12,966 matches
-
s-a desfășurat În maniera uniformă pe care euro-entuziaștii o proiectează. De exemplu, În lumea antică Greco-Romană, ideea de Europa nu se extindea la nord de Gaul și Insulele Britanice. Cu siguranță, țările nordice nu erau considerate parte din ceea ce anticii considerau a fi „Europa”. Biserica Catolică argumentează că religia creștină este liantul cultural al Europei. Dar atunci cum putem explica faptul că Islamul a domnit peste părți ale Europei din secolul al VIII-lea și până la Începutul secolului XX? Acestea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu se va mai repeta niciodată. După un mileniu de conflict continuu, război și vărsări de sânge, națiunile Europei au ieșit decimate din umbră a doua războaie mondiale În mai puțin de jumătate de secol: populația schilodită și ucisă, monumentele antice și infrastructura În ruine, tezaurele golite și modul de viața distrus. Hotărâte să nu mai intre vreodată În conflict armat Între ele, națiunile Europei au căutat mecanismul politic care să le adune Împreună și să le ducă dincolo de vechile rivalități
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o instituție politică postmodernă. Este o lume ale cărei contururi sunt În continuă schimbare, o lume a realităților pasagere, În care numai noutatea Însăși este permanentă și În care durata s-a Îngustat la un prezent continuu. Dacă rolul dinastiilor antice era comemorarea și ritualizarea trecutului, iar statele-națiune moderne erau Însărcinate cu organizarea unui viitor deschis, rolul noilor instituții politice, precum Uniunea Europeană, este de a face față unui prezent În continuă schimbare. Așadar, dacă Uniunea Europeană pare, uneori, să aibă o multitudine
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bune când au lucrat în prezența altora decât când au lucrat singuri. Diferența a fost în același sens semnificativă și când a fost vorba despre o probă mai complexă: elaborarea de contraargumente la idei cuprinse în pasaje ale unor autori antici. În prezența altora, atât cantitatea, cât și calitatea argumentelor produse au fost superioare. Un mare volum de cercetări ulterioare au confirmat efectul de facilitare socială a prezenței celorlalți atât ca simplă audiență (situații de tip A), cât și ca semeni
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
precum interpretarea unor personalități ale interbelicului românesc într-o altă lumină decât cea reală, sistematizarea nu întotdeauna fericită a materiei, omisiunile, insuficientă cunoaștere a periodicelor românești, insă admite că spiritul expunerii este caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
romeno, Milano, 1939; Damian Stănoiu, Milano, 1940; Mihail Eminescu, Romă, 1943; La Junimea e le correnti antijunimiste, Romă, 1943; Alecsandri, Brescia, 1946; Storia della letteratura romena, Florența, 1955; ed. (La letteratura romena), Milano, 1968; Novecento letterario romeno, Milano, 1966; România antică e modernă, îngr. Luminița Fassel și Rudolf Windisch, Würzburg, 1994. Traduceri: N. Iorga, L’ultima delle dee, Lanciano, 1930 (în colaborare cu Aron Cotruș), Frate Francesco. Mister în cinque tempi, Milano, 1931; Mihail Sevastos, La via dei Giardini, Lanciano, 1940
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
delle dee, Lanciano, 1930 (în colaborare cu Aron Cotruș), Frate Francesco. Mister în cinque tempi, Milano, 1931; Mihail Sevastos, La via dei Giardini, Lanciano, 1940. Repere bibliografice: G. Călinescu, Divinul rătăcitor, CNT, 1956, 11; Zaciu, Glose, 218-223; Dan Mănucă, „România antică e modernă”, RL, 1994, 34; Mircea Anghelescu, Literatura română în Italia, „Associazione latină degli studi romeni”, 1995, 9. I.D.
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
răsfrânge cu un efect similar asupra tehnicii poetice, ca și asupra fluidității și firescului replicii. Dramaturgia lui L. propune o paletă destul de largă: Ra (1936), cu titlul Amon-Ra în următoarele ediții, lucrare cu implicații filosofice, își plasează acțiunea în Egiptul antic; Salba reginei (1947), variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, acum aparținând integral lui L., prezintă o fațetă a vieții cristice; Evdochia (1938), cu titlul Femeia cezarului în următoarele ediții, și Năframa iubitei (1944) își extrag pretextele dramatice din viața
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
care trebuie să evolueze, rigid, către un deznodământ prestabilit. Tenta moralizatoare a finalurilor este evidentă, formația teologică, dar și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem dramatic alimentat de întâmplări imaginare din Egiptul antic, propune o ambianță dominată egal de perfidie și de inocență. Iubirea, incriminată fariseic de autoritatea religioasă ca blasfemie, se relevă ca un atribut al împlinirii și al continuității, iar oamenii se mișcă sub semnul zeului solar Ra, care înseamnă viață
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
familia celor care cred în puritatea sentimentului. Personajele parcurg cu emoție și cu participare drumul ce desparte efemerul de etern, cunoscând tensiunea ezitărilor, a întrebărilor aparent fără răspuns, gustul abandonului și al clipei de fericire. Bubasta, un Iago al Egiptului antic, va triumfa, împingându-l pe Amenhotep în viciu și ruină morală, în vreme ce Ti, dezamăgită în dragostea sa, se va sinucide. Dincolo de aparenta distanță dintre conflictul acestei lucrări și zona de interes a dramaturgiei românești interbelice, meditațiile și destinele personajelor au
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
LaCapra. Teza de doctorat, Modernitatea târzie și exilul lui Ovidiu. (Con)texte ale receptării, o va susține în 1996. În cadrul programului de doctorat și apoi ca lector, preda cursurile Aspecte ale simbolismului și modernismului în poezia europeană, Biblia și autorii antici ș.a. În 1995 devine cetățean american. Debutează în 1966, cu studiul Exercițiul esențial: Wallace Stevens și George Enescu, în „Secolul 20”, revista la care, până la plecarea din țară, va publica constant articole despre modernismul englez și american. De asemenea, a
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității ca într-o cameră de tortură”, simțind dramatic cum o parte a sufletului său se stinge. Cum luptele sunt tot mai intense, și relatarea devine mai densă, mai accelerată. Pierderile suferite, cruzimea războiului sporesc alarma interioară
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Saint Augustin: l’aventure de la raison et de la grîce, Et. Augustiniennes, Paris, 1968; G. O’Daly, La filosofia della mente in Agostino, trad. it. N. și R. Ilari, Augustinus, Palermo, 1991; H.I. Marrou, S. Agostino e la fine della cultura antica, ed. it. coordonată de C. Marabelli și A. Tombolini, Jaca Book, Milano, 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; aici Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundînd și nuanțînd analiza sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Jaca Book, Milano, 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; aici Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundînd și nuanțînd analiza sa asupra lui Augustin, prezintă geniale ipoteze privitoare la cultura antică tîrzie (cf. vol. 2, t.1, p. 19); J. Pepin, Ex Platonicorum persona. Études sur les lectures philosophiques de Saint Augustin, Hakkert, Amsterdam, 1977; U. Pizzani, G. Milanese, De Musica di Agostino di Ippona, Augustinus, Palermo, 1990; O. du Roy
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratatului Despre muzică (De musica), din care primele patru cărți și o parte din cea de-a cincea fuseseră scrise la Milano; acum Augustin completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică tîrzie, atît păgînă, cît și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține expuneri de prozodie și metrică deoarece amîndouă se bazează pe număr: numărul, atunci cînd este descoperit în interiorul realității, are rolul de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care Augustin instituie această opoziție este că, deși imperiul devenise creștin, învățămîntul nu se schimbase și se baza pe disciplinele culturii păgîne. în consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe cunoașterea autorilor antici, ci și pe a celor creștini, și care să păstreze totuși ceea ce anticii descoperiseră, nu numai în sfera literaturii, ci și în aceea a științelor și a filozofiei, toate aceste discipline avînd drept scop înțelegerea Scripturii și, ca atare, cunoașterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se schimbase și se baza pe disciplinele culturii păgîne. în consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe cunoașterea autorilor antici, ci și pe a celor creștini, și care să păstreze totuși ceea ce anticii descoperiseră, nu numai în sfera literaturii, ci și în aceea a științelor și a filozofiei, toate aceste discipline avînd drept scop înțelegerea Scripturii și, ca atare, cunoașterea lui Dumnezeu. A patra carte a fost considerată, pe bună dreptate, fundamentală în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și comentariu: L. Alici, Paoline, Milano, 1989; BA 11, 1949 (De doctrina christiana: J. Combès); NBA 8, 1992 (intr. M. Naldini, L. Alici, A. Quacquarelli, P. Grech, trad. V. Tarulii). Studii: H.I. Marrou (Sant’Agostino e la fine della cultura antica, cit.) examinează pe larg această operă (trad. rom.: Henri-Irénée Marou, Sfîntul Augustin și sfîrșitul culturii antice, trad. de Dragomir Stoianovici și Lucia Wald, Humanitas, București, 1997 - n.red.). în plus: D. De Bruyne, „Saint Augustin reviseur de la Bible”, în Miscellanea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
8, 1992 (intr. M. Naldini, L. Alici, A. Quacquarelli, P. Grech, trad. V. Tarulii). Studii: H.I. Marrou (Sant’Agostino e la fine della cultura antica, cit.) examinează pe larg această operă (trad. rom.: Henri-Irénée Marou, Sfîntul Augustin și sfîrșitul culturii antice, trad. de Dragomir Stoianovici și Lucia Wald, Humanitas, București, 1997 - n.red.). în plus: D. De Bruyne, „Saint Augustin reviseur de la Bible”, în Miscellanea Augustiniana, II, Roma, 1931, pp. 521-606; F. di Capua, „Il ritmo prosaico in S. Agostino”, ibidem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intenția de a o publica întreagă, atunci cînd avea să fie terminată, scriitorul și-a dat seama că unele cărți ce nu erau încă gata de publicare îi fuseseră sustrase pentru a fi difuzate (un caz destul de frecvent în lumea antică); a vrut să denunțe furtul și să renunțe la publicare, dar, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărît să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a douăsprezecea și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și, foarte recent, de către Dolbeau. De fapt, abia începînd cu secolul al XVI-lea a fost adoptat, în cazul lui Augustin și al altor scriitori antici, criteriul privitor la reunirea într-un ansamblu unic a scrierilor care circulau divizate în mai multe părți. Bibliografie. Ediții: CSEL 34, 1895-1898 (2 vol.); 44, 1904; 57, 1911 (Epistulae: A. Goldbacher); 88, 1981 (1*-29*: J. Divjak); BA 46B, 1987
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillion în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sînt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic; probabil că poetul african nici măcar nu-l citise pe Eschil. Drama e foarte colorată, excesiv de retorică și cu foarte multe discursuri. Lui Draconțiu i-au mai fost atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
caracteristica originară a creștinismului din epoca greco-romană, care s-a răspîndit începînd cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, Grigorie cel Mare și Isidor de Sevilia, încheie epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără îndoială, evoluția istorică nu permite (se știe) o limitare cronologică și nici măcar o separare centrată pe o personalitate, care e oricum plasată întotdeauna într-un context istoric, dar se poate spune că o dată cu Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi putut întări și mai mult prin tentativele încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-numitei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boetius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Synesius și Nonnos în spațiul grecesc. Personalități de formație păgînă, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
finalități literare. Bazîndu-se pe aceste două instrumente, al dialogului și al secvențelor poetice succesive lui, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, ca acelea preluate din literatura consolatoare antică, la cele implicînd o speculație complicată și subtilă, care provin în totalitate și exclusiv din filozofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să-l consoleze pe Boetius, arătîndu-i că nenorocirile prezentului nu l-au împiedicat să aibă în trecut mari satisfacții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]