8,411 matches
-
se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis, care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu era nevoit să-și facă griji legate de viața materială și se dăruia în întregime lui Dumnezeu, în care avea deplină încredere. Aceasta a fost condiția specifică sfinților din Vechiul Testament, apoi a lui Ioan Botezătorul și a celor doisprezece apostoli, adevărații inițiatori ai monahismului (21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că după botez ar fi încă necesară lupta spirituală pentru a ne elibera de păcatul originar și pentru a putea îndeplini poruncile. Din punct de vedere teologic, este unul din textele fundamentale ale lui Marcu; bazîndu-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertatea, însă o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, care este îngreunată nu de persistența influenței păcatului originar, ci de lipsa de credință a oamenilor. (5) Lui Nicolae, învățături pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
530 la Scitopolis, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”; și după aceea Sava îl numea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. în acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. în noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1923, pp. 1-94. Trad. fr. A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris, 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo, însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta, povestind drumul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
des Bollandistes, Bruxelles, 1923, pp. 1-94. Trad. fr. A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris, 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo, însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta, povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație și orice negație rămîn inevitabil dincoace de ea. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzînd acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să ne putem ridica pînă la realitățile spirituale a căror
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la scrieri pe care nu le conține, pare să arunce îndoiala și asupra sa. Un joc de acest tip este dezvăluit și de alte indicii. Autorul citează de mai multe ori pasaje extrase din scrierile maestrului său Hieroteos, discipol al Apostolului Pavel, căruia îi atribuie în special o operă intitulată Elemente de teologie; or, acesta e titlul unei foarte cunoscute scrieri a lui Proclus. S-a demonstrat că și anumite elemente din caracterizarea lui Hieroteos corespund cu trăsăturile lui Proclus, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum am spus deja în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cîntări de laudă și duhovnicești” pe care însuși Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, cererea de „poezie” este nouă, destinația acesteia este nouă (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pentru că fuseseră traduse din siriacă. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor din Faptele lui Toma și în Faptele lui Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cîntă în cinstea Tatălui în Faptele lui Ioan, sînt de origine greacă. Rămînem cu impresia că imnurile au fost mai frecvent compuse în comunitățile gnostice decît în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, dată fiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă această oscilație între necesitățile practice și activitatea literară liberă a fost una din constantele întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Nașterea, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfîntă, Paștile, Urcarea la Cer, Cincizecimea, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sînt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia, cum este imnul Despre cutremur și pîrjolire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a respinge diversele erori doctrinare. Mai puțin importantă este o altă operă a sa, din care ne-au parvenit doar fragmente și care e structurată ca un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenariilor și îl menționează o singură dată pe Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru, care este o relatare a unei discuții pe care Ammonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuit după epoca lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sînt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din cîte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede, fiindcă textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară - nici disciplină teologică în sens dogmatic, nici istorie bisericească, adică referitoare la instituția eclesiastică. Preocuparea lor privește exclusiv textele din cele aproximativ trei secole, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, adică până în momentul în care - în Imperiul Roman - creștinismul a ajuns religie legală, ba chiar de stat. Problemele majore ale cărții sunt adunarea și colaționarea textelor cu paternitate certă, admise dogmatic, și a celor apocrife
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
tălmăciri prestigioase și adoptate, completând antologia cu contribuții proprii atunci când sumarul a cerut-o, rezultatul este nu numai o perenă sursă de informare, dar și o reușită stilistică. Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine. De la Apostolul Pavel până la epoca lui Constantin cel Mare. Traducere de Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc. Ediție îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Editura Polirom, 2001
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
acceptată de creștinism, în ce privește conținutul istoric, poetic, filosofico-moral și simbolic, dar nu pe aceeași treaptă cu „legea cea nouă”, propovăduită de Iisus Hristos. Creștinismul ține seamă de faptul că partea veche a Bibliei a fost cunoscută de Iisus și de apostolii săi, că învățătura cea nouă nu venea să înlăture, „să strice”, ci să îndrepte Legea Domnului, fie printr-o nouă interpretare, fie restabilindu-i sensurile veritabile, originare, pe care trecerea vremii le redusese uneori la enunțuri formale. Spre a deosebi
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
text s-a pierdut, dar din fericire el fusese tradus în grecește, versiune în care s-a păstrat. Primele care au fost consemnate în scris par a fi Epistolele Sfântului Pavel, între anii 48-60 d. Hr. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și alte părți alcătuitoare ale Noului Testament au fost scrise între anii 60 și 100, ultima fiind, probabil, Apocalipsul Sfântului Ioan din Patmos. E de remarcat că, în vreme ce Vechiul Testament având - e adevărat - o întindere mult mai mare, a fost alcătuit
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
parte, ale spuselor și faptelor lui, pentru a le folosi apoi în forma redactată, rămasă posterității. Cărțile Noului Testament au circulat la început separat. Numai pe la începutul secolului al II-lea au fost grupate la un loc. Tot atunci, Faptele Apostolilor au fost constituite ca un capitol aparte de Evanghelia Sfântului Luca, iar, nu mult mai târziu, Sfântul Iustin a folosit pentru întâia dată denumirea Evanghelie (în greacă, „vestirea cea bună”) pentru cele patru cărți care vorbesc despre viața, învățătura și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
propagat nebuloasa unei vieți viitoare, dementa frenezie a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău eleganței și vieții. Barbarul devenea egal cu cetățeanul iar sclavul cu patricianul. „Cel din urmă va fi cel dintâi”. Iată visul mujicului de oriunde, momeala care a înfierbântat masele. Pavel știa ce-i trebuie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
În 1915, când îi apare primul opuscul de versuri, E ceasul din urmă (semnat Marie de Remmy), edita și conducea la Brăila revista literară „Zări senine”. A mai făcut parte din comitetele de redacție ale periodicelor „Zori de zi”, „Petrodava”, „Apostolul”, „Glasul poporului”, semnând și cu pseudonimele M. S. Cyrus, Mihai/Natalia Ramură, Stamillo ș.a. S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de „razele divinității”, de „sclipirile
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Epistolei întâi către Tesaloniceni. Prevalându‑se de autoritatea apostolică, autorul încearcă, pe de o parte, să tempereze entuziasmul eshatologic al comunității creștine primare, iar pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și îi asigurase pe credincioșii din Tesalonic de iminența acesteia. 2Tes. apare ca un răspuns indirect, polemic. În cuprinsul epistolei se remarcă trei momente semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΞΔ∀ ϑ≅¬ 6ΛΔ∴≅Λ este un calc al expresiei ebraice yôm YHWH („ziua lui YHWH”). În Noul Testament, ea se referă strict la parusie. Această „zi de slavă a Domnului” nu va veni pe neașteptate, „ca un fur noaptea” (așa cum spusese apostolul Pavel, reluând cuvintele Mântuitorului; 1Tes. 5,2), ci va fi anunțată prin semne speciale, instaurarea sa reprezentând ultimul act al unei drame care se va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]