3,675 matches
-
a participat la alegerile din Cehia și din teritoriile fostei Cehoslovacii situându-se în afara principalei alianțe, compusă din mici partide anticomuniste, Partidul Conservator - Blocul liber (KS-SB)1. Inițial SPR-RSČ s-a profilat ca un partid respectabil de dreapta, naționalist și anticomunist. Formațiunea a adoptat o poziție critică față de noul președinte al Cehoslovaciei, dramaturgul dizident Václav Havel și față de Forumul Civic, reproșându-i acestuia că nu constituie o "platformă electorală pentru lupta împotriva comuniștilor" (SPR-RSČ, 1990: 1). Cu toate acestea, o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un scor cu puțin peste 1% în teritoriile cehe, nereușind astfel să obțină niciun un loc în Parlamentul Federal. În cursul anului 1990, partidul lui Sládek a dezvoltat trăsături distinctive de drepta, combinând activismul turbulent cu elemente ultraradicale de teorie anticomunistă a conspirației și cu o paletă largă de atitudini antielitiste, șovine, și rasiste, întreptate împotriva minorității rome. Slujindu-se de noul său ziar săptămânal intitulat Republika (Republica), partidul a început să promoveze teorii ale conspirației, potrivit cărora Revoluția de Catifea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Vorbiți cu comuniștii". Rapoarte independente estimează că la manifestațiile de protest, care au coincis cu vizita lui Bush, au participat aproximativ 2000-3000 de susținători ai lui Sládek (Republika, 26 noiembrie 1990; Svobodné slovo, 19 Noiembrie 1990). În plus față de atitudinea anticomunistă , SPR-RSČ a preluat un amestec destul de eclectic de probleme și teme, menit să atragă un sprijin popular rapid. Formațiunea a militat pentru majorarea prestațiilor sociale și pentru îmbunătățirea serviciilor publice; pentru mai multă lege și ordine; pentru mai puțină birocrație
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care afirmă că scopul specific al politicii este să exprime unitatea socială și națională și să asigure apărarea acestora împotriva amenințărilor externe sau a minorităților corupte. Construcția specific republicană a acestor elemente a fost, în esență, prezentată în termenii ideologiei anticomuniste a schimbării de regim. 4.2.1 "Oamenii de rând" versus elitele corupte (cripto)comuniste Republicanii s-au prezentat ca acea formațiune care reprezintă "oamenii obișnuiți" și harnici, fără opțiuni politice, care au fost neglijați și desconsiderați de elitele privilegiate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1989, a fost generată de un acord secret între Reagan și Gorbaciov, semnat în 1987 și organizată prin colaborarea KGB și CIA. Partidul lui Miroslav Sládek a folosit, de asemenea, și argumentul mai larg acceptat, destul de influent atât la dreapta anticomunistă radicală, cât și printre susținătorii de dreapta din Forumul Civic - care susținea că reforma politicii comuniste profesată de numeroși disidenți în 1960, le-a creat acestora o afinitate ideologică și politică inacceptabilă cu elitele ex-nomenclaturi comuniste. Astfel de argumente, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
slovacă au fost înșelate, abuzate și violate de către o putere străină, care a lucrat cu lacheii (přisluhovačů) săi din interior. Așa cum o arată și alocuțiunile lui Sládek, citate mai sus, contribuția cea mai originală a Republicanilor la acest discurs radical anticomunist cu privire la manipularea elitelor a fost aceea de a lega elitele interne de amenințările externe și de interesele străine. Pentru Republicani, aceste amenințări erau reprezentate, în principal, de pericolul de dominație economică și geo-politică, în special de către Germania și, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
rezerve. În multe cazuri, SPR-RSČ nu a fost deloc singurul vehicul din afara spațiului politic consacrat, care să-și fi făcut un scop din exprimarea sentimentelor publice ale "majorității tăcute", sentimente de care elitele nu doreau să țină seama. Poziții radical anticomuniste au apărut în arena publică foarte repede prin intermediul mai multor grupări bine structurate, cum ar fi: Confederația Deținuților Politici (KPV), Clubul Independenților Angajați (KAN) și, mai ales, prin diversele facțiuni ale Forumului Civic, care l-au propulsat pe Václav Klaus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste și cărora le lipseau accentele rasiste și etatiste afișate de SPR-RSČ. De asemenea naționalismul antigerman, foarte asemănătoar ca ton și țintă cu cel al Republicanilor, a ajuns să fie puternic exprimat de Partidul Comunist al Boemiei și Moraviei (KSČM). Singura
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
echivalent al Republicanismului lui Sládek care poate fi găsit în politica cehă contemporană este detectabil în zona de stânga a blocului Suveranist Eurosceptic condus de fostul prezentator de știri și fost europarlamentar independent Jana Bobošíková. Cu toate că nu apelează la retorica anticomunistă, partidul lui Bobošíková - un amalgam de grupări independente și facțiuni, format în 2009 - are un program economic intervenționist, naționalist și euroseptic, formulat în termeni populiști, ca o critică adresată elitelor indolente și corupte, amintind suprinzător de mult de Sládek și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ștergerea distincției între o politică a schimbării regimului pe căi revoluționare, care unifică societatea, și competiția între partide convențională și democratică. Discursul populist al Republicanilor și interpretarea pe care aceștia au dat-o democrației au fost puternic modelate de perspectiva anticomunistă radicală, care vedea tranziția ca pe un proces incomplet, nedrept și manipulatoriu. În general, fiind vorba de un actor populist outsider, impactul SPR-RSČ asupra democrației este cel anticipat în introducerea la acest volum. Cu toate acestea, efectele pe care partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituționalizarea unui sistem de partid ca o limitare a vocii poporului, în timp ce adversarii populismului se tem de instabilitatea generată de o schimbările prea mari. Partidul lui Mečiar s-a născut pe fondul unor reconfigurări uriașe ale partidelor după dispariția mișcării anticomuniste care a patronat viața politică prin intermediul VPN. Aceste valuri de noi partide au continuat să vină cu fiecare noi alegeri, dar nu au fost niciodată prea mari, și, deși sistemul de partide din Slovacia anului 2006 nu era cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încă o mai are) în regiune o formă specifică de populism cu accente puternic neoliberale în chestiunile economice și vădit conservatoare în materie societală. Or, acest tip de populism, care a reușit să se impună mai ales mizând pe tematicile anticomunistă, neo-religioasă, dar și ultra-capitalistă și anti-colectivistă, a venit să susțină retorica necesității reformelor radicale, limitării drepturilor sociale și reducerii drastice a cheltuielilor bugetare. Ceea ce era mai puțin vizibil înainte de criză, devine evident după: există forme de populism neoliberal, care exaltă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în politică. În ceea ce privește alegerile prezidențiale din România, importanța lor vine din faptul că, de fiecare dată, ele coincid cu alegerile legislative și senatoriale. În România, lipsa de transparență a pasajului 1989 condiționează structurarea clivajului între postnomenclatura nerecunoscută 2 și versantul anticomunist al postdisidenței. Provizoriul și negocierea permanentă sunt trăsături fundamentale ale politicii românești de după 1990. După 1989, stabilizarea României a urmat o traiectorie destul de haotică. Totuși, începând din 1992 și până în 1996, se conturează un pluralism de coaliții hibride, din cauza tendințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
le petrec în opoziție nu permit construirea unui partid structurat care să-și reînnoiască discursul, practica și elita politică. Constatăm o diminuare globală a distanțelor ideologice ce nu se sincronizează cu opoziția structurilor postnomenclatură nerecunoscută și partidele care utilizează etichetarea anticomunistă ca garanție a calității. Reculul PRM arată că partidul de extremă dreapta își asumă indirect rolul de stabilizare politică, ce permite, astfel, depășirea opozițiilor de dinainte de 2000, animate de tensiuni punctuale. El favorizează crearea unui consens ce facilitează o colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin 1965-66 au Început să se Înmulțească plecările, obținute foarte greu, și totuși aprobate În cele din urmă, datorită politicii guvernului comunist, care Împingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim peste granițe. Fosta burghezie a orașelor, căci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poartă de scăpare. Și totuși, după ’58, nu apare posibilitatea răscumpărării, după ce la Londra s-a Încheiat un aranjament Între Jakober, un controversat om de afaceri britanic, și șeful rezidenței României de la Londra, Gheorghe Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În țară, a fost șantajat de Securitate și obligat să dea informații. Acuma, ce informații putea să dea altele decît că În ziua cutare un comitet român de nuanță politică cutare se Întrunea În sala cutare ca să discute diferite probleme anticomuniste? Evident, știrea era vitală pentru Securitatea română compusă din atîția oameni, foarte bine plătiți ca să asculte după uși și să nu facă nimic altceva; de altfel, rapoartele care s-au publicat În ultimii ani arată cît de prost informați și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cînd televiziunile italiană și iugoslavă au transmis imagini despre zilele sîngeroase de la București, a fost un șoc pentru albanezii care trăiseră pînă atunci Într-o izolare În care nu răzbăteau decît informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La Începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a Întreținut cîtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut Între timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot Împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. În viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură, „rezistența În instituții”. În această subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate În volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au publicat numeroase surse, Îndeosebi din arhivele Securității, dar și mărturii, lucrările analitice sînt extrem de rare și surprind doar secvențial problema. CÎt privește sinteza, aceasta se pare că mai are de așteptat. Dennis Deletant a mai scris despre rezistența armată anticomunistă și În alte lucrări. Se Înțelege, este vorba despre o privire generală asupra fenomenului. SÎnt cîteva aserțiuni care pun bine problema. Prima: „În timpul lui Dej, acțiunile Împotriva regimului comunist au fost rare și nici una nu a amenințat să-l răstoarne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alocuri” (Andi Mihalache). Trecutul este detonatorul prezentului, iar istoricii, cînd tac, se fac vinovați de complicitate la nefericirea colectivă (Ovidiu Pecican). Daniel Nazare Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi În România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
locuitorilor acesteia. O Întrebare firească se impune: de ce Nucșoara? Satul Nucșoara, situat În partea de nord a județului Argeș, Într-o zonă muntoasă, a fost, Între anii 1949 și 1958, locul unde a acționat cea mai longevivă grupare de rezistență anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”, condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Dar, așa cum corect remarcă autoarea cărții, Aurora Liiceanu, „comuna Nucșoara și-a făcut treptat o imagine publică fără a se constitui, mai Întîi, Într-un obiect de cercetare care să răspundă la o Întrebare simplă: cum a fost posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt personalități extreme, aflate În imposibilitatea de a coabita cu ceilalți membri ai grupului. Ambii au un sfîrșit violent, fiind Împușcați de „ai lor”, În Încercarea acestora de a stabili un relativ echilibru. Util de analizat pentru Înțelegerea fenomenului rezistenței anticomuniste, așa cum și-a propus Aurora Liiceanu, este și relația dintre membrii grupării de rezistență din munți cu lumea satului nucșorean. Aceasta este analizată În ultimul subcapitol: „Lumea satului”. Autoarea apreciază că această legătură a fost determinantă În supraviețuirea grupului. Acea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]