67,494 matches
-
program, perfect conștientizat, de dezamorsare a gândirii tragice. În sistemul semiotic al epocii, "poantele" lui Sorescu erau puncte de lumină, legende cu final schimbat, demitizări benigne ale condiționărilor fatale. Așadar, morala, noima, tâlcul. Tâlcurile lui Blaga redescoperite și ele (ne amintim: Blaga a fost pus atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
nu era nevoie de un angajament de turnător, câtă vreme "Săptămâna" era organul de presă prin care se derula politica culturală a Securității! Acolo erau altoiți scriitori neconvenabili regimului, acolo se publicau documente confiscate de Securitate (cine nu-și mai amintește de jurnalul lui Ion Caraion?), acolo se războia Securitatea cu angajații "Europei Libere", ai lui "Deutsche Welle", ai "Vocii Americii", ai "BBC"-ului. Or, dacă nici acestea nu sunt forme de colaborare cu Securitatea, atunci n-are rost să ne
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
prizonieri germani pe linia București-Constanța. Nu știu ce căutau acolo! Că drumul spre Rusia nu trece pe linia București-Constanța. Am văzut un tren de prizonieri germani duși ca prizonieri în Siberia, în august, cînd războiul se terminase în mai '45. Vreau să amintesc aceste lucruri pentru atotștiutorimea care nu știe niciodată nimic, pentru habarneavuții, pentru niciusturoinemîncații. Pentru ca ei să afle lucruri pe care noi le-am trăit. Nu să judece totul după ureche. Am înțeles atunci că rușii duc prizonieri români în loc să-i
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
august e o trădare. A urmat o dezbatere pe chestia acestui 23 august. Care-i adevărul? Personal am recunoscut actul de la 23 august ca pe o necesitate dureroasă. Infamia începe de la Groza și Gheorghiu-Dej, cînd actul de la 23 august, care amintește totuși o înfrîngere, devine sărbătoare națională. Românii s-au comportat totuși prea josnic. Actul însuși a fost confiscat de comuniști și de propaganda comunistă, cu sens complet schimbat pentru blazon. Fără voia lui, Majestatea Sa Regele Mihai a fost decorat
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
doua lui călătorie. Avea să revină și a treia oară, cînd a scos un grup de vreo șase, șapte persoane, și a patra oară, cînd a scos un alt grup important, în care se afla Romulus Boilă. Nu-i pot aminti pe toți cei salvați de Liviu Bodolea. Venea incognito de la Viena. Sigur. Cînd a venit ultima dată a locuit acasă la Pavel Chihaia. Am tremurat la Paris pentru familia mea, căci sora mea l-a primit. Dacă Liviu Bodolea ar
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
ceva la Sèvres. Am fost coleg cu Ion Cușa, Paul Miron. Aici locuiau mulți români, dar erau și polonezi, și unguri, ucraineni, sîrbi, în sfîrșit, un cămin multinațional. Și frecventați comunitatea rusă? Nu pot spune că o frecventam. Mi-am amintit însă de o întîmplare cu Léon Zander, un evreu mititel... Autorul unei cărți splendide despre "binele la Dostoievski", în general se scriu cărți numai despre "răul la Dostoievski"... Cînd am făcut cunoștință cu Zander, prima întrebare pe care mi-a
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
inocentă, ci o femeie abandonată de iubitul ei și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al lui Hitchcock, cu o detașare ce amintește de Antonioni. O interpretare actoricească uluitoare prin naturalețe și subtilitate (Elaine Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare. Poate odată, cândva, la vreun post de televiziune... Căci "Zilele filmului
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii". Terapia prin cultură, de care aminteam mai devreme, ar putea fi, desigur, extinsă. Ea nu va conduce la vreun rezultat benefic dacă acestui prim stadiu, de conștientizare și acceptare a problemelor noastre de ieri și de azi, nu-i va urma un altul, mult mai important
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
unii dintre foștii torționari au curajul să mărturisească și să se căiască, ei recunosc că vor auzi în toate nopțile lor urletul unei victime torturate. Un asemenea individ se miră, totuși, că memoria sa este strict sonoră, refuzând să-și amintească și chipurile victimelor: "doar zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
altul. Omul acesta, acolo, singur în mijlocul drumului, degaja o lumină formidabilă. Liniște. Tandrețe. Am vorbit numai despre Papa Ioan Paul al doilea. În șoaptă. Ieșisem din timp, priveam imaginar spre o FEREASTR| de departe. Sau de foarte aproape. Mi-am amintit că nu știam să schimb ceasul mașinii și l-am rugat să mă ajute. A umblat calm pe la tot felul de butoane...22.37. A pîlpîit de cîteva ori, a rămas fixat. O vreme. Pentru noi, pentru totdeauna. Cînd am
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
și înțelegerea lor, precum și comunicarea sprijinită pe acestea, sunt profund non-contextuale și rigid-literale, într-o cecitate mentală care le fracturează legăturile cu cei din jur. Ca și ceilalți autiști "high-functioning", Matthew e pasionat de abstracții și vede matematic. (Vi-l amintiți pe Dustin Hoffman, în Rain Man, numărând instantaneu niște chibrituri răspândite pe jos?) Are, de asemenea, o viziune maniheică, văzând lumea împărțită în alb și negru, buni și răi, realitate (complicată foarte) și ficțiuni (de gustat ca atare). Nuanțe și
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
pentru apropierea dintre catolicism și ortodoxie și a izbutit să-l aducă pe Fidel Castro la sentimente mai creștinești. Pe unde a călătorit a dus cu sine un nimb de seninătate și de optimism care l-a însoțit, dacă vă amintiți, și în timpul celor două zile ale vizitei sale în România. În București, cel puțin, au fost două zile de armonie și de împăcare pe care e imposibil să le uiți. Am avut șansa de a-l vedea de aproape, la
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
cele aproximativ treizeci, câte va număra colecția), O viață ca oricare alta (Suceava, Editura Mușatinii, 2004) are o prefață semnată de patriarhul Teoctist, fost elev al lui Dionisie Udișteanu (în perioada 1932-1940). "Ca om de cultură și talentat pedagog - își amintește semnatarul prefeței - el izbutea să echilibreze nu numai programele de învățământ, ci și cele mânăstirești și, totodată, s-a arătat fidel sprijinitor al părintelui director, arhimandritul Chesarie Păunescu șel însuși o personalitate de seamă din istoria culturii româneștiț." Volumele următoare
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
Etalon" a obținut numeroase premii, naționale și internaționale, pentru calitatea emisiunilor sale. Totodată, în fiecare săptămână, "Etalon" difuzează talk-show-uri cu personalități ale culturii române invitate (și aduse cu mașina) la Râmnicu-Vâlcea, special în acest scop. Selectarea lor este foarte exigentă (amintind de modul cum își alegea Iosif Sava musafirii la faimoasele lui "serate muzicale"). Se va ajunge în curând în situația ca un om de cultură să se considere consacrat abia după ce a fost prezent la emisiunile postului de televiziune "Etalon
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
propriului stil, definirea unei anumite rezoluții artistice, adâncirea treptată în problemele ce ni se par importante. Nu focuri de artificii lansate în euforia stilistică, ci construcție durabilă, proiect articulat, urmărit cu tenacitate din aproape în aproape. Mai e nevoie să amintesc că aproape toți criticii noștri mari, în frunte cu E. Lovinescu, au fost niște excepționali cronicari, și că fără această componentă esențială a activității lor, literatura noastră ar fi mai săracă și mai fadă? "Adevărul literar și artistic" a fost
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
citit-o cu voce tare în prezența lui, cu toate că e unul dintre poemele pe care auditoriul le ascultă cu cea mai mare plăcere. Cât despre iubire, nu... E poate dorința de a o oferi. L.V.A Prayer for My Sons amintește, fie și doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado, care fac cu ochiul mai multor texte deodată. Te-ai gândit cumva la Yeats când ai ales acest titlu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
cu bună știință. Poate nu am dreptate. Sau am? E.F. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Și Alan Brownjohn îmi e prieten. Foarte englez dar de o mare onestitate în ce privește propria identitate. Trebuie să-ți spun că, scriind viața Annei Ahmatova, mi-am dat seama că femeile frumoase au cu totul alte experiențe de viață. Îmi amintesc, la cealaltă extremă, că Marina }vetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin." L.V. în Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă." Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
de un poem personal despre îngrijirea cuiva care are o depresie. L.V. Menționezi România de câteva ori în poeme. Presupun că ai vizitat țara și capitala ei. Înțeleg că părinții tăi veneau din Odesa. Ai rude cumva în România? Îmi amintesc poemele lui Carol Rumens despre Rusia. Ai fost acolo? E un spațiu care te interesează? E.F. Am văzut România acum câțiva ani, într-o vizită de o săptămână prin Consiliul Britanic. Nu cred să am rude acolo... Am fost de
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și natură. În acest sens, filmul poate fi considerat romantic. Nu vorbesc de sensul trivializat al cuvântului, ci de asocierea ideatică dintre peliculă și curentul literar. Oricum, faptul că accentul cade pe imagine în detrimentul scenariului nu e surprinzător, dacă ne amintim de acea perioadă. În anii '80, s-au impus trei cineaști francezi: Jean-Jacques Beineix, Leos Carax și Luc Besson. Au avut priză la tineri, mai puțin la critici care i-au considerat postmoderni și au vorbit apropo de ei ca
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
care și-a adjudecat un Premiu Special pentru eseu. Castel Goffredo, amplasat în vecinătatea Lacului Garda și a unei antice și faimoase localități de vilegiatură, Desenzano del Garda, fostul rafinat Sirmione, în ținuturile dragi lui De Chirico, pe care-l amintea și Mircea Cărtărescu în prezentarea sa, este un orășel din Nordul Italiei în care trăiesc 37 de etnii diferite, printre care și o comunitate românească. A fost deci pentru organizatori un motiv în plus de a alege literatura română pentru
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
care-și pierd mințile, dezumanizați și prizonieri în mină sau în universul adiacent ei, Răsvan Popescu a legat, ca și-n film, aceste portrete psihologice de cele care în timpul mineriadelor au dezlănțuit teroarea în București, în iunie 1990. S-a amintit de succesul filmului omonim regizat de Lucian Pintilie și prezentat în 1996 la Festivalul de la Cannes, film inspirat, cum se știe, de romanul lui Răsvan Popescu. Scriitorii au fost solicitați de publicul prezent să dea numeroase autografe pe exemplarele din
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
coca jurnaliștilor răsuciți, bătuți pe-o parte și alta, forma să iasă corect, ori împletiți în franzele de lux puse numaidecât la cuptior. Vedere caragialiană. Fiindcă veni vorba... De fapt cei mai buni publiciști români din ultimele două secole, și amintesc doar doi, câte unul de-un secol, au fost mari scriitori ca G. Călinescu și I. L. Caragiale... Să-l lăsăm pe Călinescu la o parte, cu genialitatea lui specială. Să-l luăm pe Caragiale, mai popular. Foarte puțini tineri gazetari
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
scripturale descrise mai sus, capitolul antefinal al romanului, Luna caimacamului, ne rezervă o surpriză uriașă. Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]