-mi dau vieața pentru el.” Adoazi de dimineață, Când blondina se sculă, Zări în poartă la Georgel Un doliu mare fluturând. A patra zi de dup-amiază, Când pe blondină o-ngropă, Ionel, ce n-o iubea, Intră-n cârciumă și bea. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O bătrână tristă sta. Culegea la viorele, Le făcea buchețele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi vin în minte tablourile lui Vermeer, în care e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-a asigurat profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus să ajung să fiu operat de urgență, fără preliminariile obișnuite. Cam asta mă preocupă acum, în vreme ce seceta continuă. Cerul rămâne decolorat și mă feresc să ies afară la amiază când e pârjol. De multă vreme, nici ciorile n-au mai reapărut pe zid în cursul zilei. Nu sunt, totuși, păsări de deșert. Trăiesc, s-ar zice, pasiv. Orice presupune efort mă obosește. Dar, poate, au dreptate cei care cred
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută prin barurile italienești, aflate la parterul clădirilor de la intersecțiile din centrul orașului, pe grangurii ca Juan Lucas, cu care e prieten la cataramă și cu ei se lasă În voia plăcerii gustărilor și plăcintelor cu carne sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul dejun mai Însemna și Juan Lucas, impecabil Îmbrăcat, În alb, anunțîndu-i că avea o Întîlnire foarte importantă cu cîțiva oameni de afaceri și cu ministrul de finanțe, anunțîndu-i că va trece pe la amiază ca să-i ia și să meargă să mănînce la club; micul dejun Însemna Susan strigînd din baie, unde făcea duș, că nu-l aude; Însemna Julius gîndindu-se s-o ia naiba de listă de cadouri, fiindcă iar o să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la nimic și de altfel Juan Lucas pleca spunîndu-le la revedere tuturor și ieșind din la suite, milionar, lăsîndu-i pe Susan și pe Julius, milionari și ei și avînd Înainte Întreaga dimineață de vară. Acum se va Întoarce abia la amiază, ca să-i ia la golf. Acolo totul a decurs ca de obicei: Juan Lucas a jucat aproape toată după-amiaza, Susan a jucat și ea puțin și apoi s-a mulțumit să-l Însoțească Împreună cu cîteva prietene, În timp ce Julius făcea baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o angajaseră la copii și ce aere Își dădea trupeșa și fericita metisă. Spre amiază apăru Juan Lucas cu vestea că angajase un bucătar. O să vină curînd, i-l recomandaseră dimineața la golf și el gustase mîncărurile pe care le făcea În urmă cu cîțiva ani acasă la un prieten. Un bucătar excelent, o să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un uriaș și blînd la naiba!, pe urmă un fel de ușurare, o senzație ciudată de parcă i s-ar fi lăsat o ceață pe ochi, de ce nu suferea?, ce se Întîmpla?, oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea? Spre amiază Celso veni să-i ofere ceva de mîncare și el simți că ar fi putut să-i spună intră, Celso, hai să stăm puțin de vorbă, dar povestea de aseară și tot ce i se Întâmplase mai Înainte Îl sileau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
teamă nici de oameni, nici de zei. Dimensiunile bărbatului și curajul fizic evident l-au înfiorat pe Tews. Dar concepția lui naivă despre viață l-a consolat. Următorii prizonieri aveau trăsături fizice și psihice asemănătoare. Și astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situației. Era vorba despre o invazie barbară din Europa. Scopul ei era evident, numai jaful. Dar dacă nu acționa cu repeziciune, Linn ar fi fost în câteva zile jefuit de bogățiile adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de cavaleria palatului. A abandonat planul când și-a dat seama că ar fi fost imposibil să trimită rapoarte, dacă erau în marș. Din același motiv nu-și putu transfera cartierul general într-o clădire mai puțin vizibilă. Chiar înainte de amiază ajunse raportul de ieșire din încercuire, care preciza că două din cele trei legiuni, cantonate în tabere, atacau în forță la porțile principale. Veștile l-au calmat. Începu să gândească în termenii unor informații mai largi și mai importante despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pentru securitatea imperiului linnean. Afară văzu primii refugiați. Veneau lângă principalele hambare într-o varietate de scutere aeriene colorate. Pentru moment Clane le urmărea, încercând să-și imagineze plecarea lor din Linn. Era uluitor faptul că ei așteptaseră până în după amiaza celei de-a doua zile. Pur și simplu, oamenii vor fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbați și femei și din toți cei ce erau în stare s-o înțeleagă. Era întîia zi a lunii a șaptea. 3. Ezra a citit în carte de dimineață pînă la amiază, pe locul deschis dinaintea porții apelor, în fața bărbaților și femeilor și în fața celor ce erau în stare s-o înțeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărții Legii. 4. Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
cel mare... Că, altă dată, le punea lunea, sau marțea, sau miercurea, da’ acuma, ce s-o mai fi întâmplat?, că le pune joia, vinerea, ori chiar sâmbăta și duminica. În unele zile sunt două teleconferințe: una dimineața, alta la amiază sau seara. Se fac eforturi susținute de a se menține ordine și disciplină, cu alte cuvinte, de a se ține țara-n mână așa cum trebuie, își zice-n gând întâiul demnitar al județului în drum către biroul său. “Bună dimineața
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
natura reală a spiritului uman, ei au direcționat-o și înalțat-o; ceilalți? Hm! "Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni"... ...Nicolae Apostol lucra ca muncitor zilier într-o fabrică din N. Ca să-și mai ajute câștigul, după amiezele și, de multe ori, chiar serile dădea meditații la matematică, fizică, chimie, la desen tehnic și, câteodată, chiar la latină și franceză. Cu toate că în liceu dovedise putere de muncă și inteligență, abia dacă-l putuse termina. Pe când era în ultima
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar că, ce să-i faci, destinul lui a fost să se însoare cu fiica unui preot... Ca să fiu ferit de o nouă predică și de unele măsuri, am hotărât să merg în fiecare duminică acasă, de fapt sâmbăta după amiază. Cu excepția, desigur, a acelor duminici când era programată ori o acțiune de muncă patriotică, fie o adunare UTM, fie o vizită la nu-știu-ce loc mai mult sau mai puțin istoric, fie, în sfârșit, un spectacol dat de elevi la Casa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
alături de părinți și bunici, la denie; bătrâna biserică, devenită, pe dată, neîncăpătoare, încearcă să ne cuprindă pe toți. “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui și călțunași, căci, după amiaza, când terminăm orele, trebuie să mergem, iar, la biserică. Punem florile aduse pentru Iisus Hristos, trecem pe sub masa unde se află închipuitul sicriu al Mântuitorului (pentru că, numai așa El va avea grijă de noi și ne va face mari și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
senzația ciudată că e prima persoană care se află aici , care vede , care există în acest loc . Pe plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vie, mai populată și mai zgomotoasă, un adevărat stup plin de energie. Printre copaci zburau nori negri de muște care pe Codrin îl enervau. Începu iarăși să urce culmea. Marea avea nuanțe de turcoaz, muntele părea albastru-cenușiu. Se făcuse după amiază când el ajunse pe plajă. Era ca de obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
așteptase să-l audă izbucnind în scuze. Atât de mult stătuse cu Daniel. —Exact. Am citit despre el în Hub. Coșmar. Cu remarcabil de puține cuvinte, o luară spre banca din fața monumentului eroilor de război. Stătea lângă ea, ziua în amiaza mare, în centrul orașului. La naiba cu prudența. O tot întreba dacă vrea ceva - un sandvici, poate ceva mai sofisticat. Ea clătina întruna din cap. Mănâncă tu, spuse ea. Ea n-avea să mai mănânce prea curând. El respinse ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De fapt, de el se ocupa mama mea, pe care o iubea cel mai mult. Dar scrisul mergea. A.P. : Unde reușeați să scrieți ? A.M. : Prima mea carte bună, foarte bună poate, am scris-o în pauza de două ore de după amiază, când el chipurile dormea, dar trăgea câte un răcnet, din când în când. Avea o sănătate precară și era extrem de fragil. În plus, noi ne certam în fața lui, mama, cu tata, cu mine, iar soțul meu abia dacă mai venea
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]