11,785 matches
-
Ciobotariu Șloimu Gherșinu, Arhip Mihai, Caprariu V. Ștefanu, Ilie Iosupu a Varvarei, Gheorghiu Marcu, Emanoil Gh. Ștefanu, Meer Aronu”. Probabil, populația evreiască nu era prea numeroasă În Hușiul acelor ani, pentru că altfel nu se explică numărul extrem de mic de recruți apți de satisfacere a stagiului militar. Dintre toți acești viitori destoinici și vrednici ostași, comandantul Escadronului de Călărași Fălciu, sublocotenentul Popescu, Își alesese patru care, conform organizării de atunci a armatei, trebuiau să vină cu caii proprii. Aceștia erau: „Chiriacu Constantin
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tineretul care va lua parte la brigăzile de muncă voluntară”. Acest voluntariat se refera strict la „...Îngrijirea cimitirului evreiesc” și nicidecum la vreo acțiune de Înfrumusețare a orașului În care viețuiau. O frumoasă dispensă au primit „...evreii care nu sunt apți de a lucra la munci grele”, permițându-li-se (ca o recompensă, firește, picată la țanc) „...practicarea comerțului ambulant”. Tot din acest proces verbal de ședință am remarcat că la „resortul financiar” fusese numit (sau ales, că totuna era) tov.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vizavi de cei cărora le fuseseră destinate, adică evreilor ce toată viața gravitaseră În jurul anumitor meserii și ocupații, mai puțin agricultura cu toate ramurile ei. Spre bun exemplu, o circulară emisă În luna iunie a aceluiași an, 1948, Îndemna evreimea aptă de muncă să Închege „...stațiuni agricole cu branșe conexe agriculturii cum ar fi: creșterea vitelor cu industrializarea laptelui; creșterea păsărilor cu valorificarea ouălor; creșterea porcilor (sic!, n.n.); albinăritul; grădinăritul; viticultura, etc.”. Deci, agricultură fără culturi de câmp cu toate că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
41, cu mare greutate, obțin o permisie de 48 de ore, merg la Buzău, fac cununia civilă și-mi aduc soția în garnizoana Focșani, fără alte complicații. Sentimentele noastre erau foarte puternice. La cei 25 de ani ai noștri eram apți pentru o căsnicie trainică pe baza puternicului sentiment al iubirii adevărate pe care omul o simte în viața lui și-și înnobilează comportamentul, grație acelei stări sublime pe care numai dragostea adevărată i-o poate oferi. Până la acea vreme am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vrai contemporain, est celui qui ne coïncide pas parfaitement avec lui ni n’adhère à ses prétentions, et se définit, en ce sens, comme inactuel ; mais précisément pour cette raison, précisément par cet écart et cet anachronisme, il est plus apte que les autres à percevoir et à saisir son temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un obicei ciudat al galilor: „în privința celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în fața lor (a părinților), în public, dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apți să poarte armele; socotesc rușinos faptul că un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezența tatălui”. „Galii împărtășeau convingerea că ei se trag sau se nasc din moarte, din întuneric, ceea ce explică, probabil, și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nici o problema să-i pun sub ochelari îndrăgostitului domn M. o eprubetă de amidon combinat cu iod în minunata culoare albastră-violet. După liceu, luându-mă cu niște colegi, am dat la "Medicină", nepregătindu-mă deloc și nefiind nici atras, nici apt în vreun fel pentru nobila meserie de medic. Am picat în ambii ani cu succes, Cel de Sus având astfel grijă de niște ființe nevinovate, care ar fi avut neșansa să-mi cadă în mână ca pacienți. Râd și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că existau printre ei și ageamii , care mai mult încurcau lucrurile și nu făceau deloc onoare nici instituției nici țarii. Sarcinile în acest domeniu erau multiple și complexe și cereau oameni bine pregătiți, prezentabili, cu o minte agila și elastică, aptă sa reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "in dotare" aceste calități, alții nu! Am multe "amintiri " de tot râsul ( deși în atare momente numai de râs nu-mi ardea) cu "tablagii" din aceasta ultimă categorie, ale căror stângăcii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
PCR? (pile, cunoștințe, relații). Nici vorbă! Examene și concursuri riguroase și obiective! Există o gândire în asigurarea cu cadre? Nu cred! Sunt opinii ale unor cunoscuți teoreticieni și practicieni occidentali în ale diplomației care afirmă că anumite categorii sunt "mai apte" decât altele, printre cele dintâi fiind nominalizați juriștii, istoricii, filologii, filozofii, specialiștii în limbi rare și în economie internațională. Când am intrat în 1968 în MAE, acestea erau categoriile de diplomați, la restructurare fiind disponibilizați câțiva zeci de medici, ingineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o persoan) agreabil). Expresia fetei lui, măi degrab) Îngust), tipic) pentru New England, sugereaz) c) el a renunțat la aproape tot ce era de prisos, c) a v)zut toat) m)reția și mizeria acestui secol și c) a devenit apt s) p)trund) pe ț)ramuri mai profunde ale gândirii decât au ocazia mulți. Arăt) ca si cand a trecut prin ordaliile anglo-saxone, a Îndurat toate privațiunile, a acceptat toate responsabilit)țile. Seam)n) foarte mult cu aristocratul din New England, fiind
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
târziu a apărut și În traducere, În Secolul 20: Viața sunetului Probabil că greaca veche este, pentru actori, cel mai generos material din câte s-au scris vreodată. Antichitatea a simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum aceste cuvinte se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
folosul societății respective ca, în cadrul ei, să se țină seama și de opinia, de optica acestor oameni, oarecum dedublați, dar atașați patriei, care e și a lor (alta nu au!), de o complexitate mai cuprinzătoare și de aceea poate mai apți pentru imparțialitate, calitate absolut necesară în timpul crizelor de isterie ale istoriei. Întrebați pe un român curat din România dacă în România de azi există șovinism. Vă va răspunde: Evident, nu. Întrebați pe un maghiar pur din România dacă în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la nevastă și copil ? Sau, de fapt, nu i-a iubit cu adevărat niciodată. Sufletele tautologice nu sunt în stare să iubească și sunt funciar incapabile de fericire, care nu poate exista decât împreună cu. Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii : suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine). Aptă, nu „îndreptățită”. Aș putea zice că fericirea nu numai că nu e un „drept”, ci o îndatorire, cea de a aprehenda miracolul vieții, întocmai cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tautologice nu sunt în stare să iubească și sunt funciar incapabile de fericire, care nu poate exista decât împreună cu. Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii : suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine). Aptă, nu „îndreptățită”. Aș putea zice că fericirea nu numai că nu e un „drept”, ci o îndatorire, cea de a aprehenda miracolul vieții, întocmai cum îl înțelege N. Steinhardt în Jurnalul fericirii. Nu e vorba de „tout est pour le
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu există esențial nici denivelare, nici distanță. Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar aparente. Nu există abominație de care nulitatea să nu fie perfect aptă. Oroarea pe care, odată demascat, un asemenea ins o inspiră vine din această nelimitată a lui aptitudine de a invalida existența. Nu încape nici o îndoială și nici o speranță : raporturile cu el nu numai că trebuie să înceteze neîntârziat, dar și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deși îi aparține lui Hobbes), pretinde că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe sine însuși va fi totdeauna oripilat și de zeflemea, și de marele comic. Dar inteligența începe cu autoironia. Bachelard spune că, fără puterea de a se lua în râs pe sine însuși, nimeni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu vreau să spun, Doamne ferește, că ar fi Caragiale mai mare decât Eminescu ! Este absurd și repet : la gradul genialității acesteia n-are sens să faci măsurători. Și binomul acesta este exact formula care ne justifică pe noi ca națiune aptă pentru marea cultură. Dar continuu să constat această reticență, această sfială de a admite că poate fi pus Caragiale alături de Eminescu, pentru că omul, în genere, intelectualul mijlociu, sau chiar nemijlociu, intelectualul trecut prin studii mai mult sau mai puțin superioare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
necroză, un deficit de viață autentică. E robustă, dar lipsită de vitalitate, grevată de egoism și poltronerie, forme denaturate ale instinctului de conservare. Asocierea care se face în mod comun între vitalitate și prostie e pură aberație. Numai inteligența e aptă de viață, vulnerabilă dar invincibilă ca și viața. Afară de prostia crasă, Mazilu mai are în vedere o altă formă a prostiei : prostia cu aparențe de inteligență. Inteligență subtilă, realmente cultivată, dar obliterată de egoism și poltronerie, făcând din cauza asta mize
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Mazilu însuși, și că în Ipocrizia disperării se poate vedea că Mazilu era conștient de aceasta (cf. Un moralist pentru viitor, Amfiteatru, nr. 7/1981). Cum adică? Romanțioșii proști sub clar de lună, proștii culturalizați, proștii de toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu sunt în ultimă instanță decât însuși autorul ? S-a demascat el pe sine așa necruțător ? Da, toți avem în noi destulă prostie, mai mult sau mai puțin latentă, toți suntem virtualmente apți de mari ticăloșii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu sunt în ultimă instanță decât însuși autorul ? S-a demascat el pe sine așa necruțător ? Da, toți avem în noi destulă prostie, mai mult sau mai puțin latentă, toți suntem virtualmente apți de mari ticăloșii. Numai inteligența, câtă o avem și pe ea, și simțul vieții autentice, adică propriu-zis bunul simț, ne țin în șah aceste latențe. Cine e destul de lucid, cine se cunoaște bine pe sine însuși, știe aceasta. Să reținem
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
muri. Pe aeroportul Otopeni - prima senzație: mă dureau ochii de lumina orbitoare care mă întâmpina cu brutalitate cosmică. Am recunoscut-o imediat, era chiar lumina de la naștere, cea care umple pe nou-născut cu toate particulele secrete, pentru a-l face apt pentru aerul, pământul și focul care-l vor locui. Totul era ca într-o baie de aur: orbitor, strălucitor-orbitor, torturant-orbitor, cum ar spune Elias Canetti în romanul Die Blendung. Și ambasadorul suedez era acolo, cu marea lui căldură, și lângă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că existau printre ei și ageamii, care mai mult încurcau lucrurile și nu făceau deloc onoare nici instituției, nici țării. Sarcinile în acest domeniu erau multiple și complexe și cereau oameni bine pregătiți, prezentabili, cu o minte agilă și elastică, aptă să reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "în dotare" aceste calități, alții nu! Am multe "amintiri" de tot râsul (deși în atare momente numai de râs nu-mi ardea), cu "tablagii" din această ultimă categorie, ale căror stângăcii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
său la conducerea Legiunii fusese asasinat la 21 Septembrie 1939, și odată cu el, sau chiar înainte de el (Vasile Christescu) fuseseră uciși cei mai mulți dintre acei susceptibili de a juca acest important rol politic, nu mai rămăseseră în viață decât foarte puțini apți pentru aceasta. După cum am mai spus, nu e de mirare că Legiunea, după o serie de masacre, a fost în bună măsură decapitată. Dintre vechii camarazi de [273] luptă ai Căpitanului - în primul rând comandanții legionari ai Bunei Vestiri - niciunul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sclaviei ce domnea în Abisinia. Judecând însă politic (și chiar moral) acest episod, cine ar putea susține că tocmai Anglia și Franța erau indicate să ia apărarea unei țări sălbatice, când ele stăpânesc popoare de înaltă cultură spirituală, mult mai apte de a se conduce singure decât Abisinienii? Întreaga poveste a sancțiunilor nu avea la bază decât interese imperialiste, în primul rând engleze și apoi franceze, pentru că anexarea Abisiniei întărea poziția Italiei pe drumul Indiei, iar stăpânirea izvoarelor Nilului constituia o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
acest statut. Un principiu de bază al cetățeniei este: Nici o taxare fără participare, dar nu și invers. Odată ce plătim taxe și impozite, instituțiile trebuie să ne presteze servicii de sănătate, asigurări sociale, educație, apărare. Comunismul ne forța pe toți cei apți de muncă să fim salariați, altminteri ne trimitea în închisoare pentru parazitism. În acest fel, volens nolens eram cu toții contribuabili, oameni cu venituri impozitate. Atunci însă ne lipsea controlul asupra folosirii banilor noștri. Partidul unic, fiind socotit singurul factor conștient
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]