16,557 matches
-
ce caracterizează căutarea fericirii tipice existenței umane, este ceea ce motivează orice ființă vie să iasă din ea însăși și să se deschidă la tot ceea ce este nou în viață. Nu este suficient un statut social garantat sau satisfacerea nevoilor, sau apartenența la un anumit institut pentru o împlinire existențială. Ba chiar mai mult, pentru persoanele consacrate viața religioasă nu poate fi înțeleasă ca fiind o insulă «fericită». Împins de o sete profundă de satisfacție și de plinătate pe care o poartă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
da și a primi în mod reciproc. Acest lucru îi permite individului să iasă din propria unicitate și să participe la multiplicitatea darurilor prezente pe platforma interpersonală. Acolo unde se experimentează o astfel de atitudine de colaborare crește sentimentul de apartenență reciprocă la biserică, la familie, la comunitatea religioasă, la umanitatea întreagă. 2. Temelia comună a fericirii Este necesar să se învețe cum să se găsească și cum să se regleze propriile aspirații spre fericire astfel încât ele să fie fixate pe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dintre frați și ceea ce domină - din păcate și în contextele instituționale și bisericești - este cultura abandonării și a excluderii celuilalt datorită caracterului său, a profesionalismului său, a culturii sale, a istoriei sale...: „de această excludere este lovită, în rădăcina sa, apartenența la societatea în care se trăiește, din moment ce în ea nu se stă în drojdia societății, în periferie, sau fără putere, ci se stă în afară”. Majoritatea persoanelor încearcă să elucideze astfel de dificultăți căutând cu precădere persoane de același tip
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mai mult ea însăși și, deci, mai separată și mai individuată”. De aceea, este nevoie de o atitudine de atenție constantă față de ceea ce se experimentează în relație cu ceilalți, pentru a se aprecia în mod reciproc conform acestei viziuni de apartenență comună, dar și pentru a susține orientarea spre un proiect vocațional în comun. 7. Sensul comun al fericirii, între autonomie și împărtășire Persoana care crește cu un sens comun al fericirii este persoana care nu pierde sensul propriei identități, ci
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ne prezintă națiunea ca un absolut, chiar dacă o viziune transistorică ne descoperă nimicul ei. Vrând-nevrând, totul, afară de sfințenie, s-a făcut prin națiune. Nu că aceasta le-ar fi dat naștere prin nu știu ce forță creatoare, dar există un indefinibil al apartenenței noastre, care ne integrează în devenire și determină sensul concret al creației. Este un fapt verificat încontinuu că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea de forțele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neexistând politicește, este o problemă căreia nu-i pot găsi un tâlc valabil. Munteni, moldoveni, ardeleni au putut conserva o substanță etnică numai întru cât n-au participat direct la istorie. Este singurul merit al pasivității, al subistoriei noastre, al apartenenței noastre la destinul mizerabil al culturilor mici. Cum Ardealul a fost tot timpul izolat de restul romînității, dacă părăsea anonimatul și lua parte activă - prin revoluții și războaie - la istoria Europei centrale, el ar fi ieșit, iremediabil, din orbita României
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prindă viață, a fost nevoie de factorul uman. Sute de medici, asistenți medicali și sociali, profesori, funcționari ai comunității s-au Încadrat În „bătălia salvării”. Trebuie spus că În acest efort au fost lăsate pe planul doi deosebirile de vederi, apartenențele politice diferite și s-a colaborat pentru ajutorarea supraviețuitorilor Holocaustului. Al treilea factor, deosebit de important, este cel financiar. Au contribuit În acest sens organizațiile internaționale evreiești, și În special Joint Distribution Committee. Instituțiile de ajutor social și sanitartc "Instituțiile de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de perspectivă a regimului comunist, populația evreiască era o „zestre negativă” și micșorarea ei era un obiectiv ascuns al acestuia. Aici, comuniștii se Înscriu pe un plan de continuitate cu strategia clasei politice românești În Întreaga perioadă modernă. Numai că apartenența, declarată zgomotos, a comuniștilor la un internaționalism mai mult virtual decât real Îi Împiedica să declare deschis acest lucru. Există de asemenea un alt grup de cauze, strict materiale, ce au determinat autoritățile române să Încline spre autorizarea emigrării evreilor
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
președinți ai C.D.E., ca H. xe "Maxy"Maxy, Maximilian xe "Popper"Popper sau Barbu xe "Lăzărescu"Lăzărescu, toți importanți oameni de cultură, nu au fost În timpul cadenței lor cedeiste membri sau membri supleanți ai Comitetului Central, calitate ce era simbolul apartenenței la cercurile interne ale Puterii. Nici secretarul general al C.D.E. și realul său conducător, Bercu xe "Feldman"Feldman, nu a fost membru al Comitetului Central. De asemenea, interesant este ce s-a petrecut cu acești oameni după dispariția C.D.E.-ului
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
eșaloane și În special la vârf. Este o realitate istorică faptul că, În perioada trecerii la activitatea legală, o serie de militanți evrei au ocupat poziții Înalte În ierarhia Partidului. Una dintre cauze am amintit-o deja, este vorba de apartenența lor la grupul de ilegaliști, cei ce intraseră În Partidul Comunist În perioada când acesta era În afara legii. Firește că, pentru o lungă perioadă, aproape 15 ani, mitul ilegalistului era unul dintre miturile principale ale culturii politice comuniste. Ilegaliștii formau
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
programe politice diferite, ci a fost o expresie a luptei pentru putere care utiliza acuzații ideologice abstracte. Suspiciunea că importante forțe politice intenționează să reinstaureze comunismul („guvernarea a «furat» Revoluția”) într-o formă sau alta (gorbaciovism, neocomunism, criptocomunism, „mentalități comuniste”, „apartenență la fosta Securitate”) a înveninat atmosfera politică. Chiar recent, în discursul unui important lider politic al opoziției (la un post de televiziune, la începutul lui 2004) a reapărut acuzația surprinzătoare de „bolșevism”. Însăși ideea de consens, fie el și parțial
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu experiență în administrarea societății moderne, mai ales pentru cele lipsite de vreo relație istorică cu fostele grupuri politice. În noile partide istorice s-au înrolat și tineri, de regulă însă mai mult cei proveniți din familii cu tradiție de apartenență la aceste partide și care frecvent au avut de suferit din această cauză. De asemenea, cum se întâmplă în perioade de revoluție, au aderat și persoane marginale, atrase de radicalismul ideologic promovat de aceste partide. Datorită structurii lor gerontocratice, a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
astfel decupată o zonă în care indivizii evadează împreună din viața cotidiană și se regăsesc uniți prin patrimoniul lor comun de speranțe ori credințe. Fiecare ins, lipit de toți ceilalți, se simte mai puternic, mai sigur, capătă putere prin însăși apartenența la masă. Punerea în reprezentare a spațiului stadioanelor, străzilor, esplanadelor, convine maselor deschise, desfășurate ca un covor uman, etalate ca spectatorii de la parterul unui teatru. Palatele, catedralele sau teatrele se potrivesc mai bine maselor închise, întoarse asupra lor însele. Și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cîntărite. În ciuda voinței sale, presa a contribuit la crearea puterii numărului și la împuținarea celei a caracterului, a inteligenței chiar"305. În cursul acestei evoluții ce duce la victoria numărului, cărțile și ziarele au înlăturat barierele spațiale, temporale și de apartenență la o anume clasă socială. Scriitorii și ziariștii, acționînd ca niște moderne pompe care aspiră și ridică apa prin presiune, au canalizat toate rîurile, toate pîrîiașele opiniilor particulare înspre marele bazin al opiniei publice. Acesta crește tot mai mult iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
limitez la aceasta. Ar fi foarte simplu să reducem totul la acest dat. În schimb, a minimaliza acest element și a-l trece sub tăcerea unei universalități plate ar fi și mai rău. Freud nu și-a negat nici o clipă apartenența la o istorie și la un popor unic. El nu a încercat, asemenea lui Marx, să rezolve problema evreiască. Nici nu s-a considerat învestit cu o misiune aparte, ca Einstein, cel care a fost în stare să scrie într-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nici nu s-a considerat învestit cu o misiune aparte, ca Einstein, cel care a fost în stare să scrie într-o bună zi, mai în glumă, mai în serios, că a devenit un "sfînt evreu". Freud recunoaște în această apartenență un dat al propriei biografii. E un destin. Trebuie să ți-l asumi fără nici un fel de misticism. Și oricine ar încerca să rupă miile de legături invizibile, nu ar face decît să îi devină și mai mult tributar. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
după an cuvintele, gesturile, defilările etc. Se repetă, întărind permanența Republicii sau a unei tradiții locale. Liderii unei școli de gîndire reiterează aceeași idee. Mulțimile strigă de mii de ori aceeași lozincă. E o manieră de a-și recunoaște continuitatea, apartenența la un grup. E un mod de a se proteja împotriva unei separări mereu posibile. Reiterarea încăpățînată, neobosită pe care o observăm la adulți se remarcă și la copii, dar multiplicată de sute de ori: "... copilul, scrie Freud, nu obosește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
început Erosul va fi terminat de Mimesis. Mi-e teamă de explicațiile pe care vi le voi prezenta sprijinindu-mă pe această formulă vă vor decepționa. Ele lasă cu totul în urmă condițiile istorice și economice ale maselor. Ele neglijează apartenența acestora la o clasă socială, muncitorească sau burgheză, rurală sau citadină. Ele presupun observații care n-au fost niciodată întreprinse într-un mod riguros. Aceste slăbiciuni subminează tot ceea ce am descris pînă aici și voi spune mai departe. Atunci la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
idee și se șterg în spatele acesteia pe cînd ceilalți vor să identifice masa cu ei înșiși, să ajungă centrul ei. Cei dintîi se străduiesc deci să abolească însemnele exterioare ale puterii. Prin modestia purtării lor ei încearcă să-și afirme apartenența la omenirea de rînd, ca și cum s-ar teme că ar umbri idealul pe care-l slujesc. Atitudinea lor rămîne sobră, iar autoritatea discretă în toate împrejurările. Tind să se facă mai mici, conștienți de fragilitatea operei înfăptuite, fără vreo iluzie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că forțele care țin împreună o comunitate sînt în număr de două constrîngerea prin forță și legăturile afective (tehnic le numim identificări) dintre membrii ei"538. Fără îndoială că aceste legături pot fi stabilite prin multe mijloace: sistemul de rudenie, apartenența la un corp militar sau la o profesiune și așa mai departe. În societatea de masă însă, toate aceste mijloace și-au pierdut prestigiul și, prin urmare, eficacitatea. Doar religiile (și partidele lor misionare) mai pot da naștere la astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liderii est-comuniști, considerându-l neostalinist și arătându-se adesea iritat de prestația retrogradă a lui Ceaușescu în cadrul tendinței reformatoare a celorlalte țări comuniste. De vină pentru tulburările timișorene erau deci, în opinia lui Ceaușescu, străinii (maghiarii) infiltrați pe teritoriul românesc, apartenența etnică a pastorului reformat Lászlo Tökes constituind un pretext potrivit pentru a invada România. * În România - autopsia unei lovituri de stat - în țara în care a triumfat minciuna (1991), Radu Portocală pornește de la premisa că revoluția română a fost un
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a legii. O altă precizare a autorului citat, care merită a fi reținută ca deosebit de semnificativă și folositoare, este activitatea de armonizare a legislației naționale cu dreptul comunitar și în spiritul respectului față de particularitățile naționale. Este vorba despre faptul că apartenența la același mare sistem de drept, în cazul țărilor Europei continentale, inclusiv al României, cel romano-germanic nu trebuie să ne facă să credem că, a cunoaște liniile generale sau modelul unui sistem (cum ar fi Codul civil german sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de drept, în cazul țărilor Europei continentale, inclusiv al României, cel romano-germanic nu trebuie să ne facă să credem că, a cunoaște liniile generale sau modelul unui sistem (cum ar fi Codul civil german sau cel francez) este suficient. Această apartenență reprezintă o bună ocazie de a intui spirtul general al reglementării, mentalitatea juridică ce o prezidează. Ea nu conduce, însă, la o identitate de reglementări și de soluții. Nu mai puțin, însă, existența codurilor, ocupând un loc special în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
drepturi și nediscriminarea; preluând acest principiu general al dreptului internațional, Convenția postulează obligația statelor părți de a garanta persoanelor care fac parte din minorități egalitatea în fața legii și protecția egală a legii și de a interzice orice discriminare bazată pe apartenența la o minoritate; de asemenea, Convenția prevede angajamentul statelor părți de a adopta, acolo unde este necesar, măsuri adecvate pentru a promova egalitatea efectivă între persoanele care fac parte din minorități și cele care fac parte din majoritate, în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în cauză, nu se interzice asimilarea voluntară a acestora, fie în cadrul majorității, fie într-o altă minoritate, fenomen curent în majoritatea statelor lumii și care ține de libertatea individuală a persoanei, ca și dreptul de a se reclama sau nu apartenența la o minoritate, ori de a-și exercita drepturile individual sau în comunitate cu alții. În strânsă legătură cu interzicerea politicilor și practicilor de asimilare, Convenția prevede că statele părți se vor abține de la măsuri care ar altera proporțiile populației
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]