5,053 matches
-
să fi existat întreceri sportive generalizate la cele mai vechi civilizații cunoscute. În Egipt, întrecerile descrise în arte plastice și texte literare par să se fi desfășurat în domeniul vânătorii și, poate, în întrecerile pe apă. Dintre civilizațiile din Orientul Apropiat, în cadrul civilizației asiro-babiloniană în Mesopotamia, întrecerile descrise în arte plastice și texte literare se desfășoară tot în sfera vânătorii și a întrecerilor de luptă. Jocurile antice au început înainte de anul 776 î. Hr., concomitent cu următoarele momente semnificative: - civilizația Harappa se
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și că acesta constituie un fel de mediu 43 în care ne scufundăm trecutul pentru a-l "revela". Dimpotrivă, lumea copilăriei mele, așa cum o regăsesc cînd îmi aduc aminte, se reașază firesc în cadrul pe care studiul istoric al acestui trecut apropiat îmi permite să-l reconstitui tocmai pentru că ea era deja marcată. Ceea ce descopăr este că, printr-un suficient efort de atenție, aș putea să regăsesc, în amintirile mele din această mică lume, imaginea mediului în care era inclusă. Multe amănunte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Dacă acest timp este central în grup și cuprinde cea mai mare parte a grupului, acest prezent etern caracterizează timpul trăit; timpul memoriei colective se identifică cu sensul împărtășit pe care și-l atribuie grupul sieși în mediul său, mediului apropiat sau individului din grup. Dimpotrivă, dubla natură a timpului rezultă din faptul că grupul știe în mod inteligibil și conceptual (nu, de data aceasta, inteligibil și intuitiv) că aceste două situații trăite de el ca prezent al identității sînt percepute
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
copilărie am putut pătrunde într-o perioadă a istoriei și mai îndepărtată Ibidem, pp. 60-62 (n. tr.). Ibidem, p. 58. 45 (V41) străin vieții sale de copil 46 (V42) cei mari 47 (V43) memoria mea 48 (V44) confuze din trecutul apropiat 49 (V45) (suite) de gînduri 50 (V46) pe care nu le-am mai recunoaște mai tîrziu dacă, pentru un timp, n-ar fi (pe care nu ne-am putea sprijini mai tîrziu decît) 51 (V47) tot atîtea curente care ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sosi nu după mult timp sub același plop. Era tot cu bicicleta. Mâna i se vindecase. Nu pleca. Ploaia cădea, deasă. Apoi ieși soarele, pe ploaie. Încetă să mă mai privească, surâse și m-a făcut să remarc cât de apropiați erau soarele și ploaia uneori, vara. N-am spus nimic. M-am uitat totuși la ploaie. El mi-a spus atunci că mă urmărise până acolo. Că nu va pleca. Am plecat. M-a urmărit. Timp de o lună, m-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
convenție, vom pune "discurs" și "povestire" între ghilimele când ne vom referi la conceptele lui Benveniste. 92 Amintim că un enunț precedat de un asterix nu este corect gramatical. 93 Paul Nizan, Antoine Bloyé, 1933. 94 "Viitor "simplu" și viitor "apropiat"", în Le français dans le monde, ianuarie 1984, pp. 65-70. 95 "Les transparents", în Les Matinaux, 1950, Poésie/ Gallimard, p. 28 și p. 30. 96 Honoré de Balzac, Ursule Mirouët, (trad. de Sorina Bercescu), Editura Univers, București, 1986, p. 198
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acea "amintire ca obiect al unei căutări numite în mod obișnuit reamintire". IV.4. "Memoria fericită", consecință a libertății "... memorie fericită, memorie calmată, memorie împăcată, acestea ar fi figurile pe care memoria noastră o dorește pentru noi înșine și pentru apropiații noștri"8. Cuvintele așezate mai sus aparțin aceluiași Paul Ricœur și au fost alese în deschiderea acestei părți a lucrării noastre tocmai pentru că ni se par extrem de potrivite pentru ceea ce N. Steinhardt a reușit cu al său Jurnal al fericirii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
după convertire un critic al iudaismului și încă dinainte de acest act atât de rar în lumea personalităților evreiești (ar putea fi cele ale lui Wurmbrand, în spațiul cultural românesc, respectiv cele ale lui Frossard, Lustiger în spațiul religios-cultural apusean) un apropiat al cercurilor intelectuale filolegionare, refuzând să-și trădeze prietenii din "lotul mistico-legionar", chiar cu prețul închisorii. El însuși mărturisește într-o scrisoare trimisă publicistului Victor Rusu la începutul lui '89: "Eu unul nu vă ascund, că mă rog și pentru
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dacă se sprijină pe delațiune, pâră, lipsă de caracter, trădare"2. Parcă pentru a-l confirma pe Steinhardt, fostul său coleg de liceu reproduce discuția într-o notă informativă din 3 aprilie 1974. Și, din nefericire, n-a fost singurul apropiat care l-a trădat. Ba dimpotrivă. Acesta pare să fi fost unul din marile blesteme ale lui Steinhardt: să fie trădat, turnat de o parte dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Cât de trist trebuie să fi fost acest
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de trist trebuie să fi fost acest fapt pentru cel ce terorizat, speriat de ancheta declanșată după prima confiscare a Jurnalului (cea din 1971) spunea necontenit: "I-am rugat să nu mă facă turnător. Orice, dar asta nu". Dar despre apropiații săi ce dădeau note Securității, ceva mai târziu. De ce trebuia supravegheat evreul ce se creștinase în temnițele comuniste, asumându-și credința strămoșească a poporului român, popor căruia, mărturisește, a ajuns să-i iubească "până și defectele"? Iată o întrebare pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care Steinhardt intrase în contact. Ba mai mult, e victima finei ironii a lui Steinhardt. Dar ce nu poate un angajat al Securității poate un informator al acesteia. Astfel, câteva zile mai târziu, în 20 mai 1980, Adrian Cozmescu (un apropiat al lui Steinhardt, un foarte apropiat!) în Nota informativă privind vizita în Occident a lui Steinhardt spune: "Nicu Steinhardt a purtat cu mine o discuție mai amplă referitoare la vizita sa în Occident de anul trecut. Fără a epuiza, binențeles
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Europa Liberă, el a răspuns că n-a îndrăznit niciodată să-l întrebe, tocmai pentru a nu mai pune presiune în plus pe acesta. Iată câtă noblețe în această atitudine de simplitate călugărească. Și cum nu se sfiau unii dintre apropiații săi să intre cât mai adânc în detalii, pentru ca mai apoi să consemneze totul în notele Securității. Întreg dialogul, fascinant în simplitatea sa, cu Arhimandrit Serafim Man poate fi consultat în Anexa lucrării de față. Relației dintre Nicu Steinhardt și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aprofundate, mărturie în acest sens stând capitole precum Steinhardt și "fenomenul românesc", respectiv Steinhardt și Securitatea. Acestui demers, de extindere și aprofundare a cercetărilor, i s-a adăugat un altul, complementar, acela al realizării unor interviuri despre Nicoale Steinhardt, cu apropiați ai acestuia, respectiv cu autorul celei mai însemnate monografii Steinhardt. L-am abordat pe Steinhardt în toată complexitatea sa: "diletant", eseist, autor al celei mai citite cărți de după '89 (Jurnalul fericirii), convertit, monah, îndrăgostit de "fenomenul românesc", respectiv din perspectiva
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ceea ce eu mi-am propus. Perspectiva ce se conturează asupra lui Steinhardt în urma acestor interviuri e una care are la bază trei coordonate, pe care în mod generic îmi permit să le cataloghez ca fiind cea a admiratorului, cea a apropiatului binefăcător, respectiv cea a specialistului. În ceea ce-l privește pe admirator, acesta e pr. prof. Radu Dorin Micu (profesor de religie la cel mai prestigios colegiu maramureșean, Colegiul Național "Gheorghe Șincai"). Dialogul cu acesta e, de fapt, în cea mai
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e provocat cu o întrebare legată de o eventuală canonizare a monahului Nicolae, să cadă în idolatrizarea acestuia, ba dimpotrivă, el consideră o astfel de propunere "ușor exaltată", în opinia sa Steinhardt neavând "acea uriașă statură duhovnicească" necesară unui sfânt. Apropiatul binefăcător e, lesne de intuit, arhim. Serafim Man, starețul Mănăstirii Rohia, cel care, bolnav de cancer fiind, internat la Clinica de Oncologie din Cluj, vine special pentru a-l călugări pe Steinhardt, după cum îi promisese. În cei nouă ani în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și generozitatea pe de-o parte, dar și hotărârea, curajul, înțelepciunea care fac din el un călugăr autentic și care i-au făcut lui Steinhardt atât de mult bine în cei 16 ani, în care au fost, totuși, atât de apropiați. Totul a început în 1973, mărturisește părintele Serafim, când Steinhardt vizitează pentru prima dată mănăstirea și când starețul îi cere să le "caute un bibliotecar", care să le rânduiască frumoasa bibliotecă a mănăstirii. În cea de-a treia sa vizită
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
stat de vorbă cu doctorița care se ocupa de mama și am întrebat-o ce are. Mi-a răspuns că nu știe. „ Are ceva acolo și trebuie tăiată pentru a vedea ce e. ” Bineînțeles că nu a crezut nimeni dintre apropiați că mama are cancer, iar cei puțini care au crezut nu și-au imaginat că viața ei se va scurge întrun timp atât de scurt. Simțindu-se tot mai rău, mama a acceptat în cele din urmă să meargă la
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
a întrebat, zâmbind, cât mai are de trăit. Medicul i-a dat doi ani. (Este vorba de medicul care i-a făcut fibroscopia). Resentimente vizavi de medici aveam toate trei: eu, mama și Timeea. Astăzi eu și Timeea, și puținii apropiați, nu pronunțăm cuvântul medic. Spunem că mergem la ... numele medicului. Ne este mai ușor așa. Egoismul fiind proprietatea omului, unii medici chiar se cred Dumnezeu. Poate de asta îi urăsc așa de mult pe acei medici. În jurământul lui Hipocrate
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cap. O zi întreagă am stat la neuro. O zi de coșmar. S-au ocupat de ea și i-au făcut investigații. Eu am dat câteva foi cu diagnosticele ei și așteptam afară. M-am apucat de plâns că toți apropiații îmi ziceau că are metastaze cerebrale. Tot venea un doctor la mine și-mi repeta într-una să mă liniștesc ca să poată discuta cu mine. Iar am luat-o de la capăt: ba că are cancer, ba că nu are, ba
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
-mi că lumânările se sting, că vasele pe care erau așezate candelele se sparg, apoi se sting și nu vor să se mai aprindă. M-am urât de moarte în acea zi. Jurasem că nu o mai duc la spital. Apropiații plângeau și mă rugau să înțeleg că așa a fost să fie, că nu putea muri acasă pentru că eu nu o lăsam. Am întâlnit în sfârșit un doctor care să nu țipe la mine, care să nu mă facă tâmpită
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
care am primit-o de la Dumnezeu, Dumnezeu care îmi spune să zic oamenilor că EL există. Cum să fac asta Doamne? Ar fi ca și cum aș încerca să-i explic fiicei mele că eu exist. Despre cum m-am îndepărtat de apropiați și de ce am făcut-o. Despre oameni cărora le este frică de morți, însă nu și de moarte. Când vine moartea, nu ești mort? Într-o zi a venit la mine cineva apropiat, o femeie. Intră pe ușă, furioasă: „ Irina
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
exist. Despre cum m-am îndepărtat de apropiați și de ce am făcut-o. Despre oameni cărora le este frică de morți, însă nu și de moarte. Când vine moartea, nu ești mort? Într-o zi a venit la mine cineva apropiat, o femeie. Intră pe ușă, furioasă: „ Irina, nu mai zi la nimeni că vorbești cu morții, cu mama ta. Ai să ajungi la nebuni. Bine, am înțeles, sunt nebună, Bei o cafea? Măi, fată, ce i cu tine? Revino-ți
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
355" O lună după aceasta, armata își începe pregătirile de redefinire geografică a unei noi Iugoslavii, în conformitate cu dorințele sîrbilor. Ea intră în stare de alertă la 15 mai 1991, moment în care, conform regulilor prezidenței colegiale, comunistul sîrb Borisav Jovic, apropiat al lui Milosevic, trebuie să cedeze locul reprezentantu-lui croat Stipe Mesic. Totul este gata pentru operațiunile militare de avengură care vor începe în iulie împotriva Croației și Sloveniei ce se declaraseră independente la 26 iunie; calea fusese astfel deschisă, întinzîndu-se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și nu în acela al unui imaginar ce urmează să se nască. Și, dacă ne referim la coexistența populațiilor ce aspiră la recunoașterea di-versității lor în cadrul aceluiași stat, dispozitivul spaniol nu se aplică decît regiunilor ai căror locuitori se simt apropiați și care au conștiința acestei coexistențe de secole, și nu grupurilor de imigranți de dată recentă, alogeni în sens strict, ca în Germania, Belgia, Marea Britanie, Elveția și Franța. Ori, astăzi, tocmai astfel de grupuri creează dificultăți în problema reexaminării apartenenței
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Fiind, odată cu 1948, "excomunicată", ba chiar "condamnată" - prin dispariția domeniului din programa universitară și prin epurarea profesorilor care susțineau cursuri în acest domeniu - sociologia a fost "reabilitată" în mai multe etape, care au combinat un interes sincer din partea unor foști apropiați ai Școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti și interesul regimului comunist pentru ca, în plan intern, să repună în scenă anumite valori ale culturii naționale, iar în plan extern să "estetizeze" o imagine care fusese prejudiciată și din această perspectivă. Asta
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]