8,255 matches
-
ea. Problema e că de-acum nu-mi mai pot cumpăra costumele de baie de la M&S, oftez eu. Tu n-ai probleme din astea, fiindcă poți oricând să mergi la piscină cu niște bikini minusculi pe tine... Daisy își aranjează mândră bikinii. —Ei, mă bucur că sunt și ceva avantaje în a nu avea sâni aproape deloc, zice ea. Ce bine ar fi dacă am putea da jos sutienul! — Da, nemaipomenit! Trezește-te, suntem în Somerset, nu în Saint Tropez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care le molfăie. Mi se aprind călcâiele și știi că asta-i interzis! Sunteți niște sârboși, zic eu, dezgustată. Mă ridic, sar în piscină și îi las cu ochii în soare. După câteva lungimi, mă proptesc la o margine, îmi aranjez părul și observ că Finn a ieșit din casă și tocmai îngenunchează lângă Daisy și Davey. O mângâie pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se lipește foarte elegant de coapse, iar vestitul diamant al inelului se asortează cu cele două ale cerceilor. Părul ei lung și castaniu este prins într-un mod aparent neglijent, deși probabil i-a luat jumătate de oră să-l aranjeze. Un parfum floral, discret, se simte în jurul ei. Daisy abia îi aruncă o privire, apoi sare de gâtul lui Finn și-l trage mai aproape de corpul ei aproape gol. — Îmi pare bine să te cunosc, zice ea, privind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care mi i-a luat Daisy de Crăciun; sunt niște chiloței care se leagă la șold cu fundițe, ca să te dezlege iubitul ca pe un cadou. Doar nu ocupă spațiu aproape deloc și mor să-i port pentru cineva. Aranjez totul în geanta de voiaj scumpă pe care mi-am cumpărat-o la o lichidare de stoc de pe Oxford Street; s-a dovedit prea grea pentru călătoriile mele obișnuite - asta e problema cu majoritatea genților și valizelor din piele - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
metaforic vorbind. Cred că orice tip pe care Daisy l-ar aduce acasă ar fi foarte intimidat de feminitatea extremă a decorului, dar nu e momentul să spun ce gândesc. Pe urmă, e casa ei, așa că poate să și-o aranjeze după bunul ei plac, mai ales că bărbaților le plac femeile copilăroase. De fapt, nu mai știu ce să cred. Până azi dimineață, am avut impresia că le plac fetele care poartă lenjerie intimă drăguță, care au aceleași gusturi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spre mine. —Păi, pe lângă ce ne-a făcut nouă, a sărit la bătaie și la polițiști, zice Daisy. Și polițiștilor nu prea le plac chestiile astea. — Cred că oricum trebuie să depunem plângere, mă gândesc, zice Ben. Poate putem să aranjăm să meargă la un psiholog, în loc s-o băgăm la pușcărie, zice Charlotte. Să-și trateze furia. Și o sentință cu suspendare. O să-l întreb pe tata. Îmi aduc aminte că tatăl ei e judecător. Charlotte e o cunoștință foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și ești tu” și suferi enorm, și gâfâi, pentru că oglinzile lui Lavoisier, fie ele concave sau convexe, te dezamăgesc, te iau peste picior: dându-te puțin Înapoi, te găsești, apoi Îți schimbi locul și te pierzi. Acel teatru catoptric fusese aranjat ca să-ți răpească orice identitate și să te facă să te simți nesigur de locul tău. Ca și cum ți-ar fi zis: tu nu ești Pendulul, nici În locul Pendulului. Și nu te simți numai nesigur de tine, dar și de obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu trandafiri a Filosofilor fără cheie pare un om care ar vrea să umble fără picioare. (Michael Maier, Atalanta Fugiens, Oppenheim, De Bry, 1618, emblema XXVII) Nu era nimic altceva la vedere. Trebuia să caut În dischetele word processor-ului. Erau aranjate În ordine numerică și am crezut că era cazul să Încerc cu prima. Dar Belbo spusese ceva de parolă. Întotdeauna fusese gelos cu secretele lui Abulafia. Într-adevăr, Îndată ce am deschis aparatul, apăru un mesaj care mă Întreba: „Ai parola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu pălărie neagră, cu barbă mare și cu cârlionți. Nu există mulți la Milano. Azi e vineri și la asfințitul soarelui Începe sabatul. Așa că, În apartamentul de vizavi, ei Încep să pregătească totul, să frece candelabrul, să fiarbă mâncarea, să aranjeze treburile În așa fel Încât mâine să nu aibă nici un foc de aprins. Chiar și televizorul rămâne deschis toată noaptea, numai că sunt nevoiți să aleagă de pe acum canalul. Diotallevi al nostru are o mică lunetă și spionează tâlhărește de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit de pulbere (uneori era vorba de niște șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată În forme șerpuitoare cărora li se dădea foc. Tubul, cu atât mai prețios dacă avea capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată În forme șerpuitoare cărora li se dădea foc. Tubul, cu atât mai prețios dacă avea capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
foi mari de palmier pe care se aflau la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de măști africane. Agliè ne explică felul cum era aranjat decorul: În fund, băncile pentru neinițiați, alături estrada pentru instrumente și scaunele pentru așa-numiții Ogă. „Sunt oameni de condiție bună, nu neapărat credincioși, dar care respectă cultul. Aici, la Bahia, marele Jorge Amado e Ogă Într-un terreiro. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu adevărat exclusiv. Și așa că toți rupte-n coate fac sluj ca să fie admiși. Toți o țin una că rozacruceenii există, toți mărturisesc că nu i-au văzut niciodată, toți le scriu ca pentru a fixa o Întâlnire, pentru a aranja o audiență, nimeni nu-i atât de tare-n vână Încât să zică «eu sunt», unii zic că nu există, pentru că n-au fost contactați, alții zic că există, tocmai sperând să fie contactați”. „Iar rozaruceenii tac”. „Ca peștii”. „Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suprem, sau Hoor-paar-Kraat, care, de altfel, ar fi dublul sau geamănul mistic al lui Ra-Hoor-Khuit. Unica mea grijă, tocmai ca să Împiedic influențele nefaste, este ca această operă a mea să poată fi publicată la solstițiul de iarnă”. „Asta se poate aranja”, zise Belbo Încurajator. „Mă bucur foarte mult. Cartea va face vâlvă În mediile inițiatice, pentru că, așa cum dumneavoastră, desigur, Înțelegeți, sursa mea mistică e mai serioasă și mai demnă de crezare decât aceea a lui Crowley. Nu știu cum putea Crowley să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Apoi izbucni În lacrimi și-i aruncă brațele după gât: „Iubitule, dar eu sunt Sophia ta și numai a ta, doar nu te-ai supărat dintr-atâta...” Belbo Îi trecu cu tandrețe brațul pe după umeri, o sărută pe tâmplă, Îi aranjă părul, după care zise către cei din sală: „Iertați-o, nu-i obișnuită să bea atât de mult...” Am auzit câteva râsete Înăbușite printre cei prezenți. Cred că le-a auzit și Belbo. La ușă, el mă zări În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Lorenza. Bineînțeles... vino cu cine vrei”. N-o cunoștea pe Lia, dar știa că am o prietenă. Am spus că voi veni singur. De două zile mă certasem cu Lia. Fusese o prostie, de fapt totul avea să se aranjeze Într-o săptămână. Dar simțeam nevoia să mă depărtez de Milano pentru două zile. Așa că am ajuns la ***, noi, trio-ul Garamond-ului, și Lorenza Pellegrini. Existase un moment de tensiune la plecare. Lorenza venise la Întâlnire, dar În clipa urcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ierbii pentru că rariștea era În vârful unei movile, iar de departe zărisem În Întuneric druidesele care, urcând dinspre vale, apăreau pe marginea de sus a micului platou. Erau Îmbrăcate cu tunici largi, albe, care unduiau În vântul ușor. Ele se aranjară În cerc, iar În centru se plasară trei oficiante. „Sunt cele trei hallouines, din Lisieux, din Clonmacnois și din Pino Torinese”, spuse Agliè. Belbo o Întrebă de ce tocmai acestea, iar Agliè dădu din umeri. „Liniște, să așteptăm. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a lui nenea Carol și a lui tanti Maricica. Frate mai mare al lui bunică-meu, nenea Carol fusese primul primar comunist din România. Acum douăzeci de ani ajunsese un bătrân bășinos, cu nădragii rupți în cur. În jurul casei își aranjase niște straturi mirifice de gladiole și crini. Pe noi încerca să ne împiedice să intrăm în grădina cea mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău doar când le privesc. Noroc de coniac. Stăm la cafele. Îmi aduc aminte că le-am adus o cutie de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
formele și culorile. Totul decurge bine. Părinții stau grupați pe plutoane în fața porții liceului, unde mișcări stângace dau la iveală armamentul din dotare: cărticele cu Visul Maicii Domnului, Acatistul Sfintei Parascheva, Pogorârea la Iad a Maicii Domnului. Între plutoane sunt aranjate cutii de tablă umplute cu nisip. Un călugăr cu accent moldovenesc le explică părinților suferinzi cum se cuvine să fie orânduite lumânările aprinse: în zig-zag pentru nota 8, în cerc pentru 9, în X pentru 10. Mai sunt diferențe între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi țipă făptașului în ureche: ce faci, domle, vrei să mă nenorocești de tot? Da’ chiar nu te uiți ce faci cu mâinile alea? Cetățeanul își cere scuze cu jumătate de gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depășea pe partea stângă speriindu-se în timp util. În consecința accidentului au rezultat două victime respectiv pasagera soacră din dreapta șoferului și calul murg care tracta căruța cu numărul de înmatriculare B 14 Sex. - Groaznic cum circulă caii ăștia! își aranjează turbanul țața Lenuța. - Ceasu’ rău, dacă te-a ajuns ceasu’ rău, nu mai e nimic de făcut! gustă tanti Jenica din mămăligă cu degetul mare. - Nu, băi, e drumurile tâmpite, nu vezi că fură ăștia și asfaltu’ acuma? Băga-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia s-o faci când era cazul, nu acum! După înmormântare au început negocierile pentru vânzarea apartamentului de patru camere, astfel încât să se aleagă cu ceva și copiii. Se lăsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]