3,711 matches
-
acidoză sau alcaloză. Culoarea roșie a sângelui este datorată pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă. Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55-60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu Na, clor Cl, potasiu K, magneziu Mg, fosfor P și calciu Ca) și aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variază între 60
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
lucioasă caracteristică metalelor. Incălzit în prezența oxigenului la o formă incandescentă, se formează un oxid de ruthil toxic și instabil, care devine în prezența luminii explosiv.La o temperatură mai joasă de 100 °C rutheniul este stabill în toți acizii anorganici, se dizolvă însă în baze ca NaO și NaClO . La temperaturi înalte este oxidat în prezența halogenilor (ca clor, iod). In amestec în cantități mici este folosit pentru creșterea durității platinei și paladiumului, iar în aliajele de titan o adăugare
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
(n. 6 iunie 1906 Charlottenburg, Germania—d. 30 martie 1995, București) a fost chimist român, profesor de chimie anorganică la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române. A studiat formarea în soluție a unor amine omogene și eterogene și a cercetat amoniacații sărurilor simple și complexe, carbonilii metalici și a descoperit o nouă clasă de combinații complexe (di și
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
din Cluj (1925-1929), având ca profesori pe A. Ostrogovich, Gh. Spacu și I. Tănăsescu. În anul 1929, după ce a obținut licența în chimie cu mențiunea cu distincție, a fost numit preparator, apoi asistent șef de lucrări la laboratorul de chimie anorganică. Cu o bursă acordată de guvernul francez a făcut studii de specializare la Universitatea din Paris între anii școlari 1934-1935 și 1935-1936, audiind o serie de cursuri speciale de chimie anorganică, chimie fizică și chimie generală. În același timp a
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
apoi asistent șef de lucrări la laboratorul de chimie anorganică. Cu o bursă acordată de guvernul francez a făcut studii de specializare la Universitatea din Paris între anii școlari 1934-1935 și 1935-1936, audiind o serie de cursuri speciale de chimie anorganică, chimie fizică și chimie generală. În același timp a efectuat mai multe lucrări originale în laboratorul de chimie generală al Universității Sorbona și la Institutul de Biologie Fizico-Chimică (Fundația Rothschild) sub conducerea profesorului dr. G. Urbain. În anul 1937 a
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
30 martie 1995. Prin activitatea sa științifică și didactică, P.G. Spacu rămâne o figură reprezentativă a științei românești. Dezvoltarea industriei chimice din România este legata de activitatea de cercetător a profesorului , care a inițiat domenii noi de cercetare în chimia anorganică și analitică: sinteza fină anorganica; structura compușilor anorganici; chimia elementelor rare. A efectuat studii privind formarea în soluție a unor amine omogene și eterogene, spectrele Raman ale unor complecși stereoizomeri ai platinei și cobaltului și ale unor molecule liniare triatomice
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
sa științifică și didactică, P.G. Spacu rămâne o figură reprezentativă a științei românești. Dezvoltarea industriei chimice din România este legata de activitatea de cercetător a profesorului , care a inițiat domenii noi de cercetare în chimia anorganică și analitică: sinteza fină anorganica; structura compușilor anorganici; chimia elementelor rare. A efectuat studii privind formarea în soluție a unor amine omogene și eterogene, spectrele Raman ale unor complecși stereoizomeri ai platinei și cobaltului și ale unor molecule liniare triatomice. A efectuat cercetări în domeniul
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
didactică, P.G. Spacu rămâne o figură reprezentativă a științei românești. Dezvoltarea industriei chimice din România este legata de activitatea de cercetător a profesorului , care a inițiat domenii noi de cercetare în chimia anorganică și analitică: sinteza fină anorganica; structura compușilor anorganici; chimia elementelor rare. A efectuat studii privind formarea în soluție a unor amine omogene și eterogene, spectrele Raman ale unor complecși stereoizomeri ai platinei și cobaltului și ale unor molecule liniare triatomice. A efectuat cercetări în domeniul chimiei elementelor rare
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
Combustibilii fosili sunt hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate ale plantelor și animalelor moarte. Teoria organică a formării hidrocarburilor din aceste resturi organice a fost emisă de către Mikhail Lomonosov în 1757. Există și o teorie anorganică a formării țițeiului formulată în 1929 de chimistul român Ludovic Mrazek. În vorbirea curentă, termenul „combustibil fosil” include și resursele naturale cu conținut de hidrocarburi, dar care nu provin din surse animale sau vegetale. Acestea sunt denumite mai corect combustibili
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
structură anatomica specifică fiecărei specii de arbore, astfel încât acestea pot fi recunoscute în funcție de diferențele structurale. Descrierea științifică a structurilor lemnului și de determinarea speciilor de arbori ține de anatomia lemnului. Lemnul constă în principal din substanțe organice, precum și din substanțe anorganice (1 până la 1,5%). De asemenea, poate avea umiditate variabilă. Are în compoziție: Există trei tipuri de apă în lemn: Aproape toate proprietățile structurale ale lemnului sunt diferite în cele trei direcții principale (axiala, radiala, tangențiala). Această cauzează contracții inegale
Lemn () [Corola-website/Science/305909_a_307238]
-
a unei soluții cu ioni Bk este −601 kJ/mol. Potențialul standard /Bk este −2.01 V. Potențialul de ionizare al unui atom neutru de berkeliu este de 6.23 eV. Ca toate actinidele, berkeliul se dizolvă în diferiți acizi anorganici, în urma reacției rezultând hidrogen gazos. Starea de oxidare trivalentă este cea mai stabilă, în special în soluțiile apoase, deși sunt cunoscuți și compuși ai berkeliului cu valența patru sau doi. Existența sărurilor de berkeliu cu valența doi este nesigură, dar
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
contracției lantanide. Una din puținele diferențe chimice notabile ale ytriului și lantanidelor e că ytriul e aproape exclusiv trivalent, pe când circa jumătate din lantanide pot avea valențe diferite de 3. Fiind un metal de tranziție trivalent, ytriul formează diverși compuși anorganici, în general cu numărul de oxidare +3, oferindu-și toți cei 3 electroni de valență. Un bun exemplu e oxidul de ytriu (III) (), cunoscut și ca ytria, un solid alb cu 6 coordonate. Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici (toși compușii chimici formați din aceste elemente, cu excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici (toși compușii chimici formați din aceste elemente, cu excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative ale mecanicii cuantice. Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin studiul
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici (toși compușii chimici formați din aceste elemente, cu excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative ale mecanicii cuantice. Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților, surfactanților, combustibililor, etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție sau
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților, surfactanților, combustibililor, etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție sau mecanismele de reacție sunt obținute prin observații experimentale. Diversele ramuri ale chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile chimice, proprietățile elementelor chimice din sistemul periodic și a compușilor formați de aceștia. Mulți compuși anorganici sunt
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
în industria chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților, surfactanților, combustibililor, etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție sau mecanismele de reacție sunt obținute prin observații experimentale. Diversele ramuri ale chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile chimice, proprietățile elementelor chimice din sistemul periodic și a compușilor formați de aceștia. Mulți compuși anorganici sunt compuși ionici, care sunt formați
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție sau mecanismele de reacție sunt obținute prin observații experimentale. Diversele ramuri ale chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile chimice, proprietățile elementelor chimice din sistemul periodic și a compușilor formați de aceștia. Mulți compuși anorganici sunt compuși ionici, care sunt formați din cationi și anioni. Un exemplu ar fi sarea numită
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile chimice, proprietățile elementelor chimice din sistemul periodic și a compușilor formați de aceștia. Mulți compuși anorganici sunt compuși ionici, care sunt formați din cationi și anioni. Un exemplu ar fi sarea numită clorură de magneziu, MgCl, care este formată din cationi de magneziu Mg și anioni de clor, Cl. În acești compuși suma sarcinilor electrice este
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
suma sarcinilor electrice este mereu nulă, ei fiind neutrii din punct de vedere electric. Doi parametrii care ajută la descrierea ionilor sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
nulă, ei fiind neutrii din punct de vedere electric. Doi parametrii care ajută la descrierea ionilor sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă, specifică
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă, specifică compușilor anorganici, are loc când se interschimbă doi ioni componenți a două săruri diferite, fără
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă, specifică compușilor anorganici, are loc când se interschimbă doi ioni componenți a două săruri diferite, fără să se modifice stările de oxidare. În reacțiile redox, unul dintre reactanți, numit "agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își mărește
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își mărește numărul de oxidare, ceea ce produce un transfer de electroni. Transferul de electroni poate avea loc și indirect, de exemplu în baterii, un concept-cheie în electrochimie. Compușii anorganici sunt răspândiți în natură sub forma mineralelor. Solul conține, de exemplu, sulfuri de fier (cum este pirita) și sulfați de calciu (gipsul). De asemenea, unii compuși anorganici pot fi biomolecule, ca de exemplu electroliți (clorura de sodiu), ca ioni fosfat
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]